Din când în când, Apocalipsa bate la uşă: cioc, cioc, cioc! În medie, o dată la doi ani. Mai des ar da în inflaţie. N-ar mai crede nimeni. ştiţi povestea cu Petrică şi lupul. Dar la doi-trei ani, ţine. Mai o pandemie, mai un meteorit, mai o criză mondială. Cât să intre lumea la idei. şi chiar intră. Dar şi iese, la sfârşit, când se uită la ea însăşi şi-şi zice: Ia te uită! Am mai scăpat o dată!

Erupţii catastrofale de viruşi

1976. În valea râului Ebola, din RPD Congo (ex-Zair) se înregistrează primul caz de îmbolnăvire cu un nou virus, care provoacă febră hemoragică, incubaţia fiind de 2-21 de zile şi mortalitatea ridicată. 13 ani mai târziu este regăsit la nişte maimuţe din SUA şi începe panica. Cele cinci varietăţi ale virusului provoacă durere abdominală, febră, dureri de cap, vomitat cu sânge, dureri musculare şi ale articulaţiilor, non-coagularea sângelui, diaree, scleroza arterelor, căderea tensiunii. Nu există tratament. În iunie-noiembrie 1976 Ebola a infectat 284 de persoane în Sudan, dintre care au murit 117. În Zair au fost 318 cazuri, cu 280 de morţi, în septembrie-octombrie acelaşi an. O nouă epidemie a avut loc tot aici, în 1995, cu 315 cazuri şi 244 de morţi.

Februarie 1985. „Vaca 133” moare, în Marea Britanie, după ce prezentase tremurături ale capului, pierdere în greutate şi tulburări de coordonare. „Encefalopatia progresivă Spongiformă a Bovinelor“ (ESB), o boală nouă, este supranumită „boala vacii nebune” din cauza modului ciudat de manifestare al animalelor bolnave. Numai în Regatul Unit aveau să fie infectate 179.000 de exemplare, iar 4,4 milioane au fost sacrificate preventiv. Perioada de incubaţie este de patru ani (!), iar originea este incertă. Transmisibilitatea la oameni care consumă carnea unor animale infectate nu e încă dovedită, dar, ca variantă a bolii Creutzfeldt-Jakob (vCJD sau nvCJD), în aprilie 2008 a ucis 163 de oameni, tot în Marea Britanie. Tratament: nici unul.

15 iunie 1991. Vulcanul Pinatubo, din insula Luzon, Filipine, erupe într-o explozie care îi reduce înălţimea cu 259 m. Ceaţa cu acid sulfuric determină scăderea temperaturii medii mondiale cu 0,5° C. Cenuşa atinge 34 km altitudine şi acoperă 125.000 kmp (dar, e drept, nu determină suspendarea curselor aeriene; o fi fost cenuşa mai blândă). În aceeaşi zi, regiunea e lovită de taifunul Yunya, dând naştere celei mai oribile combinaţii de cataclisme din istoria modernă. Zile în şir plouă cu noroi. Evacuarea din timp a populaţiei a redus numărul victimelor la câteva sute (oameni care au refuzat să plece).

31 decembrie 1999 – 1 ianuarie 2000. O mare parte a omenirii, certată cu aritmetica, sărbătoreşte presupusa intrare în mileniul 3, care avea să se petreacă de fapt un an mai târziu. An în care, în ciuda aşteptărilor cabalistice, nu are loc nici o catastrofă.

Noiembrie 2002. Se raportează primele cazuri de SARS (Sindromul Respirator Acut Sever), rebotezat „pneumonie atipică”. Până în iulie 2003, vor fi circa 8.000 de infecţii, dintre care 775 mortale (9,6%). Din provincia chineză Guangdong boala se răspîndeşte în 37 de ţări şi determină carantine şi măsuri de protecţie, în special în aeroporturi. Nici un simptom specific, diferit de celelalte forme de pneumonie, răceală sau gripă. Epidemia s-a încheiat în 2003.

1997-2007. Virusul H5N1 este identificat în Hong Kong şi ulterior determină isteria mondială a gripei aviare (descoperită prima dată la începutul secolului 20 în Italia), după primele cazuri care par să dovedească transmisia la om. În octombrie 2005 ajunge şi în România, în Ceamurlia de Jos, Tulcea. În ciuda enormei mediatizări şi agitaţii, în ciuda afirmaţiei OMS că „pandemia e o problemă de «când», nu de «dacă»”, până în 2007 s-au înregistrat, la nivel mondial, numai 271 de cazuri, cu 165 de decese, majoritatea în Vietnam, Indonezia şi China. Între timp se vânduseră mari cantităţi de Tamiflu (despre care lumea e lăsată să creadă că ar fi vaccin anti-aviar, dar nu este), măşti, mănuşi, substanţe dezinfectante, cizme de cauciuc şi ce mai era de vânzare. După 2007 lumea a uitat de marea ameninţare, că apăruseră altele. Un medic timişorean atrage atenţia că asemenea spaime apar regulat, la doi-trei ani.

