Kyoto este vechea capitala a Japoniei, mutata la Tokyo odată cu căderea shogunatului. Kyoto este o Japonie mai veche si mult mai romantică. Dar si foarte aglomerată. Nici nu găsim un hotel liber în Kyoto, asa că ne orientăm spre prefectura înveci­nată, Shiga.

Vizitasem Kyoto cu multă vreme în urmă, dar nu văzusem Kiyomizu Dera, ceea ce era o adevărată lacună. Alergăm, aşadar, într-acolo. Acest sit din patrimoniul UNESCO se află co­coţat pe o colină la marginea oraşului. Templul budist al „Apei Limpezi” a fost fondat în 798, clădirile actuale datând din 1633. Este atât de plin de lume încât cu greu poţi să faci câte o fotografie, aşa că mă delectez în schimb să admir domnişoarele în kimo- nouri. Ai cam multe scări de urcat la Kiyomizu Dera, ca de al­tfel la majoritatea templelor japoneze, si m-am întrebat întot­deauna ce fac handicapaţii motori.

Ginkakuji

Aflat într-o parte mai centrală a oraşului, templul zen numit Pavilionul de Argint datează din 1460. L-ai putea lua foarte bine drept o cochetă casă albă, dar par­cul înconjurător te convinge că te afli într-un templu. Grădina de stânci şi pietriş greblat şi mica pă­dure din jur în al cărei muşchi îţi vine să te afunzi este poate cea mai frumoasă grădină a unui templu din Kyoto. Si cum ieşi de la Ginkakuji, dai de cel mai fru­mos drum din Kyoto.

Tetsugtaku no Michi

Aleea Filozofiei începe la Templul de Argint şi trece pe lângă alte câteva temple, având nu mai puţin de doi kilometri. Este străjuită de pomi de sakura – cireşi japonezi. Se cheamă astfel în amintirea profesorului de filo­zofie Kitaro Nishida, care o străbătea zilnic pentru a medita. Cireşii sunt atât de romantici încât meditaţia mea este cam desuetă, dar oricum drumul nu poate să nu te impresioneze şi să te apropie de frumuseţe. Câteva doamne îşi plimbă căţeii şi mă gândesc ce fericite sunt să locuiască în zonă şi să-şi plimbe canişii şi ce rasă or mai fi ei fix pe Aleea Filozofiei.

Kinkakuji

Ryoanji

Templul zen al Dragonului Paşnic este renumit pentru gră­dina sa, de asemenea un sit din patrimoniul Unesco. A fost con­struită în 1400 şi cuprinde câteva stânci în jurul cărora nisipul este greblat artistic. Stâncile sim­bolizează insule, iar nisipul, va­lurile mării. Un turist probabil mahmur se dezechilibrează atunci când pozează grădina de pe verandă. Aterizează în valurile mării şi pacea şi liniştea noastră zen este pierdută pe vecie.

Ishiyama Dera

Sunt atâtea temple la Kyoto încât nu ai nevoie de nici un sur­plus. Este însă păcat să treci prin zonă fără să vezi Templul budist Ishiyama din prefectura Shiga. Este renumit atât prin vechimea sa, dar mai ales prin faptul că doamna Murasaki Shikibu a în­ceput să scrie aici Povestea lui Genji într-o noapte de august dinanul 1400. Îi poţi vedea statuia cu kimono şi păr lung, aşezată la masa de scris, în grădina tem­plului.

Friday, December 10th, 2010 at 7:24 pm, ALMANAH FLACARA, RSS feed