L-am întâlnit pe domnul Pierre Pringuet, Director general la „Pernod Ricard“, doar pentru câteva minute – agenda vizitei sale în România fiind deosebit de încărcată. Parcă presimţind o astfel de situaţie, i-am pregătit un set de întrebări la care mi-a răspuns în scris, cu o promptitudine remarcabilă.
Domnule Pierre Pringuet, în fotografii păreți un om vesel, deschis către partenerii de discuție. Dar costumul cu o croială impecabilă trădează un bărbat de o mare rigoare, atent nu numai la ținuta sa, dar și la tot ceea ce spune și face. Ochii zâmbitori pot să devină rapid severi. Iar gura pare obișnuită să rostească decizii ferme și clare. Știu că nu vă place să vă destăinuiți, dar v-am descifrat măcar aproximativ?
– Nu vă înșelați deloc. Sunt foarte deschis la discuții; apar mai multe idei stând de vorbă cu alții, decât atunci când ești singur. Însă după discuții vine vremea deciziei și, odată luată, trebuie s-o aplici; nu-mi place deloc tergiversarea. Dar, în general, prefer să conving decât să impun.
Cum a ajuns fiul unui medic – absolvent de Politehnică, iar apoi inginer în industria minieră?
– Mă vedeam urmând medicina, ca și părinții mei. Dar eram bun la matematică și la științe, și unul dintre prietenii mei m-a convins să încerc la Politehnică, unde am intrat în 1969. La absolvire, printre alte oportunități, era și aceea în serviciul statului; așa am intrat în prestigiosul corp al inginerilor de mine.
Apoi – un alt pas. V-ați lăsat cucerit de industria alimentară. Au fost acestea tatonări firești pentru un început de carieră?
– Am petrecut câțiva ani în Ministerul Industriei. După aceea, în 1981, am intrat în stafful lui Michel Rocard, figură emblematică a politicii franceze; de altfel, am rămas în continuare în relație cu el. Era Ministrul planificării și amenajării teritoriului, pe urmă a devenit Ministrul agriculturii. Au fost patru ani captivanți! Michel Rocard m-a numit, în 1985, Director al Industriilor agro-alimentare.
Cum ați cunoscut familia Ricard?
– Schimbarea de guvernare din 1986 a însemnat și plecarea mea din acea funcție. Îl cunoșteam bine pe Thierry Jacquillat, Director general la Pernod Ricard; el mi-a propus să mă alătur Grupului în calitate de Director de dezvoltare. Bineînțeles, a fost nevoie ca să-l întâlnesc pe Patrick Ricard, care mi-a confirmat propunerea.
În 1987 ați devenit Director de dezvoltare la Pernod Ricard. Ați participat activ la expansiunea sa internațională. Ați intuit de la început ce potențial are acest Grup?
– Principala mea misiune ca Director de dezvoltare a fost aceea de a începe implantarea Grupului în Asia. Am îndeplinit această sarcină când am devenit Director general al societății pentru exportul mărcilor importante (SEGM); în doar câțiva ani, pornind practic de la zero, am creat în Asia o rețea completă de filiale, acoperind toate piețele. Am înțeles perfect că ambiția Grupului Pernod Ricard era aceea de a deveni un grup mondial; ceea ce a urmat a demonstrat acest lucru.
Din 2000 ați făcut parte din echipa de Direcție a Grupului. Ați împărtășit ambiția lui de a juca un rol de prim-plan pe scena mondială. Există o filosofie a Grupului pe care să ne-o puteți împărtăși?
– Din 2000 și până astăzi am reușit trei achiziții majore: Seagram’s, Allied Domecq și Absolut, care au transformat Grupul. Cifra de afaceri a crescut de patru ori, profitul de șase ori, și valoarea companiei la 10 miliarde euro. Am contribuit la prima achiziție și am inspirat și negociat pentru celelalte două. Filosofia Grupului este clară: o strategie simplă (să devenim un grup mondial în domeniul nostru, al vinurilor și alcoolurilor), o îndrăzneală bine chibzuită pentru a lansa operațiuni de achiziție, și încredere în echipele noastre de pe teren pentru a realiza integrarea activităților asumate. Toate acestea ne-au permis să reuşim.
