„Ne dorim sa transformam cancerul într-o boala cronica”

Interviu cu prof. univ. dr. Christoph Zielinski, directorul Departamentului de oncologie din cadrul Spitalului Universitar din Viena, presedintele The Central European Cooperative Oncology Group (CECOG)

Orice medic care este devotat profesiei lucrează 24 de ore pe zi. Oncologia este un caz particular, pentru că nu te poţi debarasa niciodată complet de gândul că eşti responsabil de o per­soană aflată în suferinţă.”

• Când au o problema serioasă de sănătate, în special când e vorba de cancer, dar nu numai (să ne amintim că însusi presedintele României a fost operat la clinica AKH, anul trecut), mulţi români aleg să se trateze în Austria. Care sunt atuurile şcolii austriece de oncologie şi ale sistemului de sănătate austriac, în general?

• Pentru cetăţenii austrieci, serviciile şi investigaţiile medicale, oricât de complexe ar fi, sunt complet gratuite, datorită sistemului de asigurări sociale, care a funcţionat impecabil până acum. Fără îndoială, medicii din Viena doresc să ofere servicii medicale excelente pentru locuitorii acestui oraş, ceea ce implică costuri destul de ridicate: 30% din bugetul local este destinat sistemului medical. Faptul că actul medical se face la un nivel atât de ridicat şi acest lucru este foarte vizibil îi ajută pe cei din exterior să îşi facă o impresie cât mai clară în legătură cu performanţele noastre şi cu nivelul de îngrijire acordat pacienţilor.

• Care este cea mai importantă noutate în materie de tratare a cancerului?

• Cea mai mare noutate este apariţia unor terapii targetate, direcţionate direct către o anumită disfuncţie, manifestată prin apariţia unor celule canceroase care se multiplică, se răspândesc şi ajung în metastază.

• Ne putem aştepta în următorii ani la apariţia unui tratament care să vindece această maladie?

• In primul rând, ne dorim să transformăm cancerul într-o boală cronică. Acest lucru ar conduce către conceptul „a trăi cu cancer” şi este posibil prin folosirea chimioterapiei, fie în paralel cu administrarea unor medicamente direcţionate, despre care am vorbit anterior, fie urmată de un alt tratament cu astfel de medicamente.

• De ce cancerul a devenit o boală atât de frecventă, în ultimii ani?

• Cancerul, ca atare, nu a devenit neapărat o boală frecventă. Adesea este diagnosticat în stadii incipiente, prin programe de diagnosticare şi screening. în ceea ce priveşte cancerul mamar, de pildă, avem impresia că stoparea administrării de înlocuitori de hormoni la pacientele aflate în postmenopauză, din 2003 încoace, a condus la o scădere a incidenţei apariţiei cancerului la sân. Pe de altă parte, cancerul pulmonar, o afecţiune strâns legată de obiceiul foarte nociv de a fuma, este încă în creştere şi are o incidenţă din ce în ce mai mare.

Dacă oamenii s-ar lăsa de fumat, ar fi mult mai feriţi de riscul de a dezvolta un număr de afecţiuni maligne.

• Ce ne puteţi spune despre tratarea cancerului prin comparaţie cu tratarea altor afecţiuni la fel de des întâlnite? Este mai costisitoare? De mai lungă durată? Rata de vindecare este înşelătoare?

• Tratarea cancerului se face în echipe multidisciplinare, alcătuite din oncologi, chirurgi, radioterapeuţi etc. Fiecare specializare medicală realizează o cercetare care vizează principalele probleme ale fiecărei forme a bolii. Rezultatele acestor investigaţii sunt analizate în cadrul unei echipe multidisciplinare. Desigur, tratamentul cancerului devine şi mai scump prin folosirea unor medicamente recent apărute pe piaţă. Totuşi, o analiză recentă făcută în Austria a arătat că numai 1% din fondurile alocate sănătăţii sunt folosite pentru tratarea cancerului, ceea ce înseamnă că tratamentul acestei boli nu este chiar aşa de scump. în ceea ce priveşte durata, unele afecţiuni maligne, cum ar fi cancerul metastazic la sân, necesită, într-adevăr, un tratament foarte îndelungat. Dacă vorbim despre rata de vindecare, nu există garanţii foarte solide. în anumite cazuri, cum este cancerul de colon, ştim că dacă boala nu reapare (celulele aflate în metastază nu se mai răspândesc) în trei ani de la operaţie, posibilitatea de recidivă este foarte scăzută. în cazul altor forme de cancer, cum ar fi cancerul la sân, celulele respective pot reapărea după intervale foarte lungi, chiar după câţiva ani.

