De la fascinaţie la blestem

In peşterile calcaroase din Munţii Orăştiei şi în adâncul pădurilor şi-au ascuns dacii averile pe care le-au mai putut salva după căderea Sarmizegetusei. Potrivit obiceiului locului, preoţii şi sihaştrii neamului le-au pecetluit cu blesteme şi au transmis secretul doar pe cale orală descendenţilor, din tată în fiu, sute de ani. Pe seama localizării tezaurului dacic rămas nejefuit de romani circulă şi acum numeroase legende! Una dintre ele spune că fabulosul tezaur al dacilor, care înflăcărează minţile căutătorilor de comori, s-ar afla ascunsîn peştera Polovragi-aflată în cheile Olteţului, în judeţul Gorj, având o lungime de 9,1 km – şi că toţi cei care s-au aventurat,în ea, după aurul dacilor, nu s-au mai întors!

Când localnicii din Valea Grădiştei zăresc şi în zilele noastre un copac falnic cu frunze căzătoare care îşi scutură, pe neaşteptate, frunze nenumărate fără să adie o boare de vânt, parcă suflate de gura unui uriaş, ei spun că duhul bun al lui Zamolxe, ce bântuie locurile, dă semn de la strămoşi că undeva, în pădurile Munţilor Orăştiei, a mai fost profanat un tezaur!… în jurul comunelor Beriu si Orăştioara de Sus – aflate în zona cetăţilor dacice, pe versantii munţilor, apar, potrivit mărturiilor localni­cilor, „focurile comorilor”. Se spune că aces­tea răsar în perioada sărbătorii Crăciunului şi de Sânziene. Potrivit legendei, acolo unde arde focul, se găseşte o comoară. Multe din­tre comori au fost găsite în gropi nu prea adânci – care au rămas pe versantii dea­lurilor. Tot legenda spune că aceste comori dacice sunt păzite de blestemele preoţilor daci, aşa încât cine le dezgroapă, îşi poate pierde viata ori să rămână schilodit sau pocit pe viată.

In Munţii Orăştiei, în apropierea anticelor cetăţi dacice au fost descoperite mii de monede din aur masiv. Cea mai mare parte a acestui incredibil tezaur a fost scoasă în mod clandestin din România, pe filiera unui adevărat braconaj arheologic, şi vândută în străinătate. Una dintre dovezile acestui adevăr o reprezintă îmbogăţirea neaşteptată a unor localnici din zonă, care au format un adevărat „club al aurarilor”, deşi fenomenul este ascuns de toată lumea printr-o veritabilă conspiraţie a tăcerii. Aşa se explică şi faptul că faimosul „koson” – moneda dacică turnată în „aur pur” – a înregistrat o scădere valorică semnificativă în ultimii ani la bursa antichităţilor şi pe piaţa metalelor preţioase din Occident. Banii turnaţi în tiparniţele dacilor liberi şi-au făcut apariţia astăzi, chiar şi pe inter­net, spre uimirea întregii lumi!

In afară de monedele dacice care au ajuns să se vândă pe nimic în lumea numis­maţilor şi colecţionarilor, numeroase alte obiecte dacice de aur – cum ar fi celebrele brăţări dacice – au fost traficate peste graniţele tării. Potrivit unor istorici, o parte dintre aceste relicve din aur ar fi mai va­loroase chiar decât Cloşca cu puii din aur. în 1999, s-a vândut o astfel de brăţară cu 80 de mii de dolari, la New York.

Incă din zorii civilizaţiei umane, aurul a generat şi generează şi azi o isterie colectivă a îmbogăţirii ce domină sufletele corup­tibile. Zvonuri şi legende mai mult sau mai puţin fanteziste au ajuns la cunoştinţa aventurierilor de ocazie sau a escrocilor de profesie, îmbogătindu-se cu noi elemente inventate de aceştia şi creând un adevărat folclor al căutătorilor aurului dacic. Ultimii ani au readus în actualitate, poate mai intens ca niciodată, în cei 17 ani post- decembrişti, comorile dacilor din Munţii Orăştiei.

