500: Internal Server Error 500: Internal Server Error
CULTURA MASS-MEDIA

ATINGEREA SULTANULUI – Cu Hakan la o bere…

April 10th, 2009, com Comenteaza

Atunci când l-am cunoscut avea în mână un pahar de bere. Cu siguranţă nu era înarmat ca personajele sale, deşi privirea avea duritatea oţelului. Eram la un club din Taksîm, în zona comercială a Istanbulului, la o petrecere organizată de Kalem Agency, cea mai puternică agenţie literară a Turciei. Nermin, directoarea şi sufletul agenţiei, mi-a zis: „Hai să-ţi prezint autorii tăi turci!“ şi a început cu Hakan.

Trebuie să recunosc – un tip simpatic (spune bancuri cu mare farmec!) şi foarte comunicativ. Ce să scriu despre el? Născut în 1968, are o diplomă în arheologie şi istorie la Universitatea din Ankara. A scris pentru Cosmopolitan. Atingerea Sultanului a apărut la editura Kitap  în 2005 în seria Horror, deşi eu cred că este un thriller! Al doilea roman se numeşte Lokanta şi sperăm să-l oferim cititorilor români în 2010, despre cel de-al treilea nu spun nimic. Abia acum îi citesc prezentarea…

Metropola Istanbul este zguduită de o serie de crime brutale. Victimele sunt imami. Violenţa acestor crime atrage atenţia opiniei publice. În acelaşi timp, un important transport de arme este livrat în nordul Irakului. Serviciile de informaţii din Turcia şi Israel intră în alertă. Helin este o agentă israeliană „adormită“ în Istanbul. Investigând crimele îl cunoaşte pe Selim. O relaţie pasionată se naşte între ei. Dar Helin este ucisă. Iar Selim vrea să se răzbune. Şi nimeni nu bănuieşte cine este de fapt Selim. Aflat pe lista celor mai periculoşi o mie de turci din serviciile secrete, datat cu puteri psihice aparte pe care a încercat să le ascundă toată viaţa, Selim nu poate fi oprit. După ce guvernatorii din Istanbul, Izmir şi Ankara sunt ucişi, servici?ile secrete sunt forţate să-i dea mână liberă lui Selim…


– Cum v-a venit ideea pentru Atingerea sultanului?

– De la căderea Imperiului Otoman, ideea unui Sultan la Istanbul a fost discutată uneori în secret, alteori, cum este şi în ziua de azi, în mod deschis. Ca urmare, am vrut ca acţiunea romanului să aibă la bază o astfel de idee. Când mi s-a părut că romanele thriller americane încep să semene între ele şi să devină plicticoase, mi-am imaginat o aventură care să se petreacă în Istanbul. Bineînţeles că evenimentele cotidiene (califatul, terorismul religios, traficul de arme, minusurile din sistemul de asigurare a ordinii publice, superstiţiile ş.a.) mi-au servit drept ingrediente, iar eu nu am făcut nimic altceva decât să le leg.

– Cât e realitate şi cât e ficţiune în Atingerea sultanului?

– O mare parte din evenimentele romanului ATINGEREA SULTANULUI au avut loc în viaţa reală şi continuă să aibă loc şi în prezent. Cititorilor, care urmăresc îndeaproape evenimentele cotidiene din Turcia şi Istanbul, le va fi foarte uşor să găsească indici?ile pentru rezolvarea cazurilor încă în timpul citirii romanului. Dacă este să dau un singur exemplu, Lista celor o mie de turci periculoşi, amintită în roman, a apărut ca urmare a exploziei de la Banca HSBC din anul 2003, şi a fost publicată pe prima pagină a ziarului Milliyet, unul dintre cele mai mari ziare din ţară, sub numele de Lista celor o mie de turci periculoşi realizată de Serviciul de Informaţii.

– V-a ajutat în vreun fel experienţa de copywriter în scrierea acestui roman?

– Elaborarea scenariilor pentru reclame nu prea m-a ajutat la scrierea romanului ATINGEREA SULTANULUI. Cu toate acestea, a avut o contribuţie la scrierea următorului meu roman, LOKANTA (în traducere RESTAURANTUL), când relatarea a trecut de la un nivel macro la un nivel micro. În ceea ce priveşte dialogul, ea a dat naştere, de asemenea, unei exprimări mai simple.

– Cât de mare e influenţa serviciilor secrete în lumea de astăzi?

– Cred că serviciul de informaţii reprezintă condiţia sine qua non a unui stat. Mai ales atunci când sunteţi obligaţi să trăiţi, de secole, într-o geografie atât de complexă. Orice ţară doreşte să ştie ce se întâmplă în interiorul graniţelor sale naţionale şi, mai mult decât atât, să-şi protejeze propriile secrete. Pe de altă parte, activităţile serviciilor de informaţii sunt activităţile cele mai necesare pentru securitatea internă. În acest mod aflaţi pericolul dinainte şi îl puteţi evita. Pe măsură ce oamenii vor exista, vor continua să existe şi serviciile de informaţii.

– Credeţi că subiectul acestei cărţi, care implică mister, crime şi suspans, garantează succesul unei cărţi? Sunt oamenii mai interesaţi astăzi de aceste subiecte?

– Chiar dacă scrierea acestui tip de roman este dispreţuită în mediile literare, nu este atât de uşor cum pare din exterior „să provoace interesul“. De fapt, sunt sute de scriitori şi sute de romane care au încercat să facă acest lucru, dar exemplele care au fost încununate de succes nu trec de douăzeci. Includerea în aceste romane a unor teme cum ar fi crima, religia, sexul, serviciile secrete sporeşte nivelul de succes al acestora. Pe de altă parte, chiar dacă sunt controversate, aceste romane sunt primite cu interes şi asta pentru că cele relatate sunt la fel de colorate şi surprinzătoare precum viaţa reală.

– Dacă ar fi să alegeţi între meseria de copywriter şi cea de scriitor, ce aţi alege?

– În anul 2003 eram director de vânzări în cadrul unei companii cu o cifră de milioane de dolari. Trăiam într-o casă dintr-o zonă foarte bună, aveam o maşină foarte bună şi câştigam foarte bine. Pentru a putea scrie romanele pe care le aveam în minte, într-o noapte, am renunţat la toate şi m-am întors în casa mamei mele. Editurile nu au vrut să publice romanul ATINGEREA SULTANULUI din cauza contextului politic al acelei perioade. Ca urmare, doar într-o oră am vândut toate lucrurile din casă, am făcut un împrumut la bancă şi cu aceşti bani am tipărit romanul. Însă romanul a fost tipărit greşit şi pentru că tipografia nu şi-a acceptat greşeala, toate exemplarele au fost aruncate la gunoi. În acest fel mi-am pierdut şi speranţele şi ultimii bani. Munca pe care continuu să o fac de şapte ani de zile este numai pentru a-mi câştiga existenţa. De fapt, profesia mea este să-mi pun pe hârtie toată imaginaţia şi vreau să fac acest lucru până la sfârşitul vieţii.


Taguri:

Comenteaza