A fost o lună politică de tensiune surdă. Şi de plâns în pumni. S-a vorbit despre câte în lună şi-n stele. Şi-n pensii. Şi-n caşchete de poliţist, cum ar spune nea Puiu (e preferatul meu dintre politicieni, pen’ că se pricepe la jocul cu mingea). Citeste continuarea

Ca şi cum ai spune Domnul Goe… Sau Domnu’ Trandafir. Boc 1.1. Sau, sistemic & endemic, Boc 2.1. Boc 44. Sau 45. De ani. Cine mai ştie, Boc 5.1.4.5 5.2. De nu mai ştii. Nimic. Citeste continuarea

În luna iulie, politica s-a făcut, mai degrabă, sub maniera de tabloid. A fost un fel de politică aşa, cam ca… à la Mădălina Manole. Cu drame şi melodrame de sezon, cu dramolete… Cum altfel poţi să caracterizezi apariţia lui Traian Băsescu pe sticlă, precum lupul care a mâncat oaia, a înghiţit-o până-n prăsele, iar acum îi face plângerea, pe marginea gropii. Ce îşi închipuie el? Că lumea uită? Că îi mai poate păcăli, pe toţi, încă o dată? Citeste continuarea

A fost, aş putea spune, luna decisivă a guvernului Boc. El şi-a arătat neputinţa în toată excelenţa şi splendoarea ei. Guvernul Boc a arătat că ştie doar să taie. Să îşi învârtă uriaşa-i coasă, de câteva ori mai mare decât el – şi să ne fluture tăişul, cu cinism, pe deasupra capetelor. În timp ce alte ţări vecine se îndreaptă în direcţii total diferite, noi nu ne îndreptăm nicăieri: numai ne scufundăm şi atât. Ungaria, au contraire, a mizat pe o reducere a impozitelor de 10%. La noi – şi numai la noi – se poate întâmpla o lăcomie disperată: nici o altă şansă! Citeste continuarea

În primul rând, PD-L a pierdut în „locale” datorită unei gafe incomensurabile: alegerea candidaţilor. Cum să-l pui pe Leonard Oprea, la Iaşi, în faţa lui Gheorghe Nichita, primarul în exerciţiu, care are în mână toate pârghiile puterii? Şi ce să caute el, Oprea, acolo? Din start, n-avea nici o şansă! Şi cum să-l pui pe Blaga, viol cu forţa, să candideze, împotriva voinţei lui, la Bucureşti, în faţa lui Sorin Oprescu dezlănţuit care, tocmai, dimpotrivă & vicevercea, voia să candideze cu orice preţ, chiar al ruperii de partid? Citeste continuarea

În cele ce urmează, ne vom ocupa de o fotografie la minut a crizei politice, nu, însă, ca până acum, din perspectivă economică. E mai palpitant să vedem latura politică fiindcă, de fapt, aici se ascunde ADEVĂRATA RESPONSABILITATE. Citeste continuarea

Am plecat spre domeniul Ştirbey cu inima strânsă pe jumătate. Întârziasem, iar de la Piteşti am apucat pe un drum lăturalnic, prin cartierul Trivale. Aflasem că e calea cea mai scurtă. Când am discălicat noi, ceilalţi jurnalişti apucaseră să ajungă, deja, de vreo jumătate de ceas. Se adunaseră pe o terasă a reşedinţei Ştirbey şi erau la ora de degustare. Vinurile Agricolei Ştirbey au deja un ştaif, pentru cine se interesează de licorile alese. Citeste continuarea

Cătălin Voicu a fost urmărit. A fost arestat. A fost pus sub acuzare. Cătălin Voicu e un senator. Gras. Cu mustaţă. Aparent jovial. Întrebuinţează un jargon alocat spitalelor. Vorbeşte cifrat. Parcă poţi să-l acuzi pentru asta, într-o lume care vorbeşte cifrat? Citeste continuarea

O lună politică urâcioasă. Sinistră. Măsluită. Care şi-a bătut joc de noi. Care pute. Repugnă. În care, parcă, nu s-a întâmplat nimic bun. Dar ce e bun, oare, o să mă întrebaţi, în politica românească? Întrebare retorică. Adicătelea, una la care nici nu pot să răspund. Că mi-e milă, silă, sfâşiere de inimă. Citeste continuarea

Cu douăzeci de ani în urmă, am împuşcat pe unul. Lângă un zid umed din cauza vremii, în decembrie, la Târgovişte. Întâmplător, într-o unitate militară. Acum, pentru că nu am putut să împuşcăm patru deodată (ar fi cam mult? nu ştiu, dar, oricum, unii găsesc asta cam excesiv), a trebuit să îi votăm (chiar dacă, unora, cel puţin, nici nu ne prea pasă). Citeste continuarea