În 2008, după retragerea lui Patrick Ricard, ați devenit Director general. Ați urmărit acest post pentru a vă pune în aplicare ideile? El v-a revenit ca urmare a creionării unei strategii adecvate pentru acest început de secol și de mileniu?
– Am colaborat strâns și într-o perfectă relație de încredere cu Patrick timp de zece ani și am fost total legat de lucrurile care au fost făcute în acești ani; astăzi urmăresc aceeași strategie și aceleași obiective.
Ce v-ați propus în această nouă calitate?
– Să aduc la îndeplinire ceea ce am început.
Ce calități i se cer cuiva care conduce un asemenea gigant?
– Să știe să simplifice problemele, să-și păstreze calmul în orice împrejurare și să aibă răbdarea să-i asculte pe ceilalți. Și întotdeauna să știe să ia decizii.
De ce ați acordat o atenție atât de mare brand-ului Absolut Vodca?
– Vodca este cea mai importantă categorie de alcooluri (la egalitate cu scotch whisky) și cea care se impune mai repede; era deci esențial pentru Pernod Ricard să aibă o marcă importantă de vodcă. Privatizarea firmei Absolut era o ocazie care nu trebuia ratată.
Care este, în 2010, cifra de afaceri a Grupului?
– În cursul anului nostru fiscal 2009–2010, Compania a realizat o cifră de afaceri de 7,1 miliarde euro.
Comunicați ușor cu colegii din conducere, cu subalternii? Cum vă impuneți ideile? Evitați ușor conflictele?
– Cred că da.
Cum e să fii lider într-un mediu concurențial puternic?
– Asta înseamnă multă mândrie și multă recunoștință pentru modul în care echipele Pernod Ricard, răspândite în întreaga lume, își desfășoară munca.
V-ați descrie ca pe un tehnocrat?
– Nu.
Vă obsedează reușita personală și cea a Grupului din care faceți parte?
– A mea – nu; cea a Grupului – da.
La 60 de ani, aveți încă o mare putere de muncă. Dacă s-ar ivi o altă oportunitate, v-ar tenta să porniți pe un alt drum, pentru a vă feri de plafonare?
– Am intenția să continui să conduc Grupul (dacă și Consiliul de administrație este de acord) până la 65 de ani, vârsta limită fixată de statut; nu cred că mă voi plictisi. După aceea, o să mai văd!
Ce părere aveți despre Pernod Ricard Romania?
– Grupul s-a hotărât să se implanteze în România cu o filială proprie, ceea ce constituie o excepție printre grupurile internaționale de vinuri și alcooluri. Aceasta reflectă strategia noastră constantă și convingerea că echipele noastre vor fi întotdeauna mai bune decât un agent extern. De altfel, suntem lideri în România pentru mărcile de alcool internaționale. Echipa din România este foarte profesionistă, foarte motivată și foarte creativă: e un exemplu de asimilare perfectă a culturii Pernod Ricard.
Unde vă place să schiați?
– În Alpi, la Arcs, o stațiune pe care o frecventăm de peste 15 ani, și unde avem prieteni.
Practicați golful. La ce vă gândiți când mergeți de la o gaură la alta? Elaborați noi strategii de dezvoltare? Sau, pur și simplu, vă bucurați de mișcare și de natură?
– Cred că sunt mai curând un jucător de valoare medie; scopul meu este deci să mă bucur de natură, ca și la schi.
Ce operă vă place mai mult și de ce?
– De fapt, sunt mai multe: Traviata sau Aida de Verdi, Tosca sau Boema de Puccini, Elektra sau Cavalerul rozelor de Strauss, sau Tristan și Isolda de Wagner, și încă multe altele. Raţiunea, muzica şi cântul.
Copiii v-au moștenit talentul de conducător al unui mare Grup?
– Nu sunt cel mai bun judecător, pentru că îmi ador cele două fiice și le consider perfecte din toate punctele de vedere.
Cavaler al Legiunii de Onoare, Cavaler al Ordinului Național / Mérit, Ofițer al Meritului agricol… Astfel de recunoașteri și multe altele – nu în ultimul rând împlinirile din punct de vedere material – au făcut din dumneavoastră un om fericit?
– Desigur, sunt un om fericit.
foto Octavian Tibăr