Hoţii, care au furat împreună cu aurul dacic şi o parte din istoria glorioasă a aces­tui neam, au determinat crearea, la organele de urmărire penală, a celebrului dosar, „Aurul dacilor” care continuă să se judece şi azi, deşi procesul a început cu câţiva ani în urmă! în rechizitoriul din dosar erau acuzate 12 persoane de furtul a 15 brăţări dacice – în valoare totală de 1,5 milioane de euro – din situl arheologic al cetăţii Sarmizegetusa Regia, din Munţii Orăştiei, monument istoric administrat de Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Celebrul caz al „brăţărilor dacice” a ţinut capul de afiş în presă aproape trei ani sub numele de „aurul dacilor”. în dosarul judiciar al dispariţiei brăţărilor dacice au fost vehiculate nume sonore ale politicii româneşti, precum Adrian Năstase, Dan Iosif sau Ovidiu Tender şi Ioan Talpeş. Până în prezent, Politia a reuşit doar recu­perarea a 6 dintre cele 15 obiecte de tezaur furate, acestea fiind din nou în custodia statului român. La începutul anului fu­seseră recuperate patru brăţări, apoi încă două. Primele patru au fost răscumpărate de Ministerul Culturii de la un colecţionar american cu suma de 800.000 RON, iar în 23 ianuarie a fost adusă în tară a cincea brăţară. După acest demers, Muzeul National de Istorie a României a solicitat Ministerului Culturii şi Cultelor încadrarea în categoria „tezaur al patrimoniului cul­tural naţional” brăţărilor dacice din aur. Acestea au fost plasate sub incidenţa Legii nr. 182/2000 privind protejarea patri­moniului cultural naţional mobil şi a Ordo­nanţei Guvernului nr. 43 din 2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional. Cele cinci brăţări redobândite de statul român au fost expuse la Muzeul Unirii din Alba lulia, la mijlocul lunii februarie, alături de alte relicve dacice recuperate de autorităţile române de la căutătorii de comori. Brăţara a şasea a fost vândută – în cursul anului 2004 – în Statele Unite ale Americii, cu suma de 42.500 de dolari şi a fost găsită la New York, înainte de a fi adusă în tară. Brăţara cu numărul şapte seamănă foarte bine cu cea descoper­ită la New York şi se află în Belgia, iar brăţara cu numărul opt este, conform procurorilor români, tot în Belgia unde – în timpul unei percheziţii efectuate de poli­ţiştii belgieni la domiciliul lui Adrian Nistor (care are dublă cetăţenie, română şi bel­giană!), unul dintre inculpaţii din acest dosar – s-au descoperit două contracte de vânzare pentru cele două obiecte de patri­moniu.

Cazul „brăţărilor dacice” a demarat încă din anul 2001, când Politia română fu­sese sesizată despre comerţul cu acestea în Germania, de către Lucia Marinescu – spe­cialist în arheologie şi fost director al Muzeului National de Istorie a României.

Marinescu aflase de la Barbel Karin Deppert-Lippitz – expert în bijuterii antice – că i s-a prezentat spre autentificare o ast­fel de brăţară în vara anului 2000.

La o înfăţişare recentă în acest proces, ce s-a desfăşurat la Tribunalul Deva, în toamna trecută, procurorul de şedinţă depunea la dosar două fotografii cu o brăţară dacică găsită la Paris, iar un expert german preciza – într-o declaraţie depusă la dosarul cauzei – că brăţări dacice pot fi descoperite chiar şi în tranzacţiile numis­matice din Bulgaria. Potrivit Ministerului Public, brătările de aur dacice şi 128 de monede romane de argint ar fi fost găsite, în perioada 2000 – 2002, de către un grup de mai multe persoane certate cu legea, format din Iulian Ceia, Ioan Groza, Ion Nedelcu, Mugur Nedelcu, Sorin Popa, Da vid Magda, Mihai Zerkula, Florin Nistor, Ciprian Hidişan, Adrian Nistor, Ion Vasinca si Alberto Ioan Deak. O parte dintre ei au fost arestaţi în vara lui 2005 pentru ancheta în această cauză, apoi eliberaţi.

