Cu douăzeci de ani în urmă, am împuşcat pe unul. Lângă un zid umed din cauza vremii, în decembrie, la Târgovişte. Întâmplător, într-o unitate militară. Acum, pentru că nu am putut să împuşcăm patru deodată (ar fi cam mult? nu ştiu, dar, oricum, unii găsesc asta cam excesiv), a trebuit să îi votăm (chiar dacă, unora, cel puţin, nici nu ne prea pasă). Citeste continuarea

Nu l-am votat niciodată şi i-am spus asta. Am scris de­seori împotriva lui – unele ar­ti­cole se regăsesc în volumul meu Viaţa sub un preşedinte de regat. Şi totuşi, preşe­dintele de onoare al PSD a acceptat, pentru a doua oară, să poarte cu mine un dialog. Citeste continuarea

În 1990, retrăgându-se din poziţia politică în cea de guru, Silviu Brucan – fost ideolog al PCR – scandaliza naţiunea afirmând că în România sunt mulţi „stupid people“ şi că ne vor trebui 20 de ani ca să învăţăm regulile democraţiei. Probabil că alesese generic cifra, aşa cum – tot el, după cum s-a spus – aruncase cifra de 60.000 de morţi în revoluţie, menită să justifice încadrarea de genocid. Iată, se împlinesc 20 de ani. Vă lăsăm pe dv. să apreciaţi dacă a avut sau nu dreptate. Citeste continuarea

Un fel de reconstituire a Revoluției, după 20 de ani. Într-un decor amintind de cenușiul de atunci. Doar că, între timp, pentru bună purtare, am primit niște jucării mai de ultimă generație. Cum ar fi o criză economică, sau, poftim, hal de alegeri prezidențiale. La pachet cu libertatea de-a vorbi despre ele. Fără să te împuște nimeni chiar în cap. Că pentru asta s-au inventat mogulii. Citeste continuarea

Evenimentele din decembrie 1989 s-au soldat cu moartea a 1.104 persoane şi rănirea altor 3.352. În jur de 1.000 de persoane dintre răniţii Revoluţiei au suportat răni grave care i-au mutilat pe viaţă. Dintre aceştia mai mult de 500 au murit în următorii ani, consecinţă imediată a rănilor suferite. Juridic este vorba despre 1.104 crime şi 3.352 de tentative de omor. Citeste continuarea

Filantropica (2002, regia Nae Caranfil) este, cu siguranţă, alături de Cu mâinile curate (1972, regia Sergiu Nicolaescu – „Nu trageţi, dom Semaca, sunt eu Lăscărică!“) cel mai popular film al său. Celebra scenă în care Mircea Diaconu cere 3.000 de dolari, a făcut, mulţumită internetului, înconjurul lumii româneşti. Aici Gheorghe Dinică este Pavel Puiuţ, cel care îi dă replică lui Diaconu, în rolul Ovidiu: „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană!“ Citeste continuarea

– Jos! Toată lumea culcat!

Ultimii vizitatori ai Muzeului de Artă din Stockholm sunt îngroziţi de spaimă. Paznicul la tâmpla căruia este aţintit un revolver e mort de frică şi, de mai departe, reverberând puternic de-a lungul coridoarelor de marmură, se aud strigăte disperate. Welcome! Tocmai are loc unul dintre cele mai spectaculoase heist-uri din istoria artei. Citeste continuarea

După eşecul previziunilor despre sfârşitul lumii la final de mileniu, teoriile apocaliptice cunosc acum un adevărat reviriment legat de anul 2012. Tot mai multe argumente converg spre concluzia că, la sfârşitul acelui an, mai precis pe data de 21 decembrie 2012, ceva cu totul neaşteptat şi şocant se va întâmpla cu noi şi cu planeta noastră. Citeste continuarea

Gripa porcină a ucis şi în România. Primul bolnav care a decedat era din Rădăuţi. El a fost urmat de alte cinci decese cauzate de virusul AH1N1. Pacienţii sufereau de obezitate şi afecţiuni ale inimii, virusul gripei noi instalându-şe aşadar într-un mediu slăbit din punctul de vedere al imunităţii. Citeste continuarea