Ii place să bea Ballantines vechi de 17 ani dintr-un pahar de cristal, cu un pic de apă. Aceasta este preferinţa ambasadorului Ballantines, Alan Greig, scoţian până în măduva oaselor, născut lângă Aberdeen. Este liderul echipei de ambasadori ai acestui brand pe care îl pro­movează în toată lumea. Nu este un mare amator de bere, iar, pe lângă whisky, mai bea cognac şi gin. Cel mai mult i-a plăcut să meargă în Hong Kong, iar în această toamnă a venit pentru prima dată în România. Până la momentul discuţiei noastre nu gustase ţuica, dar l-am sfătuit călduros să nu rateze această ocazie.

• Poziţia dumneavoastră în compania Pernod Ricard se numeşte Head of Ballantines Heritage. O denumire somp­tuoasă, aş zice, dar ce înseamnă acest lucru mai exact?
• Aş vrea să ştiu şi eu! (râde) Whisky- ul scoţian este un produs de primă clasă, destul de scump, iar oamenii, când cumpără aşa ceva, vor să ştie ce îl face să fie diferit de produsele concurenţei. Pornind de la această premisă, responsa­bilitatea mea este să îi educ şi să îi inspir pe oameni. Lucrez în această companie de mult timp, am început în 1971 şi o bucată bună de timp am lucrat în seg­ mentul de producţie al whisky-ului. Acum folosesc această experienţă pentru a le explica oamenilor de ce este Ballantines aşa de special. Principala mea misiune este să vorbesc despre istoria şi tradiţia acestui brand. La fel face întreaga echipă condusă de mine.

• Ca ambasador al brandului, spuneţi povestea acestuia peste tot pe unde mergeţi prin lume. Care este cea mai importantă parte a poveştii sau întreaga poveste este impor­tantă?

• Cred că lucrul cel mai important care trebuie transmis când vorbeşti despre acest brand este că Ballantines este un blended whisky foarte special, foarte com­plex, elegant, sofisticat. Este maturat într-un anumit fel, ceea ce îl face să fie subtil, dulce şisoft. Acestea sunt princi­palele lucruri pe care încerc să le comu­nic: ce îl face special şi diferit faţă de pro­dusele concurenţei.

• Aţi vorbit despre echipa pe care o con­duceţi şi care alături de dumneavoastră vorbeşte lumii întregi despreBallantines. A fost greu sau uşor să construiţi această echipă?

• Toţi avem background-uri diferite. Eu am lucrat în producţie, altcineva a lucrat în marketing, altul în PR, altul la vânzări. Deocamdată căutăm încă un membru pentru echipă. Cel mai important este ca oamenii să fie pasionaţi de whisky-ul scoţian şi să comunice acest lucru. Un membru al acestei echipe are o viaţă ocu­pată şi trebuie să fie capabil să facă munca în echipă. Nu a fost uşor să con­struiesc această echipă. Este un job unic.

• Faptul că aţi lucrat în producţie vă ajută în ceea ce faceţi acum?

• Mă ajută enorm şi îmi dă mult mai multă credibilitate atunci când vorbesc. Pe de altă parte, am o colegă care a lucrat în PR şi asta o ajută în ceea ce face acum. Fiecare a făcut altceva înainte şi acesta e un lucru pozitiv pentru toţi, deoarece fie­care poate aduce câte ceva nou echipei. Ar fi ideal ca şi acest nou membru al echi­pei noastre să fi lucrat în producţie.

• Sunteţi încă ataşat de partea de pro­ducţie?

• Sigur că da, însă nu m-aş întoarce acum. Munca în partea de producţie înseamnă să lucrezi într-o lume mică, într-o distilerie. Este un proces mecanic, iar atunci când făceam asta îmi imaginam că fac cel mai important lucru. După ce am acceptat jobul de ambasador, mi-am dat seama că producerea whisky-ului este partea cea mai uşoară. Vânzarea produ­sului pe o piaţă unde concurenţa îşi face simţită prezenţa mereu este adevărata provocare. Mi se pare mult mai intere­sant. A fost perfect pentru mine faptul că am trecut de la producţie la vânzare. întoarcerea mi s-ar părea ceva restrictiv, deşi biroul meu este încă la o distilerie.

• Ştiu că aţi fost numit Keeper of the Quaich. Ce a însemnat acest lucru?

