Veți spune că sunt cârcotaș și chițibușar și lipsit de respect și nu vreau să apreciez munca unor oameni! Probabil că sunt, pentru că nu m-am dus la filmul Avatar pentru a trăi o experiență cromatică 3D, ci am vrut să văd un film SF. Citeste continuarea

Aflăm din surse lipsite de încredere că sâmbăta trecută (n.r. – 23 ianuarie) un grup de cetățeni cu afinități scriitoricești au avut o întâlnire de taină la etajul 1 al mall-ului AFI Palace Cotroceni. Citeste continuarea

2009 nu a fost numai Anul Crizei. Mondială, economică, financia­ră, politică, socială. S-au mai întâmplat, slavă Domnului, şi lucruri bune. Unele chiar senzaţionale. În teritoriul culturii, săraca. Orga cea mai mare din România şi una dintre cele mai mari din Europa, cu 7.300 de tuburi, a fost desfăcută bucată cu bucată şi trimisă peste graniţă la reparat, cu tiruri de mare tonaj. Citeste continuarea

În 1990, retrăgându-se din poziţia politică în cea de guru, Silviu Brucan – fost ideolog al PCR – scandaliza naţiunea afirmând că în România sunt mulţi „stupid people“ şi că ne vor trebui 20 de ani ca să învăţăm regulile democraţiei. Probabil că alesese generic cifra, aşa cum – tot el, după cum s-a spus – aruncase cifra de 60.000 de morţi în revoluţie, menită să justifice încadrarea de genocid. Iată, se împlinesc 20 de ani. Vă lăsăm pe dv. să apreciaţi dacă a avut sau nu dreptate. Citeste continuarea

– Ce anume vă motivează în viaţă? Care este combustibilul care vă pune în mişcare?

– Mă motivează copilul meu şi cred că orice mamă v-ar putea spune acelaşi lucru, cu aceeaşi convingere. Mă motivează giumbuşlucurile şi bucuria celor doi frăţiori când încing podeaua de atâta joacă, dragostea pe care o port familiei mele, dar şi oamenii care sunt familia mea extinsă, care mă ajută să înţeleg lumea aşa cum e ea, nu cum e creionată în paginile mondene sau de zvonistică, ci lumea reală, cu durerile şi bucuriile ei. Mă motivează munca mea şi răsplata din privirile celor cu care leg relaţii pentru o viaţă, pentru că trecem împreună, mână în mână, de un mare impas, uneori la graniţa dintre viaţă şi moarte. Citeste continuarea

Creatorii celor două filme Crank ne propun, de această dată, un film de acțiune mai convențional și mai puțin îndrăzneț. Parametrii acestei lumi distopice sunt legați de controlul populației prin intermediul cipurilor implantate și o virtualizare excesivă a vieții, din care omul devine un sclav. Un nou joc virtual face posibilă controlarea unor ființe umane reale, care sunt conduse spre moarte fără nici un fel de spasm moral. Povestea este convențională și destul de previzibilă, atacând teme prezente în alte filme mult mai bine construite, cum ar fi Matrix. Citeste continuarea

Ce mai zice lumea despre noi? Americanii californieni de la L.A. TIMES ne acuză în ediţia din 26 octombrie 2009 că „neasumându-şi trecutul, această naţiune est-europeană îşi lasă viitorul în incertitudine“. Este pomenită apoi declaraţia Hertei Müller despre faptul că la 20 de ani după Revoluţie „mai mult de 40% dintre cei aflaţi la putere sunt veterani ai fostei securităţi“. Citeste continuarea

Scenariul filmului porneşte de la trecerea lui Curzio Malparte, pe atunci corespondent de război al ziarului Corriere della Sera, prin Iaşi. El este primul care, în romanul său Kaputt, a scris despre masacrarea populaţiei evreieşti a oraşului. Afectat fiind de o alergie puternică, Malparte îl caută pe Iosef Gruber, medic evreu. Cum populaţia evreiască fusese deportată sau masacrată, căutările lui sunt „îngreunate“. Filmul lui Radu Gabrea foloseşte această căutare pentru a ne arăta ce s-a întĂmplat cu evreii din oraş. Citeste continuarea

Un Closer simplificat şi mai sincer

De ce ar trebui să vedem Iubire la New York? Pentru că este ultimul film în care joacă Joaquin Phoenix, talentatul actor din Walk the Line. Pentru că muzica este de asemenea bună (Hooverphonic). Citeste continuarea

Un pui american: mic şi pricăjit, dar pompat cu steroizi (efecte speciale)

Lumea trebuie salvată din nou de către un „adevărat“ erou american. Antagonistul este, de această dată (aproape ca de fiecare dată) un personaj cu un accent englez exotic, scoţian. Fiecare moment este folosit pentru a ni se înfăţişa o megastructură, de obicei sub pământ, sau pentru a distruge un monument istoric celebru, aşa cum este Turnul Eiffel. Printre aceste momente de exuberanţă vizuală se găseşte şi un tânăr soldat american cu inima pură şi confratele lui negru, care este, inevitabil, amuzant. Citeste continuarea