Unii au fluturi în cap, alţii au fluturi la stomac. Unii cresc fluturi de dragul fru­museţii acestor insecte alţii fac afa­ceri cu ei. Irina Predescu face parte din ultima categorie. Sigur, îi sunt şi foarte dragi fluturii, dar ştie că poţi scoate bani cu ei. Cine s-ar fi gândit că poţi încropi cu ajutorul drăgălaşelor insecte o afacere? Irina Predescu s-a gândit şi are chiar succes pe piaţă. A înfiinţat o firmă – Buterfly Trading – şi eliberează fluturi vii la nunţi, botezuri şi alte evenimente fericite. Totul e eco­logic, fluturii nu suferă deloc şi sunt eliberaţi vii pentru doritori. Am găsit firma ei pe internet, am stabilit o între­vedere cu propri­etara acestei ciudate afaceri, care ne-a promis o eliberare de fluturi pentru noi, echipa Flacăra.

Eliberarea de fluturi vii, ultima modă la nunti si botezuri

„Ori de câte ori livrez fluturii, îi aduc la temperaturi mai joase decât cele de afară, fiindcă aşa, nu îşi iau zborul imediat, ci aşteaptă să li se încălzească aripile. în felul acesta putem fi martorii unui adevărat spectacol la elibe­rarea fluturilor. Dacă i-aş aduce la tempe­raturi apropiate celei de afară, atunci nici nu am apuca să îi vedem, aşa de repede şi-ar lua zborul”, ne explică Irina Predescu.

Parcul Herăstrău. Ora 9.30. Ne întâlnim eu şi fotoreporterul nostru cu Irina Predescu. Nu vine singură. E însoţită de vreo 12 fluturi din speciile Inachis io – Ochiul de păun respectiv Iphiclides podalirius – Coada rândunicii. Fluturii sunt vii, ambalaţi în pliculeţe şi puşi într-o cutie. Irina i-a ţinut în maşină, unde are aer condiţionat, iar tem­peratura o păstrează pentru ei – dragii de ei – între 4 şi 8 grade Celsius.

Luând în considerare că lumina este bună acum, dimineaţa, iar fluturii deja încep să se agite în plicuri, lăsăm discuţia pe marginea afacerii de care se ocupă Irina pe mai târziu şi asistăm întâi la eliberarea fluturilor. Este o experienţă unică şi nu-i de mirare că multă lume optează pentru o eliberare de fluturi vii la nuntă ori botezuri chiar dacă preţurile nu sunt tocmai mici. Majoritatea ce­rerilor sunt axate pe un pachet de 50 de fluturi. 50 de fluturi costă 1.250 de lei, 100 costă 1.600 de lei, iar 500 de fluturi 4.350 lei. „Preţul scade considerabil pe măsură ce creşte numărul de fluturi ceruţi la o eliberare. E un efort foarte mare să creşti 50 de fluturi dar efortul e acelaşi când trebuie să creşti 500 din aceeaşi specie şi atunci ai preţ mai mic. Stabilesc preţurile în funcţie de fiecare lună şi de numărul de fluturi, plus specie. La unele am disponibilitate o lună, la altele nu. Fluturii au fiecare un ciclu al lor de viaţă, Coada rândunicii o am în luna august, însă, uneori o am şi în luna mai. Comenzile trebuie date cam cu 32 de zile înainte. Asta şi din raţiune de ambalaj, depinde din ce fel de ambalaj vrea clientul să iasă fluturii.”

