„Moţul Boc nemuritorul e mai cu moţ ca moţiunea”
April 11th, 2011, Mihail Galatanu
Un comentariu
Tweet
Moţiunea nu e mai cu moţ. A căzut. Tot Moţu-i fruncea. Nu Banatul. Doar Bănatul. Moţu-i Boc. CODUL MUNCII nu e cu noroc pentru Opoziţie. Parlamentul e o marionetă a lui Traian Băsescu şi Emil Boc. Nici o şansă, decât aruncarea lor peste bord la alegeri.
Preşedintele Traian Băsescu speră că, până la alegeri, tot va reuşi el să îndulcească hapul crizei. Nici furtişagurile electorale nu mai au vreo şansă. Lumea e atât de scârbită, populaţia are o hulă colectivă contra pede-leilor ne-grei. Oamenii sunt atât de porniţi împotriva guvernanţilor şi actualei puteri încât tot machiavelismul de la PDL nu ajunge să-i mai întoarcă din convingeri. Rând pe rând, toate clasele sociale au fost despuiate. Poliţaii (miliţienii), de caşchetele lor. Militarii, de pensii. Lucrătorii, trimişi în şomaj. Bugetarii castraţi parţial color.
Omul simplu, de rând, de pe stradă, nu mai crede în nimic. Vrea doar să răstoarne guvernul care l-a spoliat. Şi pe bună dreptate. Trebuie să fii nebun să nu vezi câtă ură s-a strâns în spatele acestor „mari manevre”. Dacă s-ar săpa fântâni, s-ar da de ură. În adânc. Şi nota de plată va fi achitată, în egală măsură, şi de PDL. Un partid „orb” la toate, orb la societate, orb la doleanţele şi răcnetele disperate ale oamenilor. Insensibil la plânsul social, surd, pus, uneori, în surdină. De aici i se va trage şi dezastrul. De la lipsa de măsură. O şleahtă care s-a îmbogăţit fără milă, în timp ce toţi ceilalţi sărăceau cumplit: cam aşa s-ar putea enunţa radiografia momentului.
Orice manevre ar încerca să facă Preşedintele Traian Băsescu, comasare de alegeri, decalare, unirea „parlamentarelor” cu „prezidenţialele”, de data asta, scamatoria nu are cum să îi mai iasă. Discursul pe care îl practică actualmente, că românii au trebuit să plătească preţul greu al crizei, dar, de acum, criza a trecut, bla-bla-bla, nu va avea nici un fel de sorţi de izbândă. Nici nu are cum. Şi cel mai prost cetăţean s-a lămurit că Boc, chiar de-ar fi fost el şi „super-Boc”, nu putea să fie competent pentru toate segmentele guvernului Boc 1, 2, 3, 4, 5… Dar nu neapărat Boc e de vină, el e doar incompetent dovedit – şi neputincios în faţa crizei (care, iarăşi, nu era un lucru chiar uşor de înfruntat). De vină este cine l-a pus acolo – şi l-a menţinut cu înverşunare, în pofida tuturor criticilor şi avertismentelor.
Emil Boc, chiar de-ar fi fost si genial, nu putea să ne conducă atât de mult timp…
Singurii care au mai rămas cu Traian Băsescu şi Emil Boc sunt ai clientelei politice. Pentru că mai au ceva de luat din această „casă” numită România: duşumeaua, uşile, scaunele, ferestrele etc. Dar când se vor termina până şi clanţele, cine are să-i mai urmeze pe „mogulii” PDL? Partidul lui Traian Băsescu nu a făcut decât să îi înlocuiască pe mogulii PSD cu cei PDL. Lumea a înţeles, în sfârşit, că, la acest moment, primăvară 2011, era preferabil să optezi pentru un individ ca Adrian Năstase (cu totul indezirabil în 2004!) decât pentru Traian Năsescu.
Dumneavoastră ce preferaţi: un diplomat de carieră, om cât de cât cu o pojghiţă de cultură, mai „spălat”, în locul căpitanului de navă care e vai de steaua lui polară – şi care n-a ştiut nici să se orienteze, nici să orienteze spre vreun punct cardinal acceptabil?
Nu îmi pare rău că l-am votat pe Traian Băsescu în 2004.
Îmi pare rău că l-au votat alţii în 2009…
Pentru că, mă rog, nu cred că se pot fura şi 30 sau 40% din voturi…
Am reuşit să ajung la aproape zero speranţe. Nu mai aştept decât alegerile. Singurele care pot rezolva ceva. Şi, lucrul cel mai grav, nici nu prea am răbdare nici până la alegerile cu pricina. Mi-e teamă că numai alegerile din iunie anul viitor sunt în stare să ne scoată, târâş-grăpiş, din criză – şi, deopotrivă, din letargie. Suntem lehămetisiţi. Dezesperaţi. Daţi cu capul de toate pragurile crizei. Duşi la dezarmare de o guvernare catastrofală. Între Emil Boc, „cinstitul” lui Băsescu – şi premiantul cu cununiţă al alegerilor – şi Călin Popescu Tăriceanu, nu am nici o ezitare, îl prefer pe ultimul. Tăriceanu, chiar dacă era mână-moale uneori, ceea ce i se şi reproşa, avea, totuşi, eleganţă, prestanţă, nu stătea ca o fantoşă în faţa lui Băsescu.
Presa lunii martie a dezvoltat temeri că Victor Ponta si Crin Antonescu (mai recent numit ANTE- NESCU, după ce îl are pe Dan Voiculescu în braţe) s-ar „vadimiza”. Este doar o iluzie (optică) a discursului. Lucrul nu are să se întâmple. Este doar o impresie sau o răceală de sezon.
5,022 afisari