Petreceri porcine

18 martie 2009. În Ciudad de Mexico este identificat primul caz de gripă porcină, provocată de virusul A(H1N1). Deşi este vorba de o boală gripală uşoară, cu mortalitate scăzută, mass-media au declanşat o panică globală, cu rezultate nefaste. Drept urmare:

– la 26 aprilie Statele Unite declară stare de urgenţă faţă de un „virus cu potenţial patogenic necunoscut şi îngrijorător”;

– în 3 mai OMS declară că se aşteaptă la o pandemie cu circa două miliarde de îmbolnăviri (!!!) şi se declanşează goana după vaccin;

– pe 11 iunie se declară starea de pandemie;

– în 22 iulie încep vaccinările. Statele cumpără milioane de doze, din care se vor folosi o mică fracţiune;

– pe 26 noiembrie demarează campania naţională de vaccinare în România, abandonată ulterior, după ce se anunţase că vor fi vaccinaţi toţi copiii de peste 6 ani, ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Între timp, Ucraina raportează trei milioane (!!) de cazuri, cu 210 decese, în vreme ce Austria are 120 de morţi la doar 4.500 de infectaţi. Probabil că sistemul medical ucrainean e mult mai bine pus la punct… 20 de ţări europene înregistrează zero decese şi doar câteva zeci de infecţii. România raportează 5.990, cu 82 de decese. Există suspiciunea că majoritatea morţilor aveau (şi) alte afecţiuni, cronice şi grave.

Tot între timp, turismul mexican, una dintre principalele surse de venit, cade cu 80%, cel spre Statele Unite cu peste 50%, iar cel spre Canada cu peste 40%.

Oficialităţile egiptene au folosit ocazia pentru a eutanasia 250.000 de porci (principala sursă de carne a minorităţii creştine copte), fără a plăti despăgubiri.

În Marea Britanie, părinţii au organizat aşa-numite „petreceri de gripă porcină”, unde îşi duceau copiii în apropierea persoanelor afectate, ca să se infecteze, dobândind imunitate naturală!

În aeroporturi se reinstituie (pentru scurt timp şi foarte variabil de la o ţară la alta) atmosfera din timpul gripei aviare.

Încălzirea globală s-a răcit parţial

1999. Un obscur cercetător indian, Syed Hasnain, dă o declaraţie telefonică unui ziarist de la New Scientist, publicaţie de popularizare a ştiinţei, în care vine vorba despre riscul topirii gheţarilor din Himalaya până în 2035! şase ani mai târziu, articolul e descoperit şi devine literă de lege, fără să facă cineva vreo verificare. Peste încă doi ani, Comisia Interguvernamentală pentru Schimbări Climatice (IPCC), înalt organism ONU, dă lumii un Raport despre încălzirea globală, în care ameninţarea din Himalaya e un element-cheie, mai ales că viaţa a peste două miliarde de oameni depinde în mod direct de apa provenită din numiţii gheţari. Faţă de „informaţia” iniţială, IPCC are şi contribuţii numerice: termenul de 2035 are o probabilitate mai mare de 90% şi este vorba despre dispariţia a 400.000 de kilometri pătraţi de gheţari din cei 500.000 existenţi! Pentru asta, Comisia şi Al Gore primesc Premiul Nobel pentru Pace, iar Al Gore (cu filmul „An Inconvenient Truth”) ia şi Premiul Oscar. Nu contează că nici nu există decât vreo 33.000 kmp de gheţari în Himalaya. Un adevăr neconvenabil, indeed! Ulterior, treaba iese la iveală şi Hasnian neagă c-ar fi zis ce s-a zis c-a zis. Păi, n-a văzut ce-a ieşit!? Ba da, dar în perioada aia era prea ocupat şi n-a avut timp să lămurească lucrurile (sic!). Ziaristul s-a prins şi el, dar apucase să publice. Responsabilul capitolului despre gheţari din raport ridică din umeri: nu e specialist în gheţari (sic!) şi n-a călcat niciodată în Himalaya (sâc!), dacă nu e adevărat pericolul, să se scoată din raport şi gata.

