Ai zice că-i nebun. Umblă prin oraş cu nişte lumânări în cap, lipite pe o cască de pompier. îmbrăcat într-o haină cu solzi, galbeni şi roşii. Bate în tobă ca şi când ar anunţa potopul: „Lume, lume, să ştie tot natul, toboşarul vă spune../’ Şi urmează fel şi fel de anunţuri de interes local. De unde înţe­legem că e treabă serioasă. Din 3 ianuarie 2006, ciudatul ăsta este angajatul Primăriei Sighişoara. în funcţia de toboşar al cetăţii. Un personaj foarte important în istoria locului. Şi readus în actualitate? spre deliciul turiştilor, de actorul Dorin Stanciu. Mai mult de dragul spectacolului, decât de faptul că este plătit cu salariul minim pe economie. Citeste continuarea

Il pândesc leoparzii, în noapte. Nu e metaforă, e pe bune. După ce a fost fugărit de elefanţi. Şi a trecut prin malarie şi tot soiul de febre: tifoidă, galbenă, neagră. Apoi i s-a scu­fundat piroga în mijlocul Amazonului. Cu gândul la pira- nia, anaconda şi ţiparii electrici, a înotat până la mal. Ca aproape să se scufunde iar, anul trecut, în Atlanticul de Nord. în drum spre Groenlanda. Unde moartea i s-a arătat, prin frig, într-un iglu. Aşteptând câteva zile să treacă furtuna polară. Şi în Africa a fost frumos. Dar nu când a explodat motorul avionului în care se afla. Citeste continuarea

Totul este din gheaţă. Pereţii, ferestrele, bolta. Patul în care dormi. Veioza şi noptiera, scaunele şi duşumeaua. Cred că şi iubita poate deveni din gheaţă. Dacă nu te porţi, mă-nţelegeţi, corespunzător. începând cu un whisky, de pildă, la bar. în pahare, cum altfel, din gheaţă. Evident că şi mesele sunt aşa. Apoi oamenii care le sculptează. Şi zidarii, în timp ce se opintesc Să taier cu joagărul, un lac îngheţat. Că mai au nevoie de „cărămizi”. Legate între ele cu un mortar cam ciudat. Zăpadă subţiată cu apă. Şi care, la atâtea grade minus, boc­nă se face. în timp ce mâinile muncitorilor înţepenesc Pe dălţi sau lopeţi. Iar viscolul îi îngroa­pă în zăpada aceea. Cu şantierul lor cu tot! Ca să nu îngheţe definitiv, îşi dau brânci unii alto­ra. Se tăvălesc prin nămeţi. Râd fără pricină. O înghiţitură de ţuică fiartă şi o iau de la capăt! Citeste continuarea

Un spectacol într-un tramvai. Se joacă, respectiv circulă, doar duminica. De la orele 15, pe diferite trasee, cu plecare din piaţa Sf. Gheorghe. Tramvaiul 26. Transformat în local familial. Cu drag, pe versurile poetului Cristian Popescu. Semnează regizorul Gavriil Pinte. Această călătorie este o călătorie de nuntă, doamnelor şi domnilor. Cu lăutari, mirese şi strigarea darului: o pernă umplută cu pământ, ca să ne obişnuim. Că viaţa de-abia se mai vede, dintre atâta moarte. Să nu-ţi pese, băiatul mamei. Asta e. Nu eşti făcut pentru lumea asta. Tramvaiul trece prin piaţa Traian. Şi copiii îl arată cu degetul. Peste drum de cimitirul Maica Domnului, o adunătură de cheflii. Actorii dau noroc, prin geamuri, cu liliac alb în halbe. Citeste continuarea