GOZO şi TA PINU, loc al miracolelor
Ca să ajungi la Biserica Ta Pinu, unul, poate, dintre cele mai miraculoase locuri ale Maltei, trebuie, ehei, să ajungi, mai întâi, pe insula Gozo. Ta Pinu se află în satul Gharb. În Biserică se află Altarul Doamnei Noastre din Ta Pinu, închinat Fecioarei Maria.
Am intrat în curtea interioară a bisericii pe o vipie mai mult decât înăbuşitoare. Cerul era ca sticla – şi parcă îl înghiţeai. Un albastru necruţător, în care nici o adiere nu mai era nici măcar de gândit. Primul lucru care îţi sare în ochi este, probabil, Turnul. Biserica are drept caracteristică o „superbă simplitate“, aşa cum şi scriu, de altfel, despre ea, toate ghidurile turistice. Eu o găsesc mai degrabă austeră, o construcţie de piatră, căci pe „această piatră voi clădi biserica mea“, precum spune Hristos. E o biserică specific templieră, găsesc eu, cu un desen net, direct, categoric, trădând voinţă, forţă şi putere. Nu există dulceaţă & dulcegării ale formelor, îmbinările arcuite sunt cvasiabsente. Însă mai ales aşa, biserica are maiestuozitate. Este înconjurată de legende. Originea ei s-a pierdut în plăsmuirile credincioşilor fervenţi. I se atribuie o sumă de miracole, care mai de care. Biserica este loc de pelerinaj la care vin, în fiecare an, mii de credincioşi.
Un om îşi pierde braţul cu care încerca să dărâme biserica
Primele menţiuni documentare ţin de arhivele Curiei din insula Gozo. În ele, episcopul Domenico Cubelles are o mărturie despre vizita sa la capelă. Şi spune că ar trebui reconstruită capela. De altfel, tot aici este specificată şi apartenenţa: locul de închinăciune aparţinea familiei de nobili Gentile. În 1575, un delegat apostolic al Papei vizitează capela. Este vorba de Peitro Druzina, care venea din partea Papei Gregorian al XII-lea. Locul se află într-o condiţie jalnică, dărăpănat. S-a ordonat, tot atunci, închiderea şi dărâmarea bisericii. Primul lucrător, însă, vrând să dărâme construcţia, la prima lovitură de ciocan s-a ales cu un braţ rupt. Aceasta a fost interpretată ca un semn că biserica trebuie păstrată. Ea este refăcută după 1611, cu fondurile unui procurator, numit Pinu Gauchi. A fost ridicat un altar din piatră, dedicat mai ales serviciilor liturgice.
În 1990, Papa Ioan Paul a vizitat Malta, Gozo şi a ţinut o slujbă în biserică
În priză directă, cum intri în biserică, eşti frapat de înălţimea interioară remarcabilă a construcţiei. Un şir de vitralii foarte înalte încep, pe pereţi, de la cel puţin zece metri de la bază. Deasupra lor se află un alt şir de ferestre, mai luminoase, mai deschise, cu un cu totul alt tip de vitralii. Biserica emană căldură sufletească, confort, linişte, siguranţă. Construcţiile bisericii „moderne“ au fost reluate în 1920. Biserica are şase mozaicuri, 76 de ferestre colorate (în total) şi mai multe ex-voto-uri. Papa Ioan Paul al doilea a vizitat, odată cu venirea sa în Malta, în 1990, locul, unde a şi ţinut o slujbă pentru cei prezenţi.
Cazul Karmelei Grima
În 1883, Karmela Grima, o femeie de 45 de ani şi înflăcarat devot al Sfintei Maria Fecioara, a auzit o voce. Se întâmpla în timp ce trecea prin capelă, întorcându-se spre casă de pe câmpiile care înconjoară capela. „Vino, vino“, îi şoptea vocea. Femeia s-a înspăimântat – şi a luat-o la fugă din locul cu pricina. Era năucită. Dar vocea nu s-a oprit şi a chemat-o încă o dată. De această dată, Karmela a realizat că, de fapt, vocea venea din interiorul capelei. Şi era, negreşit, o voce feminină. Ea a intrat în capelă şi şi-a spus obişnuitele rugăciuni. Vocea, care venea dinspre imaginea Sfintei Marii, i-a cerut să spună de trei ori Ave Maria! Câte o dată pentru fiecare zi în care corpul Fecioarei a rămas în mormânt, înainte de înălţare. Ea i-a mărturisit secretul ei, până la urmă, unui prieten. Acesta se numea Francesco Portelli. Şi mama lui Portelli, care era bolnavă, s-a vindecat miraculos după ce fiul ei a rostit de trei ori Ave Maria, auzind şi el vocea din capelă. Momentul vindecării a coincis cu cel în care mama lui Francesco a întâlnit o procesiune dedicată Doamnei Noastre din Ta Pinu. Această coincidenţă face ca atribuirea minunei către Fecioară să apară cât se poate de limpede. De altfel, episcopul Pietru Pace, care a fost informat despre această toată tărăşenie, a ţinut să vorbească, în particular, cu Karmela. Lucru care s-a şi întâmplat, după care a vorbit şi cu Francesco Portelli. Concluzia ultimă la care a ajuns Pietru Pace a fost aceea că vocea e de inspiraţie divină şi că vine de-a dreptul „din Paradis“.
