Stela Popa propune o carte necesară, de o vibrantă actualitate despre speranţele celor care au sfidat un despotism senil de sorginte bolşevică. Revoluţia anticomunistă din Moldova nu s-a încheiat. (Vladimir Tismăneanu)
Cum ai ajuns de la jurnalist la autor de roman?
Să răspund în acelaşi stil: de la regimul preşedintelui Voronin, la revolta tinerilor de la Chişinău din 7 aprilie… Sper că nu eşti uimit de acest răspuns. În realitate, chiar aşa a şi fost.
Nu sunt uimit, dar mă întreb care este legătura?
Romanul este de fapt o răbufnire împotriva unui regim agresiv, închistat în trecut, care încerca să pună oamenilor ochelari de cal, iar jurnaliştilor botniţă. Romanul meu este şi o formă de protest la altă scară şi cu alte mijloace, în comparaţie cu cele întâmplate la 7 aprilie.
Unde e mai bine – la Bucureşti sau la Chişinău?
Şi-şi. La Chişinău e mai verde, la Bucureşti e mai viu. Dar pentru mine sunt ambele aproape, mai ales că subiectele pe care le pregătesc pentru emisiunea de la radio ţin de relaţiile dintre cele două maluri ale Prutului.
Ce aştepţi de la cititorii tăi?
În primul rând să fie cât mai mulţi atât din România, cât şi din Republica Moldova. În al doilea rând, sper să le placă volumul, iar reacţiile lor să fie pentru mine un impuls pentru a continua. Iar pe viitor aş vrea ca această carte să rămână şi ca un roman mărturie despre ceea ce s-a întâmplat pe 7 aprilie la Chişinău. În realitate, fără lupta lor, malul stâng al Prutului ar fi fost şi mai departe de România şi Europa.
Va exista o continuare?
Cu siguranţă, dar nu ştiu deocamdată când. În Republica Moldova se întâmplă atâtea, încât avem o permanentă sursă de inspiraţie… Nu numai pentru jurnalişti, dar şi pentru cei care mânuiesc condeiul ficţiunii.
Ce îşi doreşte acum cel mai mult jurnalista Stela Popa? Dar autoarea Stela Popa?
Ca jurnalist îmi doresc ca tot ceea ce fac eu profesional să conteze şi să aibă impact. Iar cele două maluri ale Prutului, despre care vorbesc în emisiunile mele, să ajungă cel puţin să se cunoască mai bine… Să nu scoatem doar sârma ghimpată de pe Prut, ci şi cea din minţile unora… Ca autor, Stela Popa îşi doreşte ca Editura Tritonic, căreia îi mulţumesc pentru încredere, să nu regrete niciodată că a publicat romanul 100 DE ZILE, iar cititorii că au citit-o. Dincolo de toate, omul Stela Popa îşi doreşte în primul rând putere şi susţinere din partea celor dragi, ca şi până acum.