Rotterdam. Cenuşiul zilelor scurte de ianuarie la cincizeci de grade latitudine a explodat într-o zi în toate culorile civilizaţiilor pământeşti. A 36-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Rotterdam a umplut străzile metropolei de bannere împodobite cu un multi­color cap de tigru, simbol al competiţiei oficiale (Tger Awards) şi a făcut lumea să se grăbească spre sălile de cinema. 360.000 de specta­tori: o cifră impresionantă.

Să fie oare o nostalgie a depărtărilor, moştenită de la îndrăzneţii marinari şi co­lonişti olandezi de-acum sute de ani? Festivalul pune în va­loare întreaga diversitate a cinematografului lumii, din Patagonia şi până în Orientul îndepărtat, şi aici pot fi vizionate filme pe care nu le vezi în alte festivaluri.

Probabil cea mai importantă inovaţie la Rotterdam este concepţia filmului ca parte a dezvoltării seculare a unei culturi bazate pe imagine. Cu un program atât de vast, oferind sute de filme în cele zece zile, explorarea ar putea fi ideea unificatoare a festivalului. Explorarea unor limbaje noi în arta deja seculară a filmului, explorarea unor talente aflate încă în mugur, explo­rarea unor viziuni individuale, îndrăzneţe, asupra temelor majore aşteptate. Acesta este obiectivul zero al competiţiei oficiale, exclusiv rezervată regizorilor aflaţi la debut sau la al doilea lungmetraj, acesta este de altfel şi scopul CineMart, „ramura” festi­valului care se ocupă cu finanţarea şi co­producţia proiectelor îndrăzneţe.

Ediţia din acest an a numărat şase tinere regizoare nominalizate în competiţia oficială.

Noi forţe feminine pe frontul cine­matografului, anunţa de la bun început directoarea festivalului, Sandra den Hamer, şi confirmarea a sosit odată cu pal­maresul.

Trei lunga metraje româneşti au fost proiectate in secţiunile Cinema of thefuture şi Cinema of the World

Intr-un caleidoscop de pelicule remar­cabile, care împing fiecare în felul ei limitele cinematografului, juriul a premiat un film cu stil şi cu structură clasică, rea­lizat de tânăra regizoare malaeziană Tan Chui Mui, care îşi face cu acest film, Dragostea învinge totul, debutul în lungme- traj. Apreciat de juriu pentru portretul subtil şi foarte sofisticat al eroinei, pe care chiar iubirea o aruncă într-una dintre cele mai urâte capcane ale vieţii, filmul a mişcat toate inimile prin candoarea abordării auto- riale, dar şi a protagonistei (Coral Ong Li Whei) aflată şi ea la debut.

Trei lungmetraje româneşti au fost proiectate în secţiunile Cinema of the Future şi Cinema of the World. A fost sau n-a fost (Corneliu Porumboiu), Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (Cătălin Mitulescu), Hârtia va fi albastră (Radu Muntean). Nu numai atât. Pentru acestea şi pentru o gru­pare de scurtmetraje ale tinerilor regizori români, ediţia 2007 a Festivalului Interna­ţional de Film de la Rotterdam a rezervat o secţiune specială, Hot Spot Bucharest. Aceasta s-a organizat cu susţinerea Institu­tului Cultural Român şi cu intenţia de­clarată a iniţiatorilor de a pune în lumină rădăcinile culturale ale acestui fenomen de succes, despre care în lume se vorbeşte deja ca despre un Nou Val al cine­matografiei româneşti.

Imposibil să mai cumperi un bilet la A fost sau n-a fost (proiectat sub foarte inspiratul titlu 12.08 East of Bucharest), toate s-au vândut cu două zile înainte. „Este bine că filmul românesc începe să prezinte interes în străinătate, începe să prezinte interes pentru sălile din străină­tate, ceea ce este foarte important, şi asta contează până la urmă. Dincolo de festi­valuri, de succcesele la festivaluri, filmele sunt prezente în săli. Şi asta înseamnă că poveştile pe care le spunem prezintă interes şi pentru publicul din străinătate”, declara Corneliu Porumboiu, la Rotterdam.

Poveşti normale despre oameni obişnuiţi. Deşi autorii lor erau pe atunci foarte tineri, toate trei sunt poveşti despre Revoluţia din decembrie 1989. Un specia­list în psihologie socială ar putea căuta în această coincidenţă simbolică intenţia de împăcare a unei generaţii cu istoria noas­tră recentă. Tinerii regizori privesc, din feri­cire, mai curând către viitor.

„Noi ar trebui în primul rând să pro­fităm de toată vâlva asta care se face în jurul filmului românesc, în ultimii ani, au fost câteva filme care au câştigat atenţia comunităţii internaţionale, au luat o grămadă de premii, au fost bine primite şi de public şi de critică, şi cred că nu trebuie decât să profităm ca următoarele filme să nu dezamăgească. E foarte important”, comentează regizorul Radu Muntean. Şi pentru că el a fost prezent la Rotterdam şi în CineMart, adevărată rampă de lansare ale unor proiecte noi, l-am rugat pe Radu Muntean să ne spună ceva şi despre viitorul său film.

„Se numeşte 30 şi ceva, e un film despre criza bărbatului la 30 şi ceva de ani, despre un grup de prieteni care se întâlnesc după ani de zile de 1 Mai la mare şi fac aşa un fel de remake al vremurilor bune când se întâlneau de 1 Mai la mare şi făceau toate tâmpeniile din lume. încearcă să mai fie tineri o dată şi, evident, nu prea le reuşeşte.”

Rotterdam, ianuarie 2007. Tinerii regi­zori români au fost pe prima pagină a ziaru­lui Festivalului, iar sălile au fost, la filmele lor, pline. Ce poţi să le doreşti mai mult, decât să le meargă tot anul din plin, şi filmele lor viitoare să le aducă tot atâtea succese? Pentru că ei sunt cei care dau astăzi filmului românesc strălucire, între toate culorile lumii…

text Cristina Oancea

Taguri: nr. 4 / aprilie 2007 Tweet

Tuesday, April 10th, 2007 at 4:01 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed