Alexandru  Negrea  este un exemplu de  cum poţi transforma  o pasiune  într-un  job, în domeniul  online. Astăzi,  Alexandru  are unul dintre cele  mai cunoscute bloguri  din România.

 

❙     Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre Alexandru Negrea…

– Am început să scriu pe blog în 2006, din 2008 blogul  s-a transformat în principala mea sursă  de  venit,  iar  din  octombrie 2010 ocup funcţia de Social Media  Manager la Banca Comercială Română. Sunt  pasionat de  internet,  reţelele  sociale  şi dezvoltare personală şi susţin prezentări şi workshopuri despre marketing  online pentru companii.

 

❙     Eşti interesat de Facebook, Twitter, reţele sociale în genere. De unde a pornit această pasiune?

– Am aproape 3.000 de  articole  publicate pe blogul  personal şi am  întâmpinat tot felul de situaţii în contextul ăsta. Situaţii de criză cu brandul personal, campanii publicitare, comentarii de la oameni necunoscuţi. Toate astea au contribuit la pasiunea pentru comportamentul utilizatorilor de internet şi implicit pentru reţelele  sociale.

 

❙     Ce aşteptări ai avut în momentul în care ai început să faci blogging?

– Nu aveam nici un orizont în 2006, pentru că nu  exista  un  model  de  succes  în blogging (sau nu-l ştiam eu). Cred că mă aşteptam să fie o activitate cu care să-mi umplu timpul liber şi atât. Din fericire pentru mine, în 2008 a apărut şi  prima campanie pe  bloguri, ca  urmare a eforturilor susţinute ale  mai  multor bloggeri români, iar aşteptările s-au schimbat radical.

 

❙     Ce înseamnă să fii Social media Manager la BCR?

– Mă ocup de prezenţa online a companiei, aici fiind incluse  pagina de Facebook, campaniile pe bloguri, canalul de Youtube şi contul  de Twitter,    împreună   cu    colegii    mei    din departamentele de Marketing şi Comunicare. Sunt conectat la internet în toate cele opt ore de program, mă întâlnesc cu bloggeri şi cu diverşi colaboratori din  industria online  şi încerc  să cresc comunitatea din jurul brandului pe care îl reprezint.

 

❙     Cum te-a schimbat acest job?

– Am descoperit rigorile  de corporaţie, în primul rând, şi mă pot raporta la ele în tot ceea ce fac. Am,  acum,  o nouă  perspectivă asupra mediului online, care mă ajută să-mi gestionez mai bine toată activitatea. În acelaşi timp, jobul mi-a  oferit  ocazia  să  stau  de  vorbă  cu  mulţi oameni cu care, în orice alt context, probabil că nu  aş  fi putut intra  în  contact.  Mulţi  dintre aceşti oameni mi-au  oferit idei noi care, zic eu, m-au îmbunătăţit pe mine ca om.

 

❙     Am citit că ţi-ai schimbat şi stilul vestimentar cu această ocazie.  A fost „o obligaţie de serviciu”?

– Când  am  acceptat acest  job mi-am  asumat mai multe  lucruri care nu mă caracterizau în momentul respectiv, iar stilul  vestimentar a fost  unul dintre ele.  Spre  surprinderea mea, aspectul ăsta chiar m-a prins  şi acum mă adaptez la el şi în timpul liber. Îmi place să cred că aş fi ajuns  la această  concluzie şi fără job, dar nu sunt  foarte sigur  de asta.

 

❙     Ţin minte că, într-un interviu pe care i l-am luat   lui  Bobby   Voicu,  îmi  spunea  că, atunci când e în faţa computerului, stă în chiloţi. Tu?

– Acasă mai am momente când stau în chiloţi în faţa calculatorului, dar  nu e o regulă. E prima dată  când  mă gândesc la o ţinută specifică pentru stat pe internet, deci nu prea ştiu ce să-ţi răspund.

 

❙     Joburile de PR, blogger, jurnalist încep să semene  tot mai  mult între  ele, folosind această interfaţă: internetul. Vom asista într-o zi la amestecul lor?

– Cred  că  deja  se  întâmplă, cel  puţin la nivel  teoretic.   Internetul e  folosit  în  tot  mai multe  domenii de activitate, dar  sper  că diviziunea muncii va funcţiona în continuare la fel de bine. Nu-mi place să amestec  lucrurile, deci nu mi-ar plăcea să confundăm joburile.

 

❙     Interacţiuni umane virtuale vs. interacţiuni umane reale. Cum crezi că va arăta viitorul? Cât de mult se va putea dispensa omul de realitate?

– Nu poţi să oferi conţinut online  dacă nu ieşi în offline.  E o regulă pe care nu  o încalc niciodată  şi  sper   că  nimeni  nu   o  încalcă. Mediul online  e un mediu de comunicare eficient,  dar  are  finalitate în offline.  Şi în plus, orice exces e dăunător, deci întotdeauna va trebui  să  stabilim un  echilibru între  cele  două medii.

 

❙    Dacă ar fi să stabilim o clasificare, pentru ce folosesc oamenii reţelele sociale?

–  În  România, pentru  că  venim   dintr-o „eră”  a site-urilor matrimoniale şi a Hi5-ului, reţelele   sociale  sunt   folosite   mult   şi  pentru dating. Pe locul doi cred că e informarea, iar pe locul trei e dezvoltarea personală, care, sper eu, va ajunge în curând pe primul loc. Nu am avut niciodată atâtea posibilităţi de dezvoltare personală  şi profesională cum avem  în acest moment. Cred că e păcat să ieşi din facultate şi să te angajezi  pe un post de junior,  aşa că foloseşte internetul pentru a-ţi construi un portofoliu (un blog, un cont de Facebook). Cu siguranţă vor însemna ceva în cadrul interviului de angajare.

 

❙    Citesc despre tine pe un site: Alexandru Negrea, o imagine impecabilă pe internet, o imagine impecabilă în realitate. E o excepţie? Pentru că, de regulă, imaginile virtuale despre o persoană nu prea coincid cu realitatea…

– Nu  aş  folosi  chiar  cuvântul impecabil. Nu-mi place să fiu impecabil, dar  îmi place să fiu  atent   cu  această   corelare   între   imaginea online  şi cea offline. Din ce am văzut eu, încă sunt  mulţi  oameni care nu iau în serios mediul online  şi se împuşcă singuri în picior  cumva, fără să-şi dea seama  cât de mult  contează să îţi asumi propriile acţiuni.  Suntem pe  un  drum bun, însă, studenţii sunt  tot mai preocupaţi de utilitatea reţelelor sociale,  iar liceenii  încep  să fie incluşi în cursuri de blogging. Sunt optimist din fire şi sunt  optimist şi în această  privinţă.

Taguri: nr. 5 / mai 2012 Tweet

Thursday, May 17th, 2012 at 1:25 am, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed