Când e vorba de un autor de romane poliţiste, totul e suspans. Şi cine ştie daca nu cumva si realitatea curge într-o direcţie presta­bilită… Interviul pe care i l-am luat scriitorului Bogdan Hrib a avut parte de aventurile lui, până să iasă aşa cum îl vedeţi acum. Poate că el ar spune că a fost sub incidenţa misterului. Citeste continuarea

Deşi au trecut ani, şi acum este percepută uneori ca „Mona Nicolici de la televiziune”. După ce a devenit cunoscută publicului român ca jur­nalist de televiziune, doamna Nicolici a făcut o schimbare importantă în cariera sa, devenind unul dintre managerii companiei „Petrom”. Citeste continuarea

S-a creat deja uniunea care îl va învinge pe marinarul politicii noastre. Rar am înregistrat un fiasco mai mare cu un om de stat. Traian Băsescu va fi înscris, în arhiva de aur, la rubrica „ratări grosolane”. Aproape din penalty. Citeste continuarea

În colţul roşu, conform dicţionaru­lui, „doctrină socială, politică şi economică constituită pe principiul abolirii proprietăţii private şi al instaurării proprietăţii colective; ideologia, teoria înfăptuirii socie­tăţii comuniste”. Citeste continuarea

Prima parte a volumul doi din Seria Alina Marinescu Citeste continuarea

După câteva zeci de ani de trudă, vine si momentul să ieşi la pensie.

Ieşirea la pensie

Ai încercat să fii cât mai corect si cât mai eficient la locul tău de muncă. Ţi se pare nor­mal ca ultimii ani din viaţă să ţi-i petreci în pace si armonie. Ar trebui ca anii pe care îi mai ai de trăit să fie o sărbătoare continuă.

Îţi completezi actele, alergând pe la slujbele pe care le-ai avut – uneori, documentele care îţi sunt necesare nu se mai găsesc, sau ai ghinionul să dai peste funcţionari deloc dor­nici să te ajute. Dar, cu chiu, cu vai, reuşeşti să obţii toate datele si îţi depui cererea de „lăsare la vatră”. Si apoi, te pui pe aşteptat. În cele din urmă, primeşti decizia de pen­sionare. De cele mai multe ori, eşti dezamăgit. Pensia e mult mai mică decât ai fi crezut. Dar asta e, n-ai ce face, legea e lege.

Începi acum să pândeşti poştaşul. Trece o săptămână. Trec două. De obicei, trec mai multe luni. Poştaşul ridică neputincios din umeri când îl întâlneşti – încă n-a venit! Între timp, ca să-ţi plăteşti întreţinerea la bloc, telefonul, ca să-ţi cumperi şi de mâncare, ceri ruşinat de la copii, umbli la rezervele de la bancă (dacă le ai), sau, dacă eşti singur, te împrumuţi.

În sfârşit, poştaşul te anunţă radios: „A venit!” Dar tu nu te bucuri, chiar dacă ai pri­mit şi banii din urmă. Lui cutare trebuie să-i dai atât, lui cutare atât…

Va trece o vreme până când vei putea plăti datoriile.

Dacă ai apucat să ieşi în lumea civilizată, te-a uimit seninătatea de pe chipurile bătrânilor de acolo. Sunt arătoşi. Sunt îmbrăcaţi frumos. Dacă au nevoie de spitale – ape­lează la ele fără spaima că nu au cu ce să plătească serviciile medicale. Si mulţi dintre ei călătoresc prin alte părţi ale lumii.

Tu nu ai cum să vezi locurile mirifice la care ai visat. Tu aştepţi poştaşul. De fiecare dată ţi-e teamă că pensia îţi va fi micşorată din nu se ştie ce capriciu al guvernanţilor. Dar speranţa de viaţă în România e de 73 de ani. Nu mai ai mult şi o să scapi de obsesia asta…

Toată lumea a fost în Christiania, a vizitat locurile, a băut o cafea, a mâncat ceva, s-a plimbat pe străzile întortocheate, dar nimeni nu se simte prea confortabil să vorbească despre acele locuri. Nimeni din Copenhaga… Observ o jenă şi o oarecare indiferenţă… Sau poate res­pingere şi ignoranţă. Citeste continuarea

Aşteptate cu atâta neobosită speranţă timp de 50 de ani, avioanele americane au împânzit, în sfârşit, după ’89, cerul credinţei noastre în mai bine, aducându-ne un nou model de între­prindere: corporaţia multinaţională. Menită să transforme omul nou al socialismului, leneş şi trist, în corporatistul harnic şi vesel. Citeste continuarea

Despre corporaţii se pot spune multe. Bune sau rele. Însă nu într-o privire dihotomică stă înţelegerea, nu aici e cheia. Cu siguranţ ă, această realitate socio-economică e mai complexă decât pare la prima vedere, dincolo de etichetele pozitive sau negative care i se pun. Printre cercetările care au avut ca subiect corporaţiile, studiile de antropologie aruncă o lumină mai clară asupra fenomenului. Citeste continuarea

A renunţat la o poziţie de top în marketing, ca să frământe pâine cu mâinile lui. Apoi să o vândă mai ales corporatiştilor. „Ălora de pe ulita cu multă muncă”, aşa cum îi alintă acum. De pe „ulita” băcăniei sale. Citeste continuarea