Şi care este foarte, foarte puternică…”

S-a născut în 1948, în judeţul Timiş. A absolvit  Facultatea de matematică la Universitatea din Timişoara şi Facultatea de regie film, la I.A.T.C., Bucureşti. Scrie cărţi, face filme, este columbofil de rasă (porumbeii rasa Cărmăzan au  obţinut prestigioase premii internaţionale) şi pare că viaţa lui este un mare festin, pe care singur îl regizează. Cel mai adesea, el, amfitrionul se ascunde printre invitaţi. Ar fi putut să se facă actor, măcar aşa, pentru felul în care îşi plimbă mantia prin cârciumile cu lăutari. În ultimul act, şi-ar fi putut scoate pălăria cu graţie, deopotrivă în faţa celor ce l-au răsplătit cu aplauze şi a celor care n-au înţeles nimic. Dar a ales libertatea de a inventa lumi, gândindu-se că ne poate face să visăm. Citeste continuarea

Ioana Crăciunescu aparţine acelei categorii rare de oameni a căror prezenţă energizează, binedispune. Sigură pe ea, destinsă şi distinsă, generoasă şi fermecătoare, Ioana Crăciunescu spune mereu povestea învingătorului. Mereu pe drumuri, între două trenuri sau două avioane, cum îi şi place să trăiască, Ioana găseşte timp pentru toate. Spintecă ţări şi continente, pentru a-şi onora invitaţiile şi solicitările. Când o cauţi este ba în Maroc sau în Cipru, ba la Iaşi, Câmpina sau Sibiu, ba la Bucureşti sau la Bulbucata. Pleacă şi revine mereu, să se încarce spiritual de tot ceea ce e frumos, bun şi constructiv, să dăruiască la rându-i celor ce au norocul să îi fie prin preajmă, să lucreze în oameni. Actriţă şi poetă, Ioana Crăciunescu îşi poartă destinul ca pe un blazon, nu ca pe o cruce. Toată lumea o iubeşte pe Ioana… Şi, în general, i se dă ceea ce merită. De curând, i-a fost decernat la Ploieşti, de către Ministerul Culturii şi Cultelor, Premiul Naţional de Poezie „Nichita Stănescu”. Citeste continuarea

Din iarmarocul vieţii, Eusebiu Ştefănescu păstrează doar povestea din poveste. Istoriile sale întârziate în tâlc, amintiri trăite, visate, dăruite, devin pentru cei care le ascultă, clipe de sărbătoare. Eusebiu Ştefănescu poartă în fiinţa sa energii narcotizate în întunericul sălii de spectacol, surâsul împăcat al dragului de prieteni, forţa clocotitoare a seducţiei prin poezia rostită. Este, totuşi, un melancolic senin. Am avut bucuria de a mă afla în câmpul său magnetic, alături de prieteni comuni. Am auzit oameni serioşi, credibili, în toată firea, rugându-l alintat : „Hai, Sebi, te rog, spune Rică fante de Obor!“, sau tânguindu-se: „Hai, Sebi, spune-mi şi mie o poveste…!“ Citeste continuarea

Vorbim despre Zavaidoc acum, într-o perioadă de declin dramatic al muzicii populare lăutăreşti de calitate. Am fost pe urmele lui Zavaidoc, încercând să respirăm parfumul acelor vremuri. Timpul transformă marile destine în adrese şi statui. La Piteşti, există o stradă care îi poartă numele. Sculptorul Eugen Petri i-a realizat un bust, ce urmează a fi turnat în bronz. Citeste continuarea

Aurora Cornu s-a născut în comuna Proviţa de Jos, judeţul Prahova, într-o familie de agricultori. Este o persoană care iradiază o rară nobleţe. Are un aer suveran, fiind, în acelaşi timp, o doamnă foarte generoasă. Răspândeşte siguranţa omului încercat, care şi-a dominat destinul, lăsându-l totuşi să îşi facă mendrele. A trăit o viaţă palpitantă, ieşită din comun, din care a ieşit învingătoare prin credinţă şi literatură. Aparţine generaţiei lui Nicolae Labiş, cu care a fost colegă la Şcoala de Literatură. A fost prima soţie a lui Marin Preda, căruia i-a stat alături între anii 1954 şi 1959. Scrisorile lui Marin Preda către Aurora Cornu au fost publicate la Editura Albatros. În 1965 a fost invitată la Bienala Internaţională de Poezie, de la Knokk-le Zoote, de unde nu s-a mai întors în România, stabilindu-se la Paris. Între anii 1967 şi 1978, a colaborat la emisiunea literară a Monicăi Lovinescu, de la Europa Liberă. În 1970, unul dintre marii regizori francezi, Eric Rohmer, o distribuie în rolul principal din filmul Genunchiul Clarei (Le genou de Claire). Aurora Cornu a făcut un film de autor, Bilocation, produs în Anglia şi premiat la Psyhic Film Festival New-York – Montreal. Citeste continuarea