De câte ori trebuie sa trăiesc sfârşitul lumii? Citeste continuarea

L-am cunoscut pe George la o lansare. Evident, lansarea unei cărţi poliţiste. Ne-am revăzut. Des. Nu pot fi ipocrit: bem şi cafeaua împreună. Aşadar, un interviu era inevitabil. Mai ales cu ocazia apari]iei noului său roman. Citeste continuarea

Toată lumea a fost în Christiania, a vizitat locurile, a băut o cafea, a mâncat ceva, s-a plimbat pe străzile întortocheate, dar nimeni nu se simte prea confortabil să vorbească despre acele locuri. Nimeni din Copenhaga… Observ o jenă şi o oarecare indiferenţă… Sau poate res­pingere şi ignoranţă. Citeste continuarea

Claudiu e corporatist. Si expat. Si scriitor. Copiii i s-au născut în China. Romanul l-a publicat la Bucureşti. Acum locuieşte în  Copenhaga. Lucrează la „Maersk”, cea mai mare companie de shipping din lume. Lara, Eduardo, Janina şi Claudiu sunt o familie fericită. Chiar aşa? Să verificăm! Citeste continuarea

Am o bună prietenă în Portugalia. Editor de carte. Si într-o zi am între­bat-o: „N-aveţi şi voi un autor tare de thrillere?” Mi-a răspuns fără ezitare: „Ba da. Rocha. Luis Miguel Rocha.” Până să-l caut eu, destinul mi l-a adus în fa]ă, la Muzeul }ăranului Român unde prezenta un volum despre „Fado” invitat de Ambasada Portugaliei în România. Văzut, plăcut, luat. Adică luate drepturile de editare în România. Si aşa a apărut seria Vaticanului: „Ultimul Papă”, „Papa trebuie să moară” şi „Asasinul Papei”. Dar să nu ne grăbim… Citeste continuarea

Oana Stoica Mujea a început cu o serie fantasy pentru tineri la „Tritonic” – seria „Dinastiile” – si a continuat cu mystery & thriller la „Crime Scene”. A vândut la fel de bine ambele genuri; acum pregăteşte un nou volum unde cele doua direcţii literare se întrepătrund… Cine este este OSM şi cum de le poate face pe toate? Citeste continuarea

E un frig înfiorător afară. Bate vântul si spul­beră troienele. Prin perdeaua albă şi densă de zăpadă zăresc cabana. O cabană uriaşă de lemn. Citeste continuarea

A rulat pe vremuri un film care se numea cam aşa: „Dacă e marţi e Belgia”… Sau poate că mă înşel. Aşa şi eu, dacă e vineri e… Copenhaga ,iar daca e sâmbata e Bucuresti. Cu o saptamâna între ele. Doua târguri de carte – danezul „BogForum” şi românescul „Gaudeamus”. Aaa, pre­cizare, e vorba despre crime! Mă rog, crime în… scris! Leif, Luis, George, Lucia, Oana, Ivona, Monica, VT, Arne, Gillian şi Denis… Nu mai cumpăraţi prostii,/ Luaţi o carte mystery! (versuri anonime] Citeste continuarea

Pe Bogdan Babici nu l-am văzut niciodată. Am vorbit despre el şi cu el la telefon, l-am descoperit pe net şi pe stradă prin proiectele lui.

I-am admirat fotografiile, realizările şi premiile. Am tot amânat o întâlnire, ne-am răspuns greu la e-mailuri, unul altuia. Dar până la urmă am reuşit să comunicăm. Ce a ieşit puteţi citi mai jos… Citeste continuarea

Măriuca ne trezea pe toţi foarte devreme. Fie ca eram invitaţi în studioul de la „Prima oră”, fie că eram doar telespectatori fideli. Zâmbind din spatele micului laptop, gesticula arătându-ne oja roşie de pe unghii şi anunţându-ne ştirile zilei. Am vrut să mă răzbun pentru acele dimineţi cu somn întrerupt şi străzi goale, în goana mea spre televiziune, când întotdeauna era „Liber pe contrasens”, şi i-am cerut… un interviu! lată-l! Citeste continuarea