Adrian Păduraru: “Iubesc să fiu pe scenă”

December 13th, 2010, Radu Pocovnicu

Comenteaza

A devenit celebru (si un sex symbol al acelor vremi) odată cu filmul „Declaraţie de dragoste”, de la sfârsitul anilor ’80.

Adrian Păduraru a intrat din nou în atenţia publicului, ca subiect de cancan de această dată, datorită relaţiei cu fostul prefect al Capitalei, Mioara Mantale. Chiar dacă trăsăturile i s-au mai înăsprit niţel, din cauza trecerii anilor, actorul a rămas la fel de chipes si degajă aceeasi blândeţe ca odinioară, calităţi care au făcut multe fete să suspine după el.

La începutul anilor ’90, Adrian Păduraru a predat actorie la Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi, dar nu pentru mult timp. Deşi meseria de dascăl a fost o provocare pentru el, dorinţa de a juca a fost mai puternică, ceea ce l-a făcut să ia drumul Bucureş- tiului. „Unul dintre motivele pentru care am plecat de la Iaşi a fost că venea prea puţină lume la spectacole. Iubesc să fiu pe scenă, pe platoul de filmare sau de televiziune”, spune artistul, care repeta ultima oară Fluturii sunt liberi, o piesă de Leonard Gershe. „Ca actor cred că sunt bun, sau aş putea fi unul foarte bun”, punctează Păduraru, oprindu-se, totuşi, la timp, pentru a nu cădea în tentaţia de a-şi aduce singur elogii: „Mi-e greu să spun despre mine că aş fi un artist, că aş fi un maestro. Şi nu o spun din simplă modestie. Mie îmi place arta în toate dimensiunile ei. Beethoven, Michelangelo, aceştia sunt artişti. Ca profesor, nu ştiu cât de bun sunt. Poţi să fii norocos dacă ai o serie de studenţi buni.” Cu toate că a renunţat la a-i învăţa pe alţii, într-un cadru instituţional, nu s-a lăsat cu totul de meserie. „Teatrul este un spaţiu al dezvoltării relaţiilor dintre persoane.

Dezvoltarea personală prin mijloace artistice, şi în special teatrale, mi se pare foarte importantă. Eu am o asociaţie care se ocupă în principal de educaţia prin joc, adresată tinerilor, şi nu numai. Un bărbat la 40 de ani, top manager, spunea, la un moment dat, după ce a participat la cursurile noastre, că a început să descopere cât de frumoşi sunt oamenii. Să vezi elevi de gimnaziu şi de liceu jucându-se, dansând vals, făcând gimnastică, echitaţie…”, povesteşte actorul, care se ocupă şi de organizarea unor tabere de dezvoltare personală. De aceea pare ciudat că singura sa problemă rămâne chiar. organizarea! Atunci când am vorbit cu el, cu ceva vreme în urmă, avea şi un of: să-şi găsească un manager: „Am nevoie de un manager. Un om cu care să mă împrietenesc, să mă ajute să fructific mulţimea de posibilităţi care există.” Sperăm că şi-a găsit între timp, de când am vorbit. Dacă nu, o să ne mai interesăm şi noi…

„Sunt în vreo zece proiecte continue şi nu am timp. Nu apuc să Le comunic nici prietenilor atunci când am un spectacoL. Eu vreau să fac altceva, nu să mă ocup de organizare”