Vorbeam cu un prieten despre mersul treburilor lumii, karma omenirii. El remarca, pe bună dreptate, că toate marile civilizaţii au dispărut. Inca, Maya, civilizaţia egipteană, sumeriană, romană. Civilizaţia indiană şi cea iudaică au rămas, dar nu sunt la ora actuală într-o perioadă de înflorire. Singura mare civilizaţie anterioară cu forţă în prezent este cea chineză. Citeste continuarea

– Jos! Toată lumea culcat!

Ultimii vizitatori ai Muzeului de Artă din Stockholm sunt îngroziţi de spaimă. Paznicul la tâmpla căruia este aţintit un revolver e mort de frică şi, de mai departe, reverberând puternic de-a lungul coridoarelor de marmură, se aud strigăte disperate. Welcome! Tocmai are loc unul dintre cele mai spectaculoase heist-uri din istoria artei. Citeste continuarea

Bora-Bora, Fidji, Guam, Maui, Tahiti sunt visurile oricărui muritor din vechiul continent, unde iernile sunt de obicei sumbre, iar marea e prezentă la modul minimal. Din fragedă pruncie, mă zgâiam la pânzele lui Gauguin și făceam: „Haaa!… Mișto Paradis!” Știam de pe atunci însă că nu trebuia să mori ca să ajungi acolo, ci, din contră, să fii plin de viață și de spirit aventurier. Nu am ajuns nici până acum în Pacificul de Sud, însă zona din Vest îmi este familiară. Aici se află vechiul regat Ryukyu, adică insulele Okinawa. Poarta Paradisului Pacific este acum o prefectură japoneză, dar, de la Tokyo până aici e cale lungă, atât la propriu, cât și la figurat. După două ore de zbor, sosesc la Naha și această capitală a insulei mi se pare neînchipuit de solară și oceanică, departe de Japonia și de lumea așa cum am cunoscut-o până acum. Drumul de la aeroport în centrul orașului mă face să intru în mod natural în însuși spiritul vacanței mele fantastice. Citeste continuarea

Ca si evrei, japonezii se considera poporul ales. Din perspectiva istorico-legendara ei s-ar trage direct din zei iar, din cea a ADN-ului, identitatea lor ar fi unica, diferetiata total de rasa galbena sau de Asia. Este desigur o prostie. Este un fapt biologic ca japonezii se nasc cu o pata vinetie pe fund – moko han – insemnul mongol. Sunt inruditi indeaproape cu mongolii, manciurienii si coreeni. Ce conteaza insa biologia vizavi de marea aspiratie si beat comun al excelentei nationale, asa, sub forma unui soare care rasare? Simbolul unitatii si stralucirii poporului ales in mod net imparatul Japoniei. Citeste continuarea

Nu ai cum să înţelegi farmecul continental decât dacă ai petrecut o perioadă mai lungă departe de Europa. Cu toate aspectele neplăcute ale noului mileniu şi tot mai răspândita mizerie, venită de obicei de aiurea, Europa este sursa civilizaţiei occidentale contemporane, la care întreaga lume se raportează, indiferent dacă asta e bine sau nu, precum la adevărul suprem. Întâlneşti peste tot Europa, chiar atunci când este fardată sau denaturată în stil american, sau târâtă în abjecţia orientală. Nu mă refer la Europa de drept, ci la cea de fapt. Citeste continuarea

Noiembrie 2008, Fostul ministru administrativ al Sănătăţii este ucis şi Japonia întreagă dă în paranoia terorismului, amintindu-şi de temuta sectă Aum. În aceeaşi lună, însă, japonezii îşi dau seama cât de ridicoli sunt. Ciuperca atomică a terorii este un balon de spumă. Nu Aum se afla de data aceasta la sursa isteriei naţionale, ci… un patruped. Citeste continuarea

Mă aflam la masă şi eram în transă: mama îmi pregătise felul meu favorit – cartofi prăjiţi cu multă sare. Aveam vreo 6-7 ani şi ştiam cu precizie că pentru a mânca cei mai buni French Fries din lume, trebuia să te afli fix aici, anume la Paris, şi eu eram fericită. Atunci a apărut tata şi avea aşa o faţă încțt m-am gțndit că ambasada aia la care lucra fusese aruncată în aer. Tata însă se dovedi şi mai şocat decțt în urma unei explozii. Citeste continuarea

Frumuseţea asiatică este subtilă, rafinată şi, pentru noi, misterioasă şi exotică. Nu este posibil să nu te îndrăgosteşti de Orient atunci când auriul chip al unei statui budiste îţi zâmbeşte serafic, atunci când păşeşti într-un templu atât de frumos încât ai impresia că măcar una dintre numeroasele zeităţi budiste au călcat aceleaşi dale cu doar câteva secunde înaintea ta sau când vezi o metropolă de pe terasa unui zgârie-nori sau o plajă cu nisip fin alb şi cocotieri. Şi, recunosc, că sunt o privilegiată căci m-am bucurat de momente de extremă fericire la întâlnirea pe viu a locurilor şi oamenilor pe care alţii le cunosc numai din fotografii, filme sau povestiri. Ce se întâmplă însă când eşti în Asia şi ieşi dintr-un templu splendid, când părăseşti zgârie-norul şi ajungi în cartierele sărace, când Paradisul exotic devine infernal? Citeste continuarea

De data asta, când spunem exclusivitate, ar trebui să o scriem cu litere de o şchioapă. Şi, atenţie, chiar că e un story senzațional. Primul articol al unui gazetar român asupra sectei AUM de la faţa locului. Scris de acolo, iar nu de aici. Şi prima investigaţie care face cu adevărat lumină, după ce faptele s-au adunat, s-au decantat şi s-au elucidat, acum, după mai mult timp. La rece, nu la cald. Cu obiectivitate şi nepărtinire. Documentarea Claudiei Golea în Japonia asupra acestui subiect a durat câteva luni. Flacăra e, deopotrivă, încântată & mândră, să vi-l ofere. În exclusivitate. (Mihail Gălăţanu) Citeste continuarea

M-am săturat de Europa şi chiar de acele ţări din Asia de sud-est considerate paradisuri terestre. Mi se pare că interlopii au devenit majoritari în România şi văd tot Bucureştiul în ghearele lor. Nu se mai satură de cerşit, de furt (şi de Doamne-fereşte ce altceva!). Mă duc la Paris şi criminalitatea este la fel de ridicată, oraşul fiind pradă hoardelor şi făcând parcă deja parte din alt continent. Mă duc la Londra şi un dromader îmi smulge geanta de pe umăr. Chem imediat Poliţia şi două negrese în uniformă îmi spun că n-au ce face. Jur pe sfânta cruce că nu sunt o extremistă înnăscută, ci o femeie păţită. Japonia nu a fost niciodată pe gustul meu din momentul când am pus pentru prima dată piciorul aici. Însă un lucru anume în Japonia mă face să mă simt la fel de confortabil ca pe o plajă aurie de pe o insulă pustie. Siguranţa. Citeste continuarea