• Un Quaich este asemeni unei căni cu toarte de ambele părţi. Scoţienii beau dintr-o astfel de cană care este un simbol al prieteniei. în zilele noastre este folosită pentru a servi whisky. în Scoţia avem o asociaţie foarte exclusivistă numită Keepers of the Quaich. Nu poţi aplica pen­tru a fi membru al acestei asociaţii, ci eşti invitat. Oamenii invitaţi sunt consideraţi a fi contribuit semnificativ la continuarea tradiţiei whisky-ului. Eu am fost invitat să fiu membru în 2000 şi a fost o onoare. Membrii se întâlnesc de două ori pe an la un banchet ce are loc într-un castel din Scoţia. Există membri şi din afara Scoţiei, acum asociaţia numără aproape 20.000 de membri şi cred că doar 250 sunt scoţieni.

• Cum devii membru al asociaţiei?

• Există un comitet care face invitaţiile la propunerea membrilor. Trebuie să vă spun că membrii nu sunt doar oameni din industrie, ci şi scriitori, jurnalişti.

• Care sunt principalele teme ale comu­nicării pe care o aveţi cu consumatorii?

• în primul rând, vorbim despre cum este făcut whisky-ul, despre ingrediente şi procesele de fabricaţie. Apoi vorbim de­spre brand, ce îl defineşte şi ce îl indivi­dualizează. Trebuie să transmitem mesa­jele cheie despre brand. Jobul meu este să vorbesc despre educaţie, inspiraţie şi relaxare. Câteodată îi invităm pe clienţii noştri la un shooting sau la o cină scoţiană tradiţională.

• Care este publicul ţintă al Ballan- tines?

• Există cinci tipuri de Ballantines şi tocmai de aceea şi preţul este diferit. Fiecare sortiment are un public ţintă dife­rit. Cel vechi de cinci ani este unul care se amestecă foarte uşor, iar publicul său ţintă este tânăr. Cel vechi de doisprezece ani este destinat celor cu vârste între 30 şi 35 de ani, iar cel de 17 ani vechime, fiind şi mai scump, este pentru persoane­le de peste 35 de ani. Cel de 30 de ani vechime este consumat de persoane mai în vârstă, cu venituri mai mari.

• Aveţi un sortiment preferat?

• Cel vechi de 17 ani. Este foarte echi­librat şi are o aromă dominată de esenţa de stejar a butoaielor.

• De ce ar alege cineva să bea un whisky scoţian în loc de un altul produs în altă parte a lumii, unul american, de exemplu?

• Irlandezii au făcut primii whisky. Acum această băutură este produsă peste tot în lume. în Scoţia, whisky-ul este o băutură spirtoasă produsă din cereale şi păstrată în butoaie de stejar. în alte ţări, sunt folosite alte cereale şi licoarea este maturată în altfel de recipiente. Din punc­tul meu de vedere, cel mai bun whisky este cel făcut în Scoţia, pentru că aici sunt cele mai bune ingrediente. Japonezii au încercat să copieze whisky-ul scoţian, însă nu au reuşit şi nu cred că va putea cineva vreodată. Şi apoi tradiţia este foar­te importantă.

• Când beau oamenii Ballantines?

• în timpul zilei, Ballantines Finest este excelent, deoarece nu te ameţeşte, se amestecă uşor şi este proaspăt. Dacă doreşte cineva să bea whisky după masă, atunci îi recomand Ballantines 30. Iar dacă este vorba despre un fumător de tra­buc care vrea să guste ceva bun, îi reco­mand Ballantines vechi de 21 de ani, deoarece este mai spicy. Nu există reguli, bei aşa cum îţi place şi ce îţi place.

• Există o regulă pentru modul de servire?

• De obicei se serveşte într-un pahar larg şi nu prea înalt, de cristal. Acesta aduce un plus băuturii, poate că este doar în mintea mea, dar eu aşa recomand. De obicei, eu beau cu puţină apă şi sunt împotriva folosirii unei cantităţi mari de cuburi de gheaţă. Gheaţa este bună, dar trebuie utilizată cu moderaţie. Dar fiecare poate bea aşa cum doreşte.

text Raluca Seinoiu

Taguri: nr. 12 / decembrie 2007 Tweet

Wednesday, December 5th, 2007 at 5:13 pm, BUSINESS, RSS feed