• Cât de importantă este profilaxia, prevenirea cancerului? Puteţi să le daţi cititorilor noştri câteva recomandări?

• Descoperirea cancerului în fază incipientă este extrem de importantă. Mamografiile, colonoscopiile, examenele urologice şi ginecologice făcute la intervale regulate contribuie la descoperirea majorităţii afecţiunilor maligne. Aceste investigaţii, combinate cu un stil de viaţă ce presupune limitarea expunerii la soare, controlul greutăţii, renunţarea la fumat şi consumul moderat de alcool, pot da rezultate foarte bune.

• Este cunoscut faptul că atitudinea pacientului este foarte importantă pentru succesul tratamentului. Cum ar trebui să fie, în opinia dv., pacientul ideal?

• Ideal ar fi ca pacientul să discute cu medicul tot ceea ce i se pare important, în legătură cu boala lui. Nu faceţi nimic înainte de a vă anunţa medicul curant!

• Ştim că sunteţi preşedintele The Central European Cooperative Oncology Group (CECOG). Care este menirea acestei organizaţii şi care sunt principalele sale obiective?

• CECOG reuneşte 120 de centre academice, din 13 ţări din Europa centrală, de est şi de sud-est, în ideea de a realiza teste clinice controlate care contribuie la îmbunătăţirea cunoştinţelor legate de tratarea cancerului. Aceste teste clinice oferă pacienţilor acces la cele mai noi medicamente şi, în acelaşi timp, oferă centrelor medicale din regiune şansa de a colabora la eforturile ştiinţifice internaţionale pentru succesul proceselor clinice în oncologie.

• Care este părerea dumneavoastră despre şcoala românescă de oncologie? Colaboraţi cu specialişti români?

• Am o mare stimă pentru oncologii români. CECOG cooperează îndeaproape cu profesorii Anghel şi Ciulanu, dar şi cu alţi specialişti. Schimbăm opinii în mod regulat şi ne întâlnim des pentru a discuta probleme de interes comun legate de oncologie.

• în fiecare an, 50.000 de români, dintr-o populaţie de 22 de milioane, sunt diagnosticaţi cu o formă de cancer. Cum apreciaţi această cifră, prin comparaţie cu alte ţări europene?

• Este o cifră normală, cam la fel stau lucrurile şi în alte ţări europene.

• Ce părere aveţi despre metodele alternative de tratare a cancerului? Sunt bune pentru pacienţi sau, în unele cazuri, pot fi chiar dăunătoare?

• Metodele alternative de tratare nu şi-au dovedit eficienţa în nici unul dintre cazurile investigate de mine. Câteodată, acestea pot fi chiar periculoase pentru starea pacientului. în plus, sunt şi destul de costisitoare!

• Cum faceţi faţă numărului mare de oameni suferinzi pe care îi vedeţi în fiecare zi? Ce faceţi ca să compensaţi această imagine?

• Suferinţa este o parte a vieţii noastre. Atitudinea pe care o au oamenii din ziua de azi faţă de viaţă ne face să uităm acest lucru atât de simplu şi de clar. Consider că lupta cu durerea şi cu suferinţa este o parte integrantă din viaţa mea, ca individ şi ca medic. Compensaţia este simplă: pur şi simplu continui să vindeci şi să minimalizezi durerea pe care o vezi în jurul tău.

  interviu realizat de Alexandru Arion si Liliana Petrus