Pe internet se vinde şi se cumpără orice. Uneori, parcă prea orice. De la „Furadan”-ul care a ucis-o pe Mădălina Manole, până la… asasini profesionişti.

Daniel este primul şi, sperăm, ultimul caz de acest fel din România. Dar în „Deep Web” există câteva site-uri unde se postează cereri sau oferte de muncă în acest „domeniu”.

Când se plictisesc, pustii postează pe net si anunţuri tâmpite. Au existat, în timp, câteva ca­zuri de genul angajez asasin sau ofer servicii de cri­minal profesionist. La o verificare de rutină, poli­ţia a constatat că sunt doar niste glume proaste. La Constanţa, însă, a fost pe bune. Centrul Zo­nal de Combatere a Crimei Organizate a fost se­sizat în legătură cu următorul anunţ: „Angajez ucigas profesionist să-mi omoare familia”. Fo­losind nickname-ul xmen-kill, ofiţerii sub acope­rire au intrat pe chat cu aSu, care s-a dovedit a fi un student la finanţe, la Universitatea Andrei Sa- guna, în anul I. Daniel Robert Creţu, în vârstă de 19 ani, chiar vorbea serios. Ofiţerul care a cercetat cazul, fără să-i dăm numele, din motive evidente, ne-a povestit cum au decurs negocierile: „A fost prudent, la început, fără multe detalii. Am por­nit de la 10.000 de euro, ca să-i omorâm mama, sora si bunicii. Tatăl era plecat în străinătate. Apoi a adăugat si cumnatul, asa că am ajuns la 30.000 de euro si o masină. Între timp, am localizat in- ternetul-cafe de unde posta. Dar acolo erau 40 de calculatoare si câteva sute de clienţi pe zi. Am ce­rut si un avans, cred că asa l-am convins. Ne-a spus că n-are, că tocmai de aia vrea să-si omoa­re familia, ca să vândă casa si să facă rost de bani. Zicea că a mai negociat cu unii, dar nu s-au în­ţeles la preţ. Ne-a promis plata la câteva zile după crime, în ideea că actele sunt deja pregătite. Apoi amănunte, la ce oră pleacă el de acasă, în ce ca­meră stau bunicii, că mama e imobilizată, n-o să ne facă probleme. În fine, a început să ne prese­ze, hai, când veniţi? După zeci de conversaţii, l-am identificat si l-am prins. Eu eram pe chat cu el, la două calculatoare distanţă, în acel internet-cafe, colegii asteptau afară. Culmea este că nu si-a ne­gat intenţia, ba chiar ne-a spus si motivul exact. Avea bani împrumutaţi de la cămătari, vreo 2.000 de euro, si n-a găsit altă soluţie. Mie nu mi s-a pă­rut că n-ar avea minţile acasă, era coerent, în pla­nurile lui, dar, conform procedurii, am propus o expertiză psihiatrică. Până în instanţă s-a răz­gândit, poate l-a învăţat cineva, a zis că era o glu­mă. S-a făcut dosar pentru instigare la omor deosebit de grav, dar nu a fost condamnat”.

Taguri: nr. 8-9 / august-septembrie 2011 Tweet

Wednesday, August 17th, 2011 at 5:49 pm, DOSAR, RSS feed