Încet și nesigur, gusturile românilor în materie de carne s-au mai rafinat, pe ici, pe colo. Evident că n-o să tăiem struțul de Crăciun, dar, funcție de buget, mai scăpăm și noi la câte un fazan sau la o pastramă de mistreț. Citeste continuarea
Încet și nesigur, gusturile românilor în materie de carne s-au mai rafinat, pe ici, pe colo. Evident că n-o să tăiem struțul de Crăciun, dar, funcție de buget, mai scăpăm și noi la câte un fazan sau la o pastramă de mistreț. Citeste continuarea
Mulți șomeri își pun nădejdea în cursurile de calificare și recalificare profesională organizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM). Se pare, însă, că iar învățăm degeaba, pentru că nici măcar aceste cursuri nu sunt adaptate cererii de pe piața forței de muncă. Doar 32% dintre absolvenții lor și-au redobândit statutul de persoană ocupată. Citeste continuarea
Reforma învățământului românesc a tot început, de vreo 20 de ani încoace. S-au schimbat niște programe școlare, elevii nu mai învață în trei schimburi, în câteva școli au apărut calculatoare, unele universități particulare sunt chiar acreditate. Citeste continuarea
Noile norme ale Uniunii Europene permit cetăţenilor să divorţeze în oricare dintre statele membre. Drept urmare, a apărut şi un business adaptat situaţiei, respectiv „turismul de divorţ”. Între destinaţiile preferate, eterna şi fascinanta Românie. Citeste continuarea
Corporatişti, oameni de afaceri sau cu profesii liberale. Cam workaholici, focusaţi doar pe carieră. Cel puţin până pe la vreo 30 şi ceva de ani. Când ideea de single devine povară. Şi e vremea de aşezat în familii. Citeste continuarea
Străinii au aflat, de curând, că în România există cele mai frumoase parcuri naturale din Europa. Vânătorii pasionați o știau, deja, demult. Cum stăm cu fondurile de vânătoare, ce și cât putem vâna, este turismul cinegetic în floare? Citeste continuarea
Stau între două păduri. În spatele unui „stand“. Un semicerc împletit din nuiele. Nu am voie să mă mișc. De vreo 40 de minute. Citeste continuarea
Nea Ion e de-o seamă cu „Flacăra”. S-au şi întâlnit, cumva, mai în tinereţe. Când avea abonament la toate ziarele şi revistele vremii. Acum, cu 100 de ani în spinare, nu mai citeşte nimic. Şi vorbeşte din ce în ce mai puţin. De-abia se mai mişcă prin curte, sprijinit în cârje. Se vede, de la o poştă, că a obosit. „Adevărul e că m-am plictisit de atâta viaţă“, îmi şopteşte, zâmbind, oarecum vinovat. Citeste continuarea
Aleargă de la o arhivă la alta. Între biblioteci şi primării, de vreo câteva luni de zile. Documentarea merge greu, ca mai toate la noi. Prof. dr. Magda Stavinschi, unul dintre urmaşii lui Constantin Banu, pregăteşte o monografie despre fondatorul revistei noastre. Şi, evident, despre „Flacăra“. După 100 de ani! Citeste continuarea
Rugină. Multă rugină. Pe bărci, macarale, nave, poduri, clădiri. Într-un anume fel, chiar şi în oameni. Când îşi plâng oraşul şi viata de altădată. Asta a fost prima mea impresie despre Sulina. Si chiar dacă mi-am dorit să nu conteze, conform zicalei, a rămas de bază. Răstignită între Dunăre şi Marea Neagră, în vremuri şi mai negre, una dintre porţile României e ruginită şi stă să cadă. Citeste continuarea