Nu-i chiar aşa de gata, pentru că între timp ajung publice câteva mii de mailuri (ah!, hackerii ăştia!) din care reiese că membri ai IPCC, enervaţi că cifrele nu confirmă suficient cauza umană a încălzirii globale şi nici dimensiunile apocaliptice ale acesteia, au decis, pur şi simplu, să „ajusteze” datele.

Între timp, ce să vezi? Hasnian a ajuns angajat al unui institut condus de Rajendra Pachauri, preşedintele IPCC, care consumă importante fonduri pentru combaterea încălzirii globale…

26 mai 2010. Abia ce-a răposat încălzirea globală, că astrofizicianul rus de origine uzbecă Habibullo Abdussamatov anunţă „mai puţin de 42 de luni” până când umanitatea se va confrunta cu începutul unei noi ere glaciare. Consolarea: dacă planeta se răceşte, dezastrele sunt mai mari decât atunci când se încălzeşte! Abdussamatov este directorul Departamentului Cercetări spaţiale de pe lângă Observatorul astronomic din Pulkovo. Răcirea are drept cauză faptul că activitatea Soarelui este în faza minimă, din cauza reducerii numărului petelor solare, ceea ce va duce la „un colaps al temperaturilor globale pe Pământ”. Brrrr!

Vulcanul, petrolul şi ardelenii

Martie 2010. Vulcanul Eyjafjallajökull din Islanda începe să dea semne de viaţă. 500 de persoane sunt evacuate (zona e slab populată). Erupţia ridică în atmosferă nori de cenuşă care perturbă circulaţia avioanelor în toată Europa, timp de peste o lună. Milioane de oameni sunt blocaţi pe unde i-a prins faza.

20 aprilie 2010. Platforma petrolieră Deepwater Horizon din Golful Mexic, deţinută de British Petroleum, explodează, ia foc, ucide 11 muncitori şi apoi se scufundă. Conducta se fisurează şi milioane de litri de petrol se răspândesc în ocean. La 1.500 m adâncime nu se poate efectua nici o manevră tehnică. Eşuează pe rând tentativele de a „căpăci” scurgerea, respectiv de a o opri prin injectarea de fluide. Toate măsurile (care au costat BP peste 1,5 miliarde de dolari, başca prăbuşirea acţiunilor la Bursă) sunt paleative şi vizează exclusiv limitarea efectelor. Deversarea nu se va opri decât odată cu golirea depozitului de petrol. Este probabil cea mai mare catastrofă ecologică din istorie.

28 mai – 6 iunie 2010. La TIFF, festivalul de film de la Cluj, sunt proiectate 240 de producţii din 47 de ţări, în 14 locaţii. 400 de invitaţi, 350 de evenimente culturale, teatru-dans, teatru underground, reprezentaţii de stradă, conferinţe şi workshop-uri.

În aceeaşi perioadă, la Sibiu are loc FITS, festivalul de teatru, cu 70 de ţări participante, 350 de evenimente în 66 de spaţii de joc şi o medie zilnică de 40.000 de spectatori.

Asta ca să nu uitaţi că lumea totuşi a supravieţuit, chiar şi-n plină criză financiaro-economico-politico-socialo-naţionalo-internaţională.

Să tragem linie

Ebola, boala vacii nebune, pneumonia atipică, gripa aviară şi cea porcină au făcut în total câteva mii de victime. Umane – că la animale a fost măcel: milioane de vaci, porci şi găini sacrificate preventiv, determinând modificări importante ale balanţelor comerciale…

SIDA a făcut până acum 30 de milioane de victime şi nu a fost declarată niciodată pandemie. Dar, e drept, nu există vaccin anti-SIDA de vândut…

Vulcanii erup din când în când. Dacă norul de cenuşă e mai vârtos, nu mai zboară avioanele şi prosperă celelalte mijloace de transport. În lume e uneori mai cald, alteori mai rece. Mai sunt cutremure, tsunami, accidente ecologice. Pe locul întâi la cauza deceselor rămân bolile cardio-vasculare. Peste un milion de români suferă de hepatită, dar şi p-asta au uitat s-o treacă la pandemie.

Apocalipsa se amână un pic. De altfel, cel puţin pentru creştini, perspectiva ei n-ar trebui să fie una negativă, căci este Revelaţia, adică apropierea de o lume mai bună decât aceasta. Nu?

Taguri: nr. 7 / iulie 2010 Tweet

Tuesday, July 20th, 2010 at 10:36 pm, ZOOM, RSS feed