Deunăzi, m-a oprit pe stradă o bătrânică.

Era măruntă de statură, îmbrăcată cuviincios, cu o bocceluţă în mână. După port, părea de la ţară. Îmi era simplu să-mi închipui că tocmai s-a dat jos dintr-un tren şi acum se rătăcise în furnicarul şi vacarmul din preajma Gării de Nord. Citeste continuarea

Între 30 august și 26 septembrie s-a desfășurat o nouă ediție a Festivalului și concursului internațional „George Enescu“

În București, dar și în alte orașe ale țării – Brașov, Cluj, Iași, Sibiu –, în sălile de concert au fost prezente mari orchestre ale lumii și interpreți care au încântat un public numeros. Trupe de operă și balet faimoase au evoluat în fața unor spectatori avizați și dornici să se bucure de reprezentații la cel mai înalt nivel artistic. Citeste continuarea

3 cu ghinion

Cartea lui Emil Simionescu 3 cu ghinion nu este pentru domnişoare. Nu este nici pentru domnişori. Şi nu din pricina scenelor violente. În mod firesc, într-un roman poliţist curge sânge. Te aştepţi la aşa ceva din clipa în care i-ai citit prima pagină. Altceva însă i-ar putea intriga pe domnişori şi domnişoare. Şi anume – limbajul slobod pe care îl foloseşte autorul. Citeste continuarea

Bărbaţi şi femei cu probleme de inimă leşină pe trotuarele încinse. Sirenele ambulanţelor răsună bezmetic pe străzi. E o vreme care te îndeamnă să stai în casă, cu aerul condiţionat mereu în funcţiune – dacă îl ai. Dacă nu, te bagi sub duş din oră în oră. Sau te refugiezi la umbra pomilor din parcuri, aşteptând înserarea. Dar noaptea e şi mai greu – te perpeleşti în aşternuturile transpirate, încercând să pui geană pe geană.  Mai e o soluţie – ştrandurile şi piscinele. Dar unde le găseşti? Citeste continuarea

Desigur, nu pentru a-şi umple cămara cu de-ale gurii. Alţii au grijă ca frigiderul să nu-i rămână niciodată gol. De fapt, premierul a vrut să mai arate, încă o dată, cât de interesat este de soarta concetăţenilor săi. Oprindu-se în dreptul unui stand unde se etalau cârnaţi proaspeţi şi, probabil, foarte gustoşi, „ţarul“ a rămas împietrit când a văzut cât costă.  S-a smuls însă rapid din perplexitate, a scos o hârtie – pregătită din vreme – şi i-a trântit verde-n faţă buimăcitului director al lanţului de magazine care îl însoţea: e prea scump! Marja de profit este de peste 50%! Nenorocitul admonestat, simţind gerul Siberiei în coaste, a promis cu smerenie că va face o reducere semnificativă. Citeste continuarea

Excelentul thriller al lui Luis Miguel Rocha, Ultimul Papă, apărut de curând la Editura Tritonic, este o altă tentativă de a dezvălui una dintre cumplitele taine legate de Vatican. Intriga naraţiunii sale se ţese în jurul sfârşitului neaşteptat al Papei Ioan Paul I, după numai 33 de zile de la urcarea sa în scaunul pontifical. Versiunea oficială – „Papa cel zâmbitor“ a căzut răpus de un atac de cord. Dar opinia publică a rămas cu impresia că a fost vorba despre altceva, un eveniment tenebros pe care Vaticanul a încercat să-l ascundă. Citeste continuarea

În restaurante somptuoase, oameni de afaceri prosperi, îmbrăcaţi cu dichis, consultă meniurile în coperte de piele şi clatină din cap îngrijoraţi – sunt aceleaşi feluri de mâncare ca şi în anul trecut, semn că nu sunt posibilităţi de diversificare şi de îmbiere a clientelei cu fineţuri mai ispititoare. Dau din umeri, oftează şi comandă resemnaţi scoici, homar, somon, caviar. Citeste continuarea

România-Serbia: 2-3 în preliminariile Campionatului Mondial de fotbal. Ei şi?

După energia care se consumă în jurul fotbalului autohton,  un observator de pe margini al acestui fenomen ar putea crede că la noi sportul rege a ajuns la cele mai înalte cote ale performanţei. Presa scrisă îi închină zilnic spaţii generoase. Televiziunile se bat să transmită partidele din campionatul intern sau pe cele internaţionale. Radiourile nu se lasă nici ele mai prejos. În acelaşi timp, baschetul, handbalul, tenisul de câmp, atletismul sau canotajul sunt discipline sportive expediate în câteva fraze. De unele dintre ele se pomeneşte doar din patru în patru ani, când aduc medalii de la Olimpiade, naţiunea fiind atunci în extaz, mândră de nu-şi mai încape în piele. Citeste continuarea

Potrivit unui studiu recent, 73% dintre români îşi doresc un conducător cu mână forte, care să nu-şi bată capul cu Parlamentul şi cu alegerile.

Atunci de ce a mai fost nevoie de vărsarea de sânge din decembrie 1989? De ce am mai dat jos un dictator şi l-am împuşcat după o judecată sumară? De ce am mai răsuflat uşuraţi la gândul că nu mai trebuie să închinăm zilnic osanale celui mai iubit fiu al poporului? De ce ne-am mai bucurat că am scăpat de cozile la alimente, de frigul din case, pe care acesta ni le impunea? De ce am sărbătorit faptul că, în sfârşit, putem spune în gura mare ceea ce gândim? La ce ne-a folosit ieşirea din imperiul fricii? Citeste continuarea

Despre tablourile lui Paul Rădulescu am mai scris în urmă cu 35 de ani. Tot în revista Flacăra. Tocmai absolvise Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, clasa profesorului Gheorghe Şaru. Atunci i-am remarcat siguranţa desenului, precizia combinării culorilor, dorinţa de a se exprima limpede, astfel încât mesajul lui să emoţioneze de la o primă privire. Dar, mai ales, m-a im?presionat redarea pe pânză a unor fră?mân?tări autentice, mărturie a unui suflet de tânăr artist, care nu minte şi nu se minte. Citeste continuarea