Alergia boala secolului XXI

June 20th, 2007, Alice-Claudia Gherman

Strănutaţi ori de câte ori intră pisica în cameră. Primăvara, când e mai frumos afară şi toate plantele sunt înflorite, simţiţi că nu aveţi aer şi că nu puteţi respira. Aveţi toate „şansele” să fiţi unul dintre cei 80 de milioane de europeni care suferă de o manifestare alergică respiratorie. Aţi mâncat ceva gustos, dar v-au apărut băşici la gură. V-a pişcat o insectă şi v-aţi infectat altfel decât un om obişnuit. Tot alergia este de vină. Medicii estimează că unul din patru europeni suferă în prezent de cel puţin o afecţiune alergică, iar până în 2015 se va ajunge ca unul din doi europeni să aibă o formă de alergie. Cu alergia nu e de glumit!

Alergia este o reacţie exagerată şi de neadaptare a organismului faţă de mediu, adesea determinată genetic şi reprezintă particularitatea naturală a unei persoane de a răspunde exagerat cu anticorpi anti IgE la substanţele aler- gene. înmulţirea numărului de cazuri de persoane alergice constatate de studiile europene în ultimul timp a obligat medicii să o considere boala secolului XXI.

In România, a demarat proiectul SIGMA – Supportive Initiatives for the Global Management of Allergy -, iar medicii români au iniţiat campania de presă Alergia de azi. Ei au pornit de la proiectul SIGMA realizând o serie de studii inclusiv la noi în ţară care au dezvăluit că România are circa 1.500.000 de astmatici copii şi adulţi.

Direct răspunzători de această realitate tristă sunt factorii de mediu, poluarea, alimentele, chimicalele, inclusiv vaccinările, medicamentele, stresul ş.a.m.d. Printre alergenii aerieni se numără acarienii, polenurile. De asemenea, poluarea atmosferică provoacă, se pare, modificări ale granulelor de polen care devin mai alergizante. La rândul ei, poluarea din interiorul locuinţelor este determinată de mobilarea excesivă a locuinţelor, tapetatul pereţilor, amplasarea a numeroase covoare şi carpete – adevărate depozite de praf şi acarieni -, prezenţa numărului mare de animale de companie în casă, utilizarea deodorantelor de cameră, soluţiile de curăţire etc. De obicei toate acestea duc la o serie de forme de alergie respiratorie precum: rinita alergică, astmul bronşic, bronşita.

Pe de altă parte, alergiile apar şi din pricina alimentaţiei. Alimentele astăzi foarte des preparate şi conservate folosind substanţe chimice precum aditivi, prezervanţi, conservanţi, afânători, emulgatori, pe scurt E-uri. Adăugaţi la acestea îngrăşămintele chimice folosite pentru obţinerea unor recolte „bogate” şi alimentaţia fast-food şi tabloul e complet. Iată sursa alergiilor alimentare. Ceea ce e mai grav este momentul când se produce contactul cu un alergen, respectiv expunerea precoce. Tinerele generaţii vin în contact cu alergenele alimentare mult mai devreme decât bunicii lor. Există produse pentru sugari şi copii mici care au în compoziţie ou sau kiwi (ex. biscuiţi), ulei de arahide în cremele de îngrijire pentru bebeluşi etc. La neglijenţa producătorilor se adaugă ignoranţa părinţilor, copiii fiind hrăniţi prea de devreme cu produse fast food, nu de puţine ori ca un premiu de bună purtare. Un astfel de contact precoce orientează organismul către un răspuns de tip alergic şi-l condiţionează astfel la dezvoltarea de noi alergii (şi uneori forme foarte grave) în viitor. Substanţele chimice cu rol de alergene (care au început să aibă conotaţii foarte negative în rândul marelui public) fac parte din ambient, regăsindu-le peste tot: în cosmetice, detergenţi, mâncare, îmbrăcăminte…

Toate încăperile în care intrăm, ne desfăşurăm activitatea ori locuim sunt igienizate sau înfrumuseţate cu diverse lucruri care au la bază substanţe chimice artificiale. Spray-urile şi detergenţii pentru mobilă, covoare, geamuri, baie, odorizantele pentru încăperi, toate conţin tot atâtea potenţiale alergene. Ca să nu mai vorbim de îmbrăcăminte, la care ştim cu toţii câte alergii de contact există (materialele precum polistiren, poliamidele, nailonul etc., dar la unele persoane chiar şi lâna provoacă mâncărimi ale pielii şi înroşiri pe suprafeţe extinse). Nici antibioticele şi vaccinările nu sunt chiar atât de indicate. Unele studii evidenţiază o prevalenţă crescută a afecţiunilor alergice în rândul populaţiei vaccinate. Militanţii non-antibioterapiei susţin că infecţiile bacteriene uşoare tratate fără antibiotice stimulează dezvoltarea unei imunităţi non-alergice. Acest fapt nu este, evident, fără risc, pentru că o infecţie netratată corespunzător se poate termina prost pentru pacient. Statisticile nu sunt satisfăcătoare în a ne prezenta cifre despre mortalilatea sau morbiditatea în cele două populaţii, dar ceea ce medicii afirmă cu certitudine este abuzul de antibiotice: fie din vina medicului, fie prin autoadministrarea de către pacienţi, preventiv, înainte de a avea certitudinea necesităţii tratamentului.