Abia la începutul lunii aprilie s-a limpezit unde bate toată afacerea de la „doişunsfert“: în prezidenţiale. E cu vizarea directă a lui Traian Băsescu.
An electoral, Campania se apropie, Băsescu, auzi, cicătelea ar face coadă să intre la Popoviciu. Pe urmă, colac peste pupăză, apare şi numele fratelui lui Traian, Mircea Băsescu, „în cărţi“, ca potenţial partener de afaceri pentru Puiu Popoviciu, lucru infirmat categoric de preşedinte. De la afirmaţia preşedintelui, s-a dezvoltat o altă serie de afirmaţii, că dacă e real că Băsescu s-a întâlnit, întâmplător sau nu, cu controversatul om de afaceri. În „oglindă“ cu atacurile la Cotroceni, s-au dezlănţuit, câteva, şi spre celălalt Palat, Victoria. Emil Boc, secret (aproape) de stat, ar fi făcut armata într-o unitate de Securitate. O fi problema în zona legalităţii transferului terenului, aşa cum opinează preşedintele, dar şi întrebările incomode (gen Ioana Băsescu lucrează în clădirea lui Puiu Popoviciu) spun ceva despre încurcăturile care ar putea să scadă cota voturilor pentru Traian Băsescu. Fără asemenea scandaluri, probabil că actualul preşedinte ar câştiga, fără mari dubii, un nou mandat. La rândul său, chiar şi Puiu Popoviciu a negat că ar fi făcut afaceri cu Mircea Băsescu, fratele preşedintelui. Oricum, ar fi de observat că se întâmplă ceva în zona serviciilor secrete, care apar, mereu, în prim-plan, ba cu un scandal de spionaj ucraineano-bulgar & murături, ba cu arme furate (care privesc, până la urmă, tot siguranţa naţională).
OPOZIŢIA ŞI STAREA EI
De multă vreme n-am mai întâlnit o analiză pertinentă şi lucidă despre starea opoziţiei. Acum, ea se sprijină pe un nou binom: PNL-UDMR. Cum Partidul „România Mare“, din lipsă de obiect al muncii, se prezintă cam leşinat, acum, după integrarea europeană, UDMR nu prea are concurent viabil/redutabil. PNL se află în faţa unei reorganizări. Care a început, de curând, cu alegerea lui Crin Antonescu şi cu (n)europarlamentarele (ce-i drept, cam isterice). Dar apropierea alegerilor „europene“ precum şi, mai ales, a celor prezidenţiale, ar trebui să ne furnizeze o developare mai aproape de adevăr. Mai aproape de ce se va întâmpla în „prezidenţiale“. În fond, partid aflat până de curând la guvernare, PNL ar trebui să poată da un candidat important la alegerile pentru Preşedinţie. Chiar dacă un liberal nu părea să aibă mari şanse la Cotroceni, până la apariţia lui Crin Antonescu în prim-plan, el, partidul, PNL poate fi cel puţin/măcar un bun arbitru, un terţ care să conteze în campanie. Şi, de ce nu, să-şi facă sieşi imagine/campanie şi să poată vârî voturi în buzunarul partidului său, să îl consolideze pe scena politică. Înainte, se folosea termenul de locomotivă pentru partid.
NEGOCIERI CU FMI
Două tabere. Că e bine. Că nu e bine. Că e necesar. Că nu e necesar. Că e un confort. Monetar. O plasă de siguranţă. Până la urmă, împrumutul a fost cerut. Scenariul politic din spatele uşilor închise spune că banii se vor împărţi între cele două găşti de cartier: PD-L şi PSD… Indiferent cum se vor folosi banii, discuţia despre necesitatea împrumutului va continua chiar la nesfârşit, mai ales acum, că a fost politizată.
ACESTE ARME CARE DISPAR CA PRIN FARMEC
În scandalul armelor de la Ciorogârla merită mereu să revenim cu up-date-uri. Ce s-a întâmplat în acel caz, ca şi în cel al spionului „militar“ pentru Bulgaria şi Ucraina ţine de domeniul suprarealismului care domneşte, cu brio încă, în armată. Armata română nu e încă restructurată. E varză. Fără carne. Nimerită cu totul întâmplător în sondaje lângă biserică, atunci când e vorba de încrederea boborului.
