ANUL 1

În ziua de 22 octombrie 1911 se distribuie primul număr al revistei Flacăra    –  literară,  artistică,  socială    – tipărită  în   atelierele   Socec,   având redacţia şi administraţia în  Bucureşti,  pe str. Parfumului nr. 3. Publicaţia este săptămânală,  având  ziua  de  apariţie sâmbăta.   Director  fondator    este Constantin Banu.

Cele  două articole-crez din  primul număr, Un vis…, de I.  G.  Duca  şi Un cuvînt… care putea să lipsească, al directorului  Constantin   Banu,  anunţau  o revistă care să grupeze în jurul ei scriitori, artişti, oameni de ştiinţă, capabili să exprime ,,în versuri minunate toate tainele  sufletului  omenesc”,  să tindă spre un ,,ideal mai  curat  şi mai înalt” (I.G. Duca), să aprindă ,,o flacără pentru  luminarea şi încălzirea marii mulţimi”, printr-o  ,,artă   democratică”, flacără pe care să o poată ţină ,,vie deasupra  patimilor oarbe şi a intereselor trecătoare” (C. Banu).

Texte    semnate  de  Coşbuc,   Radu Rosetti, Şt.O.  Iosif, P  Locusteanu,  M. Sadoveanu,  D.  Anghel…   Desene   de Iser şi Şt. Popescu. Total  83 de nume!

8  pagini + copertă pe hârtie bleu (coperta 1 cu foto, coperta 2 – reclame: „Steaua    Română”,  „Exploatare       de păşuni     şi    ferăstraie   cu    vapor”, „Bodega     Mircea”  şi  „Banca   Ilfov”, coperta   3     –   colaboratorii   revistei, rubricile  „Ecouri”, „Note  bibliografice”, „Poşta   redacţiei”, coperta  4     – reclame: „Librăria Naţională”,  „Banca Pieţei  Bucureşti”,  „Ocularium”,  „Emil Costinescu    –  fabrică  de   cherestea, fabrică  de  var   hidraulic  şi  ciment român, fabrică de sârmă, de cuie de tot felul  şi de  nituri  de  toate  dimensiunile”)

Coperta 1 are portretul fotografic al lui Delavrancea. Revista costa 10 bani. 20 pentru străinătate. Mai  ţineţi minte monedele cu gaură în mijloc. Aşa erau banii  pe  vremea  aceea. Iar  leii  erau de… aur!

 

„Un vis”, de I. G. Duca

La noi apariţia unei reviste literare şi artistice este un act politic în cel mai înalt înţeles al cuvântului. Această credinţă nu-mi izvoreşte  din plăcerea morbidă de a formula un nou paradox, ci din convingerea adâncă pe care o am că menirea neamului nostru este o menire culturală. (…)

În al doilea număr apare (mă întreb cum a putut fi convins!)  singurul articol semnat de aviatorul Aurel Vlaicu.

Impresii din văzduh

Mi se cere să  scriu un articol. Nu pot să  refuz.  Cu  toate acestea rog să  nu se uite că meşteşugul meu nu e să scriu.  Eu ştiu să  zbor.  Din pana, ce cu silă mi se pune azi în mână,  eu am făcut aripă de înălţare. Să smulg acum din aripă o pană ca să fabric proză? După  câte  ştiu  eu, o singură  aripă  poate produce pene de scris bune: pana de gâscă. Vedeţi la ce păcăleli se expune omul nedeprins cu stilul.

Lumea e curioasă să-ţi cunoască impresiile – mi s-a spus. Sunt foarte recunoscător lumei de curiozitatea cu care mă onorează.   Mărturisesc  însă  că  aş  fi preferat ca lumea să  se intereseze mai mult de zborurile mele decât de proza mea, care, desigur, trebuie să  fie foarte plicticoasă. Dar, să nu acuz pe nimeni. Şi, mai ales să nu uităm că trăim într-o lume când publicului îi place să petreacă văzând câini care vorbesc, oameni care latră şi aviatori care scriu.  Prin urmare să scriu.  (…)

 

Anul 1 nr. 8 / 10 decembrie 1911

Un însemnat eveniment literar / de vorbă cu George Coşbuc, semnat P.L. (probabil P. Locusteanu)

Stăm pe aceeaşi stradă. În fiecare zi, – şi dimineaţa, şi la prânz, şi seara – îl văd,  prin fereastra largă,  la biroul său de lucru, în aceeaşi atitudine de muncă intensă. Câteodată, poetul râde.  Îl văd lămurit din stradă.  Mă opresc. Faţa   toată i se contractează br`zdată de dungi adânci de veselie. Ce-o fi citind Coşbuc  de râde cu atâta poftă? Vreo poveste scandaloasă  scrisă  de vreun umorist secession? Vreun almanah de glume ocazionale? Sau interminabila conferinţă pe care dl. Donar Munteanu a ţinut-o la banchetul scriitorilor? Intru. (…)

 

De  la numărul 3  este înfiinţată şi Biblioteca Flacăra – care edita cărţi. Primele volume: 1 – Furiile amorului, 2 – Amintirile lui Napoleon, 3 – De la tron la eşafod. Nu sunt clari autorii acestor volume. Mă întreb dacă nu-i aparţin tot lui Banu…

 

Anul 2 nr. 33 – 2 iunie 1912

Polemică! Pe copertă, sub titlul În cinstea celor respinşi la Academie sunt adunate portretele  lui  D.  Anghel,  Caton   Theodorian,  Haralamb   Lecca,  Ion  Gorun, Cincinat Pavelescu, Victor Eftimiu. Să se fi înşelat academicul corp? Mi se pare că se mai întâmplă şi astăzi…

 

Anul 2 nr. 36  / 23 iunie 1912

Număr care evocă moartea lui Caragiale. Pe coperta 1 ultimul portret al marelui scriitor. Adio, maestre!

 

Anul 3 – numărul din 19 octombrie 1913.

„Încă un an de existenţă. Va să zică până să se împlinească  semicentenarul Flacăra mai are numai patruzeci şi opt de ani. Cu  Dumnezeu şi cu talent înainte!” În 1915, se naşte Editura Şcolară  Flacăra  care publica „abecedare şi cărţi de citire”.

 

România alege neutralitatea în prima parte a Primului Război Mondial. În 1916,  viaţa  economică se degradează. Numărul de reclame scade în revistă. Pe  27 februarie un număr special dedicat dispariţiei reginei Carmen Sylva. Apoi revista moare, aparent din motive financiare. Primul  Război Mondial  intră într-o perioadă tristă pentru  România. Retragerea  din  Moldova, capitala  ocupată, pacea…

Taguri: nr. 11 / noiembrie 2011 Tweet

Thursday, November 3rd, 2011 at 8:00 am, DOSAR, RSS feed