Cei mai agitaţi sunt fluturii Ochi de păun. Ei ies primii din plicuri. Ca şi cum ar şti cine le este stăpânul, prima lor grijă este să i se aşeze în păr Irinei. Acolo stau până li se încălzesc aripile suficient pentru a putea zbura. Dacă bate vântul nu îşi iau zborul. Avem noroc că adie niţel briza Herăstrăului şi superbele lepidoptere nu se grăbesc să plece. Un moment numai bun de făcut fotografii. E adevărat că şi în clipa în care găsesc momentul propice să zboare îşi iau avânt rapid în văzduh. Vine rândul speciei Coada rândunicii. E un fluture ceva mai mare şi mai simandicos. Aş putea zice chiar leneş. Spre bucuria noastră, îl vedem cu aripile întinse, în toată splendoarea, fie pe părul Irinei, fie pe petalele unui trandafir din apropiere. Coada rândunicii parcă ştie că ia parte la o şedinţă foto în care vedeta este chiar el. Privindu-I, mai că îmi vine să mă apuc şi eu de o afacere cu fluturi. Dar, vedeţi dv., eliberarea de fluturi vii contra cost nu e un business aşa uşor! Irina ştie cum şi de ce! Fata aceasta, în vârstă de numai 22 de ani, cunoaşte o mulţime de lucruri despre fluturi şi are un simţ de între­prinzător excepţional. Firavă şi finuţă ca şi fluturii diafani pe care ni i-a adus spre demonstraţie, nu ai zice că Irina e om de afaceri. Nu vă luaţi după aparenţe! Irina ştie foarte bine ceea ce vrea. Este studentă la Drept, vrea să devină avocat, dar în paralel se ocupă de afacerea pe care a pus-o pe picioare acum doi ani. Cum i-a venit năstruşnica şi îndrăz­neaţă idee? „La 19 ani o prietenă mi-a făcut cadou un film despre o eliberare de flu­turi. Am aflat că în SUA există o adevărată industrie a fluturilor vii. Ideea de a eli­bera fluturi la o zi de naştere, o aniversare sau la o nuntă mi s-a părut haioasă. Cum chiar în aceeaşi perioadă Asociaţia Mondială a Cres­cătorilor de Fluturi organiza on-line nişte cursuri privind business-ul cu fluturi, m-am înscris”, aşa începe poves­tea firmei Butterfly Trading. Sigur că asta a însemnat o investiţie. Cursurile trebuiau plătite şi costau 250 de dolari. Apoi mostrele cu care trebuia să lucrezi făceau şi ele vreo 500 de dolari. Cu toate că nu foarte încrezători, părinţii Irinei au susţinut-o şi tânăra a terminat cursurile cu succes. A aflat cu prilejul cursurilor o mulţime de lucruri privind speci­ile de fluturi care pot fi comercializaţi, modul de ambalare a produsului viu, distribuţie, piaţă, clienţi. Informaţia nu era uşor de obţinut, crescătorii de fluturi americani şi nu numai fiind destul de reticenţi în a da infor­maţii extracursuri. Piaţa americană de fluturi este o piaţă aproape suprasaturată aşa că orice element nou de business este păzit cu sfinţenie de ochii concurenţei. Dar Irina nu pe piaţa americană voia să se lanseze. Fata s-a gândit la România, unde piaţa este virgină, comerţul cu fluturi fiind inexistent. Sau, oricum, în fază incipientă, având în vedere că Butterfly Trading este prima firmă autohtonă care comercializeză fluturi.

Toate miresele vor fluturi albi

Un alt lucru pe care trebuie să-l ştie cei care vin şi cer eliberări de fluturi este faptul că ei tre­buie să afle dacă persoana căreia vor să îi facă surpriza iubeşte sau nu flu­turii. „în primul an de activitate am avut un incident în care, la o eliberare de flu­turi, mireasa nu a gustat momentul şi a început să omoare fluturii. Toţi s-au bucurat de eveni­ment, numai ea nu. Aşa că întotdeauna cer clienţilor să se intereseze dacă cei cărora le fac cadou o eliberare de fluturi vii gustă sau nu momentul. Clienţii trebuie să înţeleagă că o eliberare de flu­turi se face pentru bucuria momentului. Fluturii nu se mai întorc, nu se pot păstra ca vesela sau mai ştiu eu ce, după eveniment”, precizează Irina Predescu.

„Cred că ştiu despre eliberările de fluturi şi relaţia cu clienţii mai mult decât ştie oricine în această clipă în România”, susţine Irina. „încă de la început, problema mea a fost că eu în ţară nu puteam aduce specii de fluturi care să reziste la climatul de aici. Pe de altă parte, nici nu am găsit uşor un crescător de fluturi care să fie dispus să-mi livreze mie fluturi vii pentru eliberarea la diverse evenimente. Şi, oricum, producătorii de fluturi din SUA nu pot livra material viu în afara ţării. Mai mult, nici cu transportul nu ai cum să faci. Un fluture trăieşte între opt zile şi trei luni – depinde de specie. Dar transportul durează mult şi rişti să-ţi ajungă flu­turii morţi la destinaţie. Mi-am căutat un producător în Europa. Am descoperit un crescător din Germania, dar nu se potriveau speciile de nici o culoare cu ceea ce doream eu şi nici el nu era dispus să crească pen­tru mine anumite specii. Apoi, am căutat o firmă din Marea Britanie cu care am şi colaborat o perioadă până mi-am găsit un cres­cător local, român. Firma britanică nu oferea deloc condiţii avantajoase, în sensul că ei aveau nişte pachete stricte la care eu trebuia să mă lipesc tot timpul.

