Cu formele sale neobişnuite, care ascund un spaţiu greu de imaginat din exterior, Citroën C3 Picasso este o opţiune interesantă pentru familiile tinere şi nonconformiste.

Orice designer de automobile ştie că o maşină nu poate întruni toate dezideratele clienţilor din zilele noastre. El ştie că nu poate construi un automobil care să fie şi spaţios şi mic şi înalt şi frumos şi confortabil şi economic şi… De aceea, există o mulţime de segmente de piaţă  şi modele pentru toate gusturile şi familiile.

La Citroën, lucrurile nu se petrec însă la fel ca la alţi constructori. Francezii parcă şi-au propus dintotdeauna  să fie altfel şi să plece la conceperea designului unei maşini fără idei preconcepute. Aşa se face că C3 Picasso vrea să fie maşina care să îndeplinească tot mai multe dintre dorinţele cumpărătorilor şi reuşeşte să impresioneze.

Designul modelului francez a plecat de la funcţionalitate şi Citroën nu se fereşte să-şi denumească creaţia „Spacebox” –  ceea ce tradus ar însemna „cutie spaţioasă”. Dar, cum în zilele noastre designul este extrem de important, o mână de francezi talentaţi au întors cutiuţa pe toate părţile, i-au mai trasat nişte linii pe ici şi pe colo în părţile esenţiale şi au creat o maşină absolut specială. Citroën a îmbinat  în C3 Picasso calităţile în antiteză: rotund vs. pătrat, forţă vs. şarm, modern vs. retro şi volum generos vs. linii fluide, totul pentru a crea un vehicul cu un stil ameţitor şi o personalitate aparte şi atrăgătoare.

Nu ştiu dacă se poate spune despre C3 Picasso că este o maşină frumoasă, dar se poate spune cu siguranţă că este deosebită. Iar părerile celor care au văzut-o în perioada de teste au fost la unison îndreptate în această direcţie. Ba chiar mai mult, i s-a pus şi o poreclă născută din formele neobişnuite şi caracterul jucăuş: Pokemon. Iar porecla i se potriveşte de minune pentru că, asemenea personajelor din desene animate, şi Picasso este capabil de transformarea dintr-o maşină mică în una foarte mare. Ca să vă faceţi o idee de dimensiuni trebuie spus că C3 Picasso este comparabil la exterior cu o maşină de oraş. Dacă ar fi să-l comparăm cu Renault Clio, atunci este cu 5-6 cm mai lung (4,08 m), mai lat cu vreo 2 cm (1,73 m)  şi doar semnificativ mai înalt (1,62 m).

La interior, senzaţia de spaţiu generos este întărită de aşezarea centrală a  afişajului instrumentelor, asemănător monovolumelor mai mari, dar şi de plafonul înalt. În plus, modelul testat avea plafonul în întregime din sticlă ceea ce a creat un adevărat spectacol de încântare, dar şi nesiguranţă iniţială pentru pasagerii din spate. Ca să fiu un pic mai clar, locurile din spate sunt mai sus poziţionate decât cele din faţă, iar pasagerii văd peste şofer şi însoţitor. Cuplaţi asta la pavilionul vitrat şi punctele de sprijin parcă se evaporă. De aceea, în spate, ai impresia că eşti complet expus şi îţi trebuie timp ca să te obişnuieşti cu o senzaţie complet nouă, dar încântătoare.

Poziţia la condus este înaltă şi, chiar dacă scaunul se mai poate coborî, nu te vei simţi niciodată ca într-o maşină cu valenţe sportive. Materialele sunt de bună calitate, iar ergonomia este bună, cu câteva excepţii enervante. În primul rând, este vorba despre frâna de mână. Plasat central, pe canalul median, mânerul este foarte jos şi greu accesibil de la „înălţimea scaunului”. La asta se adaugă şi o cotieră cam neinspirată şi deja accesul este blocat. La fel de jos sunt şi suporturile de pahare precum şi priza de curent şi intrarea auxiliară pentru instalaţia audio.

Restul de comenzi sunt facil de accesat şi identificat, iar afişajul este foarte generos şi uşor de citit. Făcut să folosească lumina solară, acesta este transparent şi are cifre de dimensiuni generoase.

Portbagajul este foarte încăpător cu ai săi 500 de litri şi se poate extinde cu uşurinţă prin rabatarea banchetelor din spate sau culisarea lor independentă.

Maşina testată, în echiparea de top Exclusive, era motorizată de un diesel de 1,6 litri şi 110 CP. Deşi acesta nu mai este o noutate, merită lăudat pentru caracteristicile sale foarte bune atât în ceea ce priveşte forţa şi cuplul cât şi consumul redus. De altfel, acelaşi motor se regăseşte şi sub capota celor de la Ford sau Volvo, iar dimensiunile sale au lansat un nou trend în scăderea litrajului motoarelor diesel. Citroën susţine că Spacebox consumă 6,5 l/100 km în ora[ şi 4,2 în extraurban. Noi am obţinut cam 7,8 în regim urban şi 5,6 în extraurban, dar valorile diferă mult de la şofer la şofer. Acceleraţia de la 0 la 100 km se face în 12,4 secunde şi, deşi asta nu este deloc o valoare sportivă, maşina se avântă foarte bine în depăşirile de pe şosea. Două chestiuni ar putea fi reproşate inginerilor Citroën. Pe de-o parte, cutia de viteze precisă, dar cam dură şi cu o cursă destul de lungă între trepte şi, pe de altă parte, suspensia tare. Ambele îşi au explicaţia în economia de carburant şi respectiv ţinuta de drum foarte bună pentru o maşină înaltă şi ambele sunt compromisuri greu de evitat.

În echiparea de top (climatizare cu două zone, oglinzi rabatabile electric, senzori de ploaie şi lumină etc.) la care se adaugă jantele de 17 inch şi pavilionul vitrat, C3 Picasso are un discount de 2.500 euro şi costă 16.880 euro. Mult sau puţin, este greu de estimat în lipsa unui concurent real. Skoda Roomster este mai mult o utilitară, iar Nissan Note sau Opel Meriva nu sunt la fel de spaţioase sau de arătoase…

Nu ştiu dacă se poate spune despre C3 Picasso că este o maşină frumoasă, dar se poate spune cu siguranţă că este deosebită.

Modelul testat avea plafonul în întregime din sticlă ceea ce a creat un adevărat spectacol de încântare, dar şi nesiguranţă iniţială pentru pasagerii din spate.

Taguri: nr. 5 / mai 2010 Tweet

Saturday, May 1st, 2010 at 12:21 am, LIFESTYLE, RSS feed