Atunci când prezentul e tulbure sau cam albastru sau cum mai vreţi sa-i spuneţi explicându-va portofelul gol, firele de par alb, gastrita, nervii şefilor si, mai ales, când viitorul e absolut ceţos, ei bine chiar atunci, apare eterna şi fascinanta soluţie salvatoare: greaua moştenire. Şi, pentru că despre ultima guvernare s-a tot vorbit, despre ceilalţi conducători post ’89 de asemenea, epoca de aur e hăcuită, ultimii 50 de ani s-au tocit,… ne tot întoarcem în trecut cu speranţa că mai există vreun ţap ispăşitor universal, cel care va lua toate vinile prezente şi trecute şi, astfel, cu toţii vom trece veseli prin purgatoriul prezentului…
Aţi înţeles ce am vrut să spun?
Nu? Am încercat să vă ameţesc… Să nu pricepeţi mare lucru, să arunc cu fum, să arunc cu vorbe…
Nimic nou. Se face de multă vreme. De multe ori cu succes. Noi încercăm să scriem adevărul. Adevărul care ar trebui să fie unic şi veşnic. Clar. Decisiv.
Mă refer la adevărul regal. lată-l!