Poliţiştii francezi au confiscat, la începutul lui octombrie 2006, o brăţară dacică din aur de 24 de carate, cântărind peste un kilogram, ce era expusă la standul firmei new-yorkeze Ariadna Gallery din cadrul Expoziţiei Bienale de la Grand Palais din Paris. Podoaba dacică fusese dată în urmărire internaţională, împreună cu alte 14 piese de diferite dimensiuni. Potrivit informaţiilor date de Politia română, brăţara găsită în Franţa era oferită spre vân­zare la preţul de 90.000 de euro. Poliţiştii francezi au ridicat obiectul, l-au audiat pe proprietar şi au trimis actele procedurale procurorului român care anchetează cazul.

Intr-un dosar separat de dosarul „Aurului dacic” – în care anchetatorii fac cercetări privind inclusiv comiterea infracţiunii de tăinuire, au fost amestecate nume celebre precum Adrian Năstase, Ioan Talpeş şi Sergiu Nicolaescu, însă procurorii nu au reuşit – se pare – să obţină încă sufi­ciente probe în ceea ce-i priveşte pe aceştia, deşi ei sunt cercetaţi şi în prezent. Mai mult, chiar Marian Iancu, patronul VGB Oii şi al echipei de fotbal Poli Timişoara, ar fi plătit pe o brăţară dacică suma de 80.000 de euro şi apoi i-ar fi făcut-o cadou unui important colecţionar din Bucureşti.

Potrivit unui martor, în afacerea cu brăţări dacice ar fi fost implicat şi ex-depu- tatul PSD Gabriel Bivolaru – condamnat anterior pentru o fraudă de 2.000 de mi­liarde de lei şi deputatul PSD Dan Iosif – căruia i s-ar fi propus spre cumpărare, în 2003, două brăţări spiralice din aur, cinci brăţări mai mici din argint, inele, monede romane din argint, vase dacice. Preturile acestora erau cuprinse între 120.000 şi 800.000 de dolari.

Totuşi, instanţele au descalificat ames­tecarea în dosarul „Aurul dacic” a politicie­nilor amintiţi mai sus, întrucât toate acuzaţiile fuseseră formulate de procurori pe baza unui film în care nu exista nici un infractor filmat. Simplele declaraţii ale mar­torilor şi prezentarea unui film în care a fost redată găsirea unei brăţări dacice din aur în situl arheologic Sarmizegetusa Regia nu erau probe suficiente pentru a dovedi exis­tenta infracţiunii de „furt calificat cu con­secinţe deosebit de grave”, potrivit art. 209, alin. 4 din Codul Penal, pe care procurorii o puseseră pe seama unora dintre politicienii menţionaţi.

Afacerea „brătările dacice” a suscitat inclusiv dezbateri academice pe tema au­tenticităţii acestora – la Academia Română desfăşurându-se recent dezbaterea cu tema Aurul dacic, între legendă şi realitate. Un cotidian central a desfăşurat o adevărată campanie de presă pentru a demonstra că brătările sunt falsuri foarte bine lucrate. în această direcţie s-a pronunţat şi prof. dr. Constatntin Preda – preşedintele Societăţii Numismatice. Pe de altă parte, susţinătorul autenticităţii brăţărilor dacice recuperate de statul român pe bani grei din străinătate este o altă autoritate în domeniu – prof. univ. dr. Mircea Babeş, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan al Academiei Române şi, totodată, cel care a condus delegaţia română care a adus de la Frankfurt primele brăţări dacice.

.. .Dar ancheta în dosarul „Aurul dacic” ne mai rezervă probabil multe surprize şi răsturnări de situaţie, având în vedere că, recent, maşinile personale costisitoare ale unui patron din Deva ce achiziţionase un ziar local care a „îndrăznit” să relateze despre furtul aurului dacic au fost incendi­ate!…

Taguri: nr. 5 / mai 2007 Tweet

Sunday, May 20th, 2007 at 6:33 pm, ZOOM, RSS feed