buy xanax online with mastercard xanax 2mg what does the high on xanax feel like

too much xanax side effects buy xanax is xanax a felony in mississippi

what drugs are similar to valium buy valium valium cause headaches

tramadol 50mg 2012 tramadol online no prescription tramadol 50mg to get high

simultaneous estimation of phentermine and topiramate by hplc order phentermine online is it safe to take aspirin with phentermine

saturday night live xanax gay weddings buy xanax xanax to stop panic attack

xanax detection urine buy alprazolam online no prescription coming off 1mg of xanax

soma recruitment spalding buy soma online without prescription soma de n numeros ao quadrado

periodic limb movement disorder ambien ambien without prescription zolpidem same as ambien

tramadol untuk mengobati tramadol 50 mg tramadol in dogs symptoms

Articole scrise de

Bucureştiul, cu o octavă mai sus

October 10th, 2009, com 2 comentarii

Este un Festival fantastic, uimitor, poate cel mai impresionant din întreaga lume!  Nu am mai găsit adunate o astfel de calitate dar şi o  asemenea cantitate, atâtea orchestre excepţionale, muzicieni minunaţi, mari dirijori, artişti fenomenali  perindându-se într-o singură lună în acelaşi oraş !!! Nu am mai întîlnit aşa ceva! Sunt uimit de ceea ce au reuşit aceşti oameni să realizeze aici! – sunt cuvintele  violonistului Julian Rachlin rostite pe postul naţional de radio şi care cuprind în ele esenţa bine percepută a mesajului pe care, prin această aproape demonstrativă desfăşurare de forţe muzicale, România încearcă să îl transmită lumii întregi.

Desfăşurat în prima săptămână, şi Concursul a fost parcă mai spectaculos ca oricând.  Marii câştigători la cele trei secţiuni, vioară, pian şi compoziţie (partituri simfonice şi partituri camerale, separat) au fost violonistul polonez Jaroslaw Nadrzycki, pianistul kazah Amir Tebenikhin şi compozitorii  chinezi Lan-Cheen Lam (Hong Kong) şi Qian Shen-Yin.I-am putut asculta într-o gală minunată la Ateneul Român.

În aproape o lună, festivalul a desfăşurat în Bucureşti în jur de 175 de evenimente diverse, de la apariţiile timide dar pline de  farmec ale tinerilor muzicieni pe scena din Piaţa Festivalului până la concertele simfonice cu participarea unor orchestre, ansambluri camerale, solişti şi dirijori de primă mărime. Încerc o sinteză fără pretenţie de ierarhie valorică absolută. Un singur om nu poate fi peste tot, iar memoria păstrează selectiv, după repere numai de ea ştiute, impresiile cele mai puternice. La Sala Mare a Palatului am ascultat cu încântare Royal Philharmonic Orchestra avându-i la pupitru, pe rând, pe Charles Dutoit (splendide Tablourile dintr-o expoziţie) şi pe Horia Andreescu (impresionant în  Simfonia nr. 3 de Saint Saëns), orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg condusă de Yuri Temirkanov (nu am mai auzit o Patetica ceaikovskiană de acelaşi nivel!) şi Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam (Am auzit parcă prima oară  Eroica de Beethoven, mărturisea criticul muzical Elena Zottoviceanu!). Numai cei care au fost în sala Ateneului Român la concertele de la miezul nopţii  vor putea păstra în memorie frumuseţea cu totul aparte a evoluţiilor formaţiilor Il Giardino Armonico, Les Arts  Florissants, Orchestra de cameră din Lausanne cu  pianistul Christian Zacharias în dubla ipostază de solist şi dirijor. Am regretat nespus renunţarea  Marthei Argerich la concertul de la Bucureşti, ne-am bucurat însă la fel de mult de revenirea în Sala Mare a Palatului a violonistului-minune  Nigel Kennedy într-un concert de Beethoven ce va rămâne  de legendă. Impecabil stilistic a fost şi americanul Joshua Bell cu  versiunea sa atât de franceză a Simfoniei spaniole de Lalo şi dacă vorbim despre puritate stilistică nu trebuie să îl uităm pe pianistul Nikolai Luganski cu „al său“ Concert nr. 4  de acelaşi Ludwig van. Cu drag l-am aplaudat pe „al nostru“ Aurelian Octav Popa în Concertul pentru clarinet de Coopland şi, cu acelaşi drag, îl aşteptam pe „al nostru“ Marin Cazacu, în ultima zi de festival (încă în desfăşurare la data încheierii acestei ediţii a revistei), alături de orchestra de cameră a Filarmonicii din München condusă de un alt român, Lorenz Năsturică Herschcowici.

Dintre spectacolele de operă şi balet am fost sincer impresionată de Oedip-ul enescian care a deschis sobru Festivalul într-o coproducţie Théâtre du Capitole de Toulouse – Opera Naţională Bucureşti, cu Oleg Caetani la pupitru şi Franck Ferrari în rolul titular.  Unic, Baletul din Monte Carlo cu La Belle în coregrafia lui J.Ch. Maillot! Impresionant şi salutar demersul artistic social din proiectul Pasărea de foc. Cât despre serile de jazz (şi nu  numai), adunate sub ideea teme clasice în prelucrări moderne, specialiştii spun că Uri Caine a fost, până acum, cel mai bun. Iar după demonstraţia din Sinphonia de Beriot, aşteptăm cu nerăbdare seara  ­Swingle Singers. Ne pregătim palmele pentru Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze  condusă de Mariss Jansons şi pentru Orchestre de la Suisse Romande  cu Marek Janowski la pupitru, care au închis festivalul, sâmbătă, 26 septembrie.

foto Agerpres

3,510 afisari