Am importat Vane- ssa Cardui (Painted Lady), un fluture destul de fru­muşel, dar nu foarte interesant. Adică, în acest moment am în portofoliu Iphiclides podalirius – Coada rândunicii, specie care trăieşte şi la noi şi care e comparabilă cu Dannaus Plexippus Americanus (Monarhul american) şi chiar mai spectaculoasă fiindcă Monarhul american are şi puţin portocaliu, şi doar cu aripile deschise oferă un adevărat specta­col. Aşadar, o perioadă am lucrat cu cei din Marea Britanie şi importam de acolo. Transportul era un stres continuu că nu ştiai dacă ajungîntregi. Fluturii plecau de acoloîn regulă, dar nu ştiam cât timp va dura până ajung în România. Nu există nici un serviciu care să te asigure că vor ajunge în sigu­ranţă, iar britanicii nu garantau pentru colet. Am mers aşa o vară, apoi mi-am găsit un producător local.” Primul an de business a reprezentat pentru Irina mai mult o perioadă de acomodare atât pentru ea cât şi pentru clienţi, o tatonare reciprocă a cererii şi ofer­tei. „Aveam un pont că se caută foarte tare fluturi de orice fel pentru mirese, la felicitări, era vorba despre fluturi din hârtie. Am dat un anunţ, dar nimic spectaculos ca şi conţinut. A fost o chestie simplă, dar a avut un efect. în zona de fluturi la început apăream pe primele poziţii pe internet, acum nu mai sunt, dar oricum, nu era nimic spectaculos, era un simplu text, fără poze.

După o perioadă m-a contactat Eugen de la Baia Mare şi mi-a spus că el creşte fluturi şi că ar fi bine să avem o discuţie dacă mă interesează. Era pasionat de fluturi. Sunt foarte mulţi pasionaţi de fluturi, dar nu sunt mulţi cei care să facă din asta o afacere. E mai complicat să creşti fluturi. Sigur, eu am un stres cu clientul că trebuie să mă întâl­nesc cu el şi să îi ofer servicii de calitate, dar stresul cel mai mare îl are crescătorul fiindcă eu când îi cer fluturi trebuie să mi-i dea la data respectivă. Şi cu fluturii nu e ca la fabrică, aici producţia e vie. Are riscuri foarte mari pe care şi le asumă. E o pro­blemă că am un singur crescător, deci un singur furnizor, fiindcă dacă – de pildă – se întâmplă să dea o boală peste fluturii săi, eu nu am plan de rezervă. Până acum Eugen creştea fluturi din pasiune şi îi elibera pen­tru prieteni, el fiind informatician de profe­sie. Ca să creşti fluturi trebuie multă obser­vaţie la speciile consacrate să ştii cum se cresc. Eu am mizat pe ideea că majoritatea clienţilor ziceau doar atât: o singură specie? Iniţial ofeream o singură specie, iar clienţii mă întrebau: doar atât? Acum am cinci specii: Inachis io – Ochiul de păun, Leptidea sinap- sis – Fluturele de salcâm, Iphiclides podalirius – Coada rândunicii, tot albă, Aporia crataegi- un fluture alb, fără denumire popu­lară şi încă o specie albă. Toate miresele vor fluturi albi, dar nu e o idee foarte bună fiindcă nu se vede absolut nimic, fluturii se duc spre rochia albă, se vor aşeza pe mireasă, dar nu se vor vedea în foto­grafii, sunt diafani. E adevărat că sunt în acord cu ideea de mireasă, dar nu se văd, de aceea eu insist să opteze pentru flu­turii coloraţi. Am mai multe specii albe, că am cerere pentru ei”, explică Irina.

Cum afacerea cu flu­turi vii este profitabilă doar pe perioada sezonului cald – din mai până în septem­brie, uneori şi octombrie dacă e anul călduros, Irina s-a gândit să diversifice oferta şi pe perioada când nu poate elibera fluturi vii. „Am constatat că e nevoie să fii pe piaţă în perma­nenţă. Am contactat în acest scop o firmă din Franţa – Magic Fiyer. Prin ei voi putea elibera un flu­ture de hârtie – e o formulă unică în lume patentată de către cei de la Magic Fiyer- flu­turele se introduce în felicitări, cărţi poştale ş.a.m.d. şi atunci când deschizi feli­citarea/invitaţia de nuntă zboară ca un flu­ture natural pentru câteva secunde. Consider că e o idee bună, care mă va menţine în piaţă şi pe perioada anului când nu pot elibera fluturi vii. Mai mult, sper să-mi găsesc şi un producător mai aproape de Bucureşti pentru diversificarea ofertei de flu­turi vii.”

Taguri: nr. 10 / octombrie 2008 Tweet

Wednesday, October 1st, 2008 at 7:03 pm, LIFESTYLE, RSS feed