Aceste pagini ar fi trebuit să conţină o imagine de la un spectacol de acrobaţie aeriană. O imagine frumoasă şi optimistă. Am vrut să vă oferim un dosar despre aviaţia românească trecând prin câteva momente importante.
Un dosar despre oameni care au fost şi despre oameni care mai sunt. Un dosar cu imagini vechi şi noi, cu tristeţi şi amărăciuni, dar cu o undă de speranţă. Cu exclusivităţi şi cu inedit.
Singurul articol scris de Aurel Vlaicu şi publicat în revista Flacăra în 1911, un reportaj la Băneşti, povestea Irinei Burnaia şi a avionului ei, o zi împreună cu controlorii de trafic aerian de la Otopeni…
Dar prezentul a trecut peste planurile noastre…
Tuzla, 5 iulie 2010…
Aviaţia română din nou în doliu… Un AN 2 în flăcări. 12 morţi…
Ipotezele şi speculaţiile se dezvoltă pe toate canalele media; să vină specialiştii, să cadă capete, ancheta să fie finalizată în 30 de zile…
Acum 100 de ani Vlaicu cădea lângă Băneşti, acum 15 ani un Airbus se prăbuşea la Baloteşti… Mai ţineţi minte ploaia de MIG-uri?
Se vorbea pe la televiziuni de trei factori care pot genera un accident – cel uman, cel tehnic şi cel de mediu. Şi neprevăzutul? Acel mereu uitat, ascuns, firav neprevăzut…
Unde am fost şi unde am ajuns? Care e povestea celor 100 de ani de aviaţie românească? Au fost ani irosiţi? Ce am avut şi ce mai avem?
Dumnezeu să-i odihnească pe aviatorii noştri! Pe toţi!