Încet și nesigur, gusturile românilor  în materie  de  carne  s-au mai rafinat,  pe  ici, pe  colo. Evident  că n-o  să tăiem struțul de Crăciun, dar,  funcție de buget,  mai scăpăm și noi la câte  un fazan sau  la o pastramă de mistreț. Citeste continuarea

Mulți șomeri își pun nădejdea în cursurile de calificare  și recalificare   profesională  organizate de  Agenția  Națională  pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM). Se pare, însă, că iar învățăm degeaba, pentru că nici măcar aceste cursuri nu  sunt  adaptate cererii de pe piața forței de muncă. Doar 32% dintre absolvenții lor și-au redobândit statutul de persoană ocupată. Citeste continuarea

Reforma învățământului românesc a tot început,  de vreo  20  de  ani  încoace.   S-au  schimbat  niște   programe școlare, elevii nu mai învață în trei schimburi, în câteva școli  au apărut  calculatoare, unele  universități particulare  sunt chiar acreditate. Citeste continuarea

Noile norme ale Uniunii Europene permit cetăţenilor să divorţeze în oricare dintre statele membre. Drept urmare, a apărut şi un business adaptat situaţiei, respectiv „turismul de divorţ”. Între destinaţiile preferate, eterna şi fascinanta Românie. Citeste continuarea

Corporatişti, oameni de afaceri sau cu profesii liberale. Cam workaholici, focusaţi doar pe carieră. Cel puţin până pe la vreo 30 şi ceva de ani. Când ideea de single devine povară. Şi e vremea de aşezat în familii. Citeste continuarea

Străinii au aflat, de curând, că în România există cele mai frumoase parcuri naturale din Europa. Vânătorii pasionați o  știau, deja, demult. Cum stăm cu fondurile de vânătoare, ce și cât putem vâna, este turismul cinegetic în floare? Citeste continuarea

Stau  între  două  păduri. În  spatele  unui „stand“. Un semicerc împletit din  nuiele. Nu  am  voie  să  mă  mișc. De  vreo  40  de minute. Citeste continuarea

Nea Ion e de-o seamă cu „Flacăra”. S-au şi întâlnit, cumva, mai în tinereţe. Când avea abonament la toate  ziarele şi revistele vremii. Acum, cu 100 de ani în spinare, nu mai citeşte  nimic. Şi  vorbeşte  din  ce  în  ce  mai puţin. De-abia se mai mişcă prin curte, sprijinit  în cârje.  Se  vede,  de  la  o  poştă, că  a  obosit. „Adevărul e că m-am plictisit de atâta  viaţă“, îmi   şopteşte,   zâmbind,  oarecum   vinovat. Citeste continuarea

Aleargă de la o arhivă la alta. Între biblioteci şi primării, de vreo câteva luni de zile. Documentarea merge greu, ca mai toate la noi. Prof. dr. Magda Stavinschi, unul dintre urmaşii lui Constantin Banu, pregăteşte o monografie despre fondatorul revistei noastre. Şi, evident, despre „Flacăra“. După 100 de ani! Citeste continuarea

Rugină. Multă rugină. Pe bărci, macarale, nave, poduri, clădiri. Într-un anume fel, chiar şi în oameni. Când îşi plâng oraşul şi viata de altădată. Asta a fost prima mea impresie despre Sulina. Si chiar dacă mi-am dorit să nu conteze, conform zicalei, a rămas de bază. Răstignită între Dunăre şi Marea Neagră, în vremuri şi mai negre, una dintre porţile României e ruginită şi stă să cadă. Citeste continuarea