„Pasagerii pentru cursa Bucureşti – Viena sunt rugaţi să se prezinte la poarta 3! Pasagerii pentru cursa…”. Aşa a început călătoria Lui Oscar către primul hotel din viaţa Lui: cu jucăriile preferate puse în coşul de călătorie, hăinuţe pentru vreme rea şi o îmbrăţişare pe aeroport. L-au condus până la Pet taxi, au citit încă o dată protocolul şi au dat şoferului ultimele instrucţiuni pentru transferul de la aero­port către hotel. Citeste continuarea

Case cu mansarde supraetajate (de până la patru etaje) care eludează probabil, într-un spirit bine­cunoscut, reglementările PUZ-urilor; blocuri comuniste ai căror locuitori întreprinzători au valori­ficat acoperişul punându-l la dispoziţie, în parcele, pentru construcţia unor locuinţe individuale supra- terane; construcţii informale, realizate „în regie pro­prie”, fără implicarea vreunui arhitect, cu banii trimişi lună de lună de părinţi şi fraţi care lucrează în srăinătate, construcţii de regulă ilegale. Si enu­merarea poate continua. E un fenomen care, până de curând, îl credeam a fi specific spaţiului nostru. Citeste continuarea

Unii scriitori se zbuciuma ca sa scrie, au nevoie de stimulente cum sunt alcoolul, ţigările, dro­gurile si sexul. Sau de dead line-uri ca să-i pre­cipite şi să le focalizeze atenţia. Altora le iese de la prima mână, corecturile ulterioare fiind nesem­nificative. Petru Popescu ilustrează strălucit cate­goria. Citeste continuarea

Era în primăvara lui 1999, într-o seară, când l-am sunat pe Petru Dumitriu la Metz. Ştiam că scrisese celebra Cronică de familie şi că ple­case din ţară în primul val de emigraţie, încă din 1960. Cum s-ar zice, din perspectivă cine­matografică, el era „un pod prea îndepărtat”… Citeste continuarea

Vă mai amintiţi vremurile în care actorii britanici sau francezi se ciocneau, zâmbind şi împărţind autografe, cu turiştii obişnuiţi prin holul de la Aro, din Braşov? Când dacii sau romanii aveau zâmbete de Hollywood, de Cinecitta sau Gaumont? Când se filma la Cetatea Râşnov… Erau anii coproducţiilor lui Nicolaescu. Erau anii „marii deschideri” a lui Ceauşescu. Sau, cum ar zice alţii, erau anii buni, pentru că eram şi noi… tineri, foarte tineri sau deloc!

Au trecut nu 20 de ani, ci 50! Noile generaţii de actori si regizori români vânează cu succes premii prin lumea vestica! Studioupiej Buftea au un proprietar nou, iar la Castel Film a răsărit un adevărat oras. Marii actori occidentali umplu paginile ziarelor cu fotografii luate de paparazzi. Trăim o revenire în forţă? Se întâmplă ceva bun? Adică suntem chiar buni sau doar ieftini?… Cine e curios să afle acum poate afla: Motor!

în Franţa, de câteva sute de ani, vinul este religie şi este iubire, în numele vinului se spun rugăciunile mesei şi sunt binecuvântate licorile divine ce dau plăcere şi putere. Citeste continuarea

Aflat la 4 km distanţă de centrul comunei Horea, Mătişeşti e unul dintre satele de moţi puternice din punct de vedere economic, ce a primit după 2007 indicatorul de localitate europeană.

„Sărăcia din Ţara Moţilor, despre care se vorbeşte atat, devine o problemă irezolvabilă prin dragostea profundă a acestor oameni pentru munţii lor singuratici şi stâncoşi. Li s-a propus, cândva, să fie colonizaţi în câmpiile fertile ale Banatului şi mulţi s-au înscris pe liste şi s-au dus bucuroşi. Dar după două luni au fugit şi s-au întors acasă, în munţi”, scrie Geo Bogza despre moţii din alte vre­muri şi munţii lor veşnici. Citeste continuarea

Acum un an îmi făceam bagajul. Urma sa petrec sase luni în India. Scriu acest articol încă fiind acolo. Nu mă îndur să plec, am ajuns să iubesc această poveste. Desi a trecut ceva vreme de când suntem „împreună”, India încă mă surprinde cu umanitatea si căldura ei.  Acasă începe sezonul sărbătorilor. In India se încheie sezonul festiv. În timp ce scriu se descarcă pozele din noaptea în care am sărbătorit „Diwali” si cele din prima zi a Noului An, conform vechiului calendar hindus. Citeste continuarea

Hoinărind printre conacele şi bordeiele uitate în ruină prin preajma „Şarpelui Roşu“, ajung pe Venerei. Acum cred că se cheamă altfel, dar asta nu-i schimbă nici sensul de mers şi nici aspectul. E o după-amiază de pierdut timpul. Nici frumos, nici urât, nici frig, nici cald. E miros de toamnă târzie. Citeste continuarea

Dublă premieră românească:    Romanian Crime Writers Club şi premiile sale

Romanian Crime Writers Club – prima asociaţie a scriitorilor de romane poliţiste din România îi premiază, la Târgul de Carte Gaudeamus, pe câştigătorii primului concurs de naraţiuni thriller & mystery. Evenimentul va avea loc sâmbătă, 20 noiembrie, orele 18:00, la standul trustului Publicaţiile Flacăra, editura Tritonic şi Crime Scene Publishing (standul 17), nivelul 0.00 al Romexpo, Pavilionul Central, în prezenta scriitorului George Arion şi a editorilor Alexandru Arion şi Bogdan Hrib. Citeste continuarea