La sfârşitul lui august, în urma vânzării a 75% din acţiunile Rompetrol, Dinu Patriciu a devenit cel mai bogat român. Cel mai bogat român din toată istoria. De la Traian şi Decebal încoace. Dintr-un foc, în contul său au intrat 2,7 miliarde dolari. Doar în ziua în care vânzarea de acţiuni a fost făcută publică, din specu­laţiile bursiere şi jocul cifrelor, Patriciu a câştigat 40 de milioane de dolari. Atâta amar de bani fac din Dinu Patriciu un personaj extrem de interesant. Şi de con­troversat. în ciuda averii astronomice pe care o deţine, Patriciu are regrete, se consideră neîmplinit… în acest context, o biografie neromanţată, seacă, ar putea răspunde la întrebări nepuse încă… Citeste continuarea

Reţetele şi reflexele atitudinale şi comportamentale care funcţionează cvasi-automat la New York, Londra, Paris, Berlin sau Bruxelles nu sunt valabile nici in Kabul, nici in Bagdad şi nici chiar in Priştina sau Sarajevo. Oricât de banală, prin forţa evidenţei, pare această afirmaţie, ea pare a fi ignorată cu o înduioşătoare nonşalanţă de majoritatea conducătorilor politici şi militari ai marilor armate euro-atlantice. Dacă aşa stau lucrurile, atunci cum putem să le pretindem aceloraşi atotputernici lideri să sesizeze tul­burătorul fapt că tot ceea ce se petrece acum în Orient din punct de vedere al recru­descenţei teroriste este un sângeros şi digitalizat remake al istoriei Balcanilor. Citeste continuarea

„Cei ce au bani mănâncă mai mulţi caltaboşi – şi-atât”, s-ar putea spune, parafrazând un celebru vers al lui Mircea Dinescu. Nu, nu traficând voturi. Nu, nu traficând speranţe. Nu, nu traficând droguri, arme albe (sau negre), ci traficând… palincă. Şi caltaboşi. Citeste continuarea

Revista noastră publica, acum mai bine de un an, un articol despre frumuseţile naturale si atracţiile turistice ale Burmei, în care aminteam insă că această ţară si în general zona respectivă din Asia de Sud-Est este un butoi cu pulbere. Era mai mult vorba de fler decât de informaţii foarte concrete. Septembrie 2007. Mă aflu la Tokyo si, înainte de a pleca din Bucureşti, revista mi-a cerut materiale noi despre Asia. O ştire din ziarul Asahi îmi atrage atenţia. Câţiva călugări budişti au fost omorâţi în Myanmar. Japonezii nu-şi fac încă probleme, dar, cum eu am trăit ceva timp în Asia de Sud-Est, cunosc importanţa religiei si modul în care popoarele din această parte a lumii îşi respectă cu fervoare călugării. Sunt aşadar convinsă că o să iasa nici mai mult nici mai puţin decât o baie de sânge. Citeste continuarea

„în ţara asta, dacă vrei să faci un lucru bun, te aşteaptă o armată de mori de vânt. Asta e concluzia tristă a sufletului meu. Spitalul creştin Chrstiana, pentru care am muncit pe brânci, împreună cu soţul meu, ani în şir, a fost ajutat de autorităţi să dispară. Era un spital pentru săraci, pentru cazurile sociale, care altfel nu pot fi ajutate. Aveam şi asistenţă spirituală, lucrau şi măicuţe alături de personalul medical. La noi s-a tratat, printre alţii, şi Petre Ţuţea. Dar nu s-au lăsat până nu ne-au închis!” Citeste continuarea

Ne-am cam obişnuit ca tenisul feminin să fie dominat de jucătoare albe îm­brăcate în costume sport de un alb impecabil. Vorbim despre sportul alb, nu-i aşa? Ei bine, de ceva timp nu mai e chiar astfel. Venus şi Serena Williams domină competiţiile câştigând importante premii mai ales la simplu, iar la dublu cam deloc. Lui Venus i s-a propus chiar un meci contra lui John McEnroe, dar a refuzat replicând că nu se cuvine să înfrunţi pe cineva care are dublul vârstei tale. Citeste continuarea

Îşi doreşte să câştige toate cele patru turnee de mare şlem într-un an, aceasta fiind, din punctul său de vedere, cea mai mare performan]ă. Până acum, Rafael Nadal se mândreşte cel mai tare cu cele trei trofee consecutive ob]inute la Roland Garros, dar şi cu recordul de a fi câştigat 81 de meciuri consecutive pe zgură. Când este plecat de acasă» lipseşte cel mai mult felul în care mama sa îi găteşte peştele. La şcoală, în afară de sport, i-a plăcut matematica, nu se roagă înainte de meciuri, îi plac prăjiturile cu frişcă şi ascultă multă muzică spaniolă, acestea au fost câteva dintre mărturisirile făcute de Rafa pe blogul său din timpul Wimbledon-ului. Comparat cu Bjorn Borg după victoria de la Paris, Nadal a câştigat turneul de la Stuttgart (al şaptelea succes în 2007), în schimb a fost eliminat în turul III la US Open). Citeste continuarea

Am trăit cu iluzia, probabil conforta­bilă, a victoriei spiritului asupra sistemu­lui, a ideii asupra cenzurii, a individului asupra birocraţiei. Victoria a venit, însă, în general foarte târziu pentru acel spirit, acea idee şi mai ales acel individ, şi nu a servit decât la progresul sistemului, la triumful birocraţiei, la perpetuarea cenzurii. Citeste continuarea

Cine e cel mai puternic om al planetei? în nici un caz George Bush. Bush e un dezastru. Ce a făcut Bush e complet idiot. Sigur, nu singur, ci cu arma­ta sa de consilieri. Să intri în Irak, fără o motivaţie efectivă, transparentă, iar acum o lună, la mijlocul lunii septembrie 2007, să anunţi că suni retragerea, este incalificabil. Citeste continuarea

La televiziune, calupurile de reclamă ne urlă în creier cumpără asta sau asta. Ofertele outdoor, care de care mai tentante, ne irită. La radio ni se ţipăîn urechi care produs este mai ieftin şi mai bun. Uneori publicul rezistă acestei agresiuni publicitare, alteori îi cade victimă. Cel mai sim­plu mod de a scăpa de reclame este să schimbi canalul, să-ţi găseşti ceva mai bun de făcut, să muţi privirea în altă parte. Asta când reclama e explicită. Ce te faci când ea vine printr-un mesaj subliminal? Direct în sub­conştient? Psihologii ne avertizează asupra acestui gen de agresiune, în timp ce advertiserii consideră că se face prea mult caz de existenţa mesajelor subliminale. Citeste continuarea