Avem un ochi în plus. Ar fi bine să știm unde anume îl avem, pentru ca dimineața, când ne spălăm pe ochi, să ne spălăm pe toți trei odată. Soacra dintr-o cunoscută povestire a lui Ion Creangă pretindea că are al treilea ochi la ceafă. Dar era în mod evident o invenție a ei, ca  să le facă pe nurori să creadă că sunt mereu supravegheate. Citeste continuarea

CĂRŢI PROASTE, DE IERI ŞI DE AZI. Poeziile din unele cărţi se caracterizează printr-o lipsă de graţie stilistică  specifică  amatorilor.  Există  o  expresie  românească foarte sugestivă, referitoare la ceea ce este făcut fără iscusinţă: a da cu bâta în baltă. Ori de câte ori vor să fie originali, autorii pe care îi avem în vedere dau cu bâta în baltă. Citeste continuarea

CĂRȚI PROASTE, DE IERI ȘI DE AZI. Nu am nici o plăcere să pun pe cineva la zid. Și nici n-o fac. Îi stimez pe toți aceia care scriu, fie și tâmpenii, pentru faptul în sine că scriu. Că aspiră la ceva mai înalt decât viața prozaică de fiecare zi.  Campania pe care o duc nu este îndreptată împotriva lor, ci împotriva cărților lor. [text Alex. Ștefănescu ilustrație Linu] Citeste continuarea

Deşi a vorbit pe înţelesul tuturor, şi al savanţilor, şi al oamenilor simpli, Eminescu presimţea că nu va fi înţeles. Si, în mare măsură, avea dreptate. Valoarea exorbitantă a operei sale provoacă o admiraţie frenetică, dusă până la idolatrie, care perturbă receptarea. Pe de altă parte, mulţi comentatori tind să ideologizeze această operă, folosindu-i prestigiul în scopuri politice. Citeste continuarea

Înainte de a fi autorul romanelor din ciclul „Cireşarii”, care i-au încântat pe sute de mii de tineri din România si din străinătate, Constantin Chiriţă a scris cărţi de glorificare a regimului comunist. Toate fiind, inevitabil, fals-sărbătoresti si neplauzibile. Citeste continuarea

Dan Deşliu, care în a doua parte a vieţii sale a devenit un perso­naj incomod pentru regimul comunist, era în tinereţe un activ susţinător al aceluiaşi regim. O carte publicată în 1949, la Editura „Scânteia”, „Lazăr de la Rusca”, i-a adus poetului, aproape instan­taneu, o notorietate de care ulterior avea să se ruşineze. Citeste continuarea

În 2009 am publicat o carte despre 250 de cărţi proaste, „Cum te poţi rata ca scriitor”. Tot în 2009 am început să realizez şi o emisiune TV pe această temă, „Tichia de mărgăritar”. De ce perseverez? Dintr-o plăcere a spectacolului. Cărţile pe care le am în vedere constituie un carnaval al prostiei omeneşti, adeseori al prostiei unor oameni inteligenţi. Îmi place să privesc acest spectacol şi să râd orgiastic. Citeste continuarea

Nu am nici o plăcere să pun pe cineva la zid. Si nici n-o fac. Îi stimez chiar [i pe autorii care scriu tâmpenii, pentru faptul în sine ca scriu. Ca aspiră la ceva mai înalt decât viaţa prozaica de fiecare zi. Campania pe care o duc nu este îndreptată împotriva lor, ci împotriva cărţilor lor. Citeste continuarea

În seara zilei de sâmbătă, 30 ianuarie, la Arad, au început să sosească elevi şi profesori din toată ţara. Puteai să crezi că este vorba de o conspiraţie şi chiar era, o conspiraţie a iubitorilor limbii şi literaturii române, îndreptată împotriva prostului-gust, a inculturii, a degradării limbajului folosit în viaţa de fiecare zi. Citeste continuarea