GAFELE SERVICIILOR SECRETE.
ŞPION BULGAR SAU ROMÂN/UCRAINEAN,
(DUMNEZEU MAI ŞTIE!), ROG SERIOZITATE.
Povestea spionului român de la Dunăre a descalificat dintr-o lovitură cel puţin două instituţii: armata şi serviciile secrete. Cum a putut rezista vreme de ani buni acel prizărit acolit al unui alt pârlit de negustor bulgar, e un mister care trebuie să dea de gândit serviciilor secrete, care dorm în analiza lor informaţională. De altfel, ce se întâmplă la „doişunsferţi“ face parte din acelaşi registru, deşi pe alt palier, unul superior.
RUSIA URCĂ
Cei care au prezis că, din cauza dezintegrării sovietice, vom scăpa de Rusia s-au înşelat. De fapt, nici nu trebuie să scăpăm. Cu cât vom avea un partener economic puternic în Est, cu atât mai bine. Turciei, de asemenea, îi este prefigurată o ascensiune însemnată în următorii douăzeci de ani. Se foloseşte chiar conceptul de placă turnantă între lumea arabă şi Europa, între Orientul Apropiat sau Mijlociu şi Occidentul european. Da? Ce coincidenţă! Şi noi credem la fel. De fapt, am putea fi chiar noi asta. Dar, mai curând, o placă turnantă între Rusia, Ucraina, Turcia, Orient şi Uniunea Europeană, pe de cealaltă parte. âsta e scenariul fast. Luminos. Celălalt scenariu… Ne îngrijorează, însă, Ucraina. Ni se pare ţara cea mai instabilă, crizată, nevrotică şi nevralgică, incapabilă să scape de obsesia şi magnetismul Mamei Rusii ca trecut angoasant, unul al violului sodomic… Cum or sta, cum n-or sta lucrurile, Ucraina devine un vecin din ce în ce mai dificil. Numai dacă ne mai aducem aminte de un alt episod anterior, cel al Canalului Bîstroe – şi ne înnegurăm şi mai rău!
PARFUM DE CRIN LA PNL
Al doilea Crin, după Halaicu, din politica românească, înmiresmează voinţa politică, mai nouă, a PNL. A câştigat, în tandem cu Orban, alegerile intestine ale liberalilor – şi acum se pregăteşte pentru prezidenţiale. Din păcate, cu puţine şanse sau (cam) fără şanse. Nu ştiu dacă va lua mai mult de 20%, maximum 30%, din voturi. Or el are nevoie de cel puţin 40%, pentru o şansă în turul doi. Deşi, la câte scandaluri şi eşecuri încasează Băsescu în ultimul timp, s-ar putea ca Antonescu să poată creşte tocmai pe un asemenea trend! Oricum, Crinul are o imagine mai bună decât Geoană sau Năstase. Mai imaculată, cât de cât. Şi nu foarte „prostănacă“. De notat că adunarea penelistă a fost un show televizat din care cei ce urmăresc eşichierul politic au de învăţat ceva. Plină de curtoazie s-a dovedit şi declaraţia lui Adrian Năstase, la două zile după alegerea lui Crin, când acesta era „cotat“ cu o şansă mai bună (decât „fostul“ lider Călin Popescu Tăriceanu) pentru prezumtiva cursă prezidenţială. Tăriceanu a fost confirmat ca susţinere în Parlament, dar a rămas numai atât. Mic de tot. E ca şi Adrian Năstase. Nici nu ştii cât de „mic“ eşti…
ION ILIESCU ŞI MINERIADA
Ion Iliescu a fost iertat pentru păcatele mineriadelor (era să zic ale tinereţilor). E un exemplu de incompetenţă crasă şi corupţie absolută a Justiţiei Româneşti. Dacă nici după caseta video de la teve, în care „omul din Olteniţa“ mulţumeşte minerilor făcători de nenorociri nu se poate ghida justiţia, atunci nu se poate ghida după nimic! Nici o încredere în Justiţie! Oarbă ca noaptea. Şi aservită. Uniunea Europeană are dreptate. Ştie ea de ce. âştia, „cumetrii“ de prin justiţie, trebuie raşi primii. Fără milă.
foto Mediafax