Gigi Becali, George în buletin şi Jiji pentru „apropiaţii” care îşi permit să-l ia peste picior, este un adevărat personaj de saga. Indiferent din ce unghi îl priveşti, indiferent dacă aprobi sau nu actele sale de politician, de patron de echipă de fotbal sau de mogul miliardar al afa­cerilor imobiliare, Gigi este un personaj em­blematic. El este cel care a reuşit să evadeze din România, o ţară incapabilă să iasă din tranziţie.

Vara lui 2007 se poate spune că a fost vara lui Gigi. A depăşit toate aşteptările şi a uimit în ceea ce priveşte cota de simpatie atinsă, aşa cum a rezultat din sondajele de opinie. Se instalase pe o poziţie de egalitate cu mogulul ideologic al PSD, Ion Iliescu, şi îi sufla în ceafă şefului statului, Traian Băsescu. Echipa Steaua şi, mai ales, actele de caritate, l-au propulsat în această poziţie. Sfârşitul anului îl găseşte la polul opus, supărat, trist, în cădere liberă în sondaje, depăşit lamentabil în cursa alegerilor euro- parlamentare, dezamăgit de Steaua, abando­nat de suporteri, cu poza afişelor electorale mâzgălite şi măscărite. Dincolo de toate acestea, Gigi Becali este unul dintre cei mai bogaţi români, iar averea sa, în ciuda scan­dalurilor, problemelor cu fiscul, a impozite­lor, cheltuielilor legate de Clubul Steaua, a actelor de binefacere şi a zecilor de biserici ridicate din banii săi, sporeşte constant. Conform celor mai proaspete declaraţii, făcute de Becali însuşi, la depunerea candi­daturii pentru Parlamentul European, de la sfârşitul lui octombrie, acesta ar avea, ban peste ban, vreo trei miliarde de euro. Gigi recunoaşte că banii respectivi simt destul de împrăştiaţi, ba pe la unii şi alţii, daţi cu împrumut, ba pe la Steaua, ba băgaţi în ceva investiţii, terenuri şi altele. Dincolo de pro­priile declaraţii, Becali figurează în topul Celor mai putenici 66 de români, secţiunea Oameni de afaceri, clasament întocmit de publicaţia Banii noştri.

In 25 iunie anul acesta, George Becali a împlinit 49 de ani. Petrecerea a fost discretă, cât de discretă poate fi petrecerea dată de un miliardar ca Jiji. Oricum, cheful cel mare se dă anul viitor, că „o dată face omul 50 de ani!”. Născut în 1958, undeva într-un sat din judeţul Brăila, într-o familie de oieri mace­doneni, George Becali este mândru de origi­nea şi de părinţii săi. Din satul natal al lui Gigi Becali, Zagna Vădeni din judeţul Brăila, cândva un adevărat lagăr pentru „duşmanii de clasă”, nu a mai rămas astăzi nimic, oamenii s-au împrăştiat care încotro, aminti­rile din anii ’50 s-au şters. Deşi el şi familia sa au fost hărţuiţi, la propriu, de Miliţia comu­nistă şi nu rareori de ofiţeri ai Securităţii, copilăria şi prima tinereţe a lui Gigi au fost tihnite şi îndestulate. Recunoaşte nostalgic, oftând, că meritul este exclusiv al tatălui său, Tase Becali, oier harnic şi om cu frica în Dumnezeu. Rădăcinile familiei sunt undeva la sud de Dunăre, în Bulgaria. Familia sa a fost bănuită de legături cu Garda de Fier, motiv pentru care nu au fost niciodată lăsaţi să prindă rădăcini şi cheag pe undeva. Tase, om mândru şi hotărât, şi-a dorit întotdeauna doar ceea ce era mai bun, pentru el, pentru nevasta lui şi pentru familie. Dacă îşi cumpăra un cal, atunci trebuia să fie cel mai frumos cal din sat, altfel nu avea rost. Nu conta că trebuia să dea pe el de zece sau de o sută de ori mai mult decât făcea un cal obişnuit. Cânta şi vorbea mult. Nu-i aşa că tatăl şi fiul seamănă izbitor?

Ca să-mi întregesc imaginea despre Becali, am apelat la o formulă de compromis. L-am căutat pe M.M. Stoica şi i-am propus să-mi vorbească des­pre patronul Stelei.

Replica m-a lăsat mută: „Adică să vă povestesc despre Gigi. în nici un caz! Bună ziua!”

După ce domiciliul forţat sau restricţiile de deplasare impuse familiei Becali au fost ridicate, prin anii ’60, Tase Becali s-a stabilit cu familie cu tot în apropiere de Bucureşti şi a reuşit să facă avere din oierit. Tase vinde turme întregi de oi arabilor, devine sursă de brânzică bună pentru hotelul Interconti­nental, pentru clientela politică, pentru miliţieni şi securişti, ca să nu mai vorbim de comerţul cu bucureştenii de rând, mari amatori de brânză, carne sau piei de oaie. „Tata a fost şi este modelul meu de viată. De la el am învăţat tot ceea ce ştiu. Iar mama a fost cea mai frumoasă femeie!”, spune Gigi. Cu fiecare an care trece, Gigi seamănă din ce în ce mai mult cu tatăl său. Şi este mulţumit. „Aveam, la începutul lui 1990, cu ajutorul lui tata, dar şi de pe urma muncii mele, o mică avere, adică vreo 150.000 de dolari. De acolo am început!”. în cercul de amici ai familiei se ştie că visul lui Tase Becali a fost să-şi facă o fermă mare de animale în Pipera. Fiul i-a împlinit visul, mult mai mult chiar, a devenit „latifundia­rul din Pipera”.

Luminiţa, nevasta lui Gigi, este stăpâna absolută în casă. Spre deosebire de nevestele altor milionari, este o persoană modestă, nu-şi afişează opulenta financiară şi aproape că nu apare în public. Mai tânără cu 11 ani decât Gigi, este tot macedoneancă, brunetă, înaltă, îngrijită şi simpatică. Cei doi au trei fete, Teodora, mezina, Cristina mijlocia şi Alexandra, cea mai mare, toate semănând mai mult cu mama lor, decât cu tata. „Este un bărbat dintr-o bucată. Un familist con­vins. Dacă are o nemulţumire, îti spune în fată, fără ocolişuri”, îşi descrie Luminiţa bărbatul. „Nu am suficient timp pentru familie, dar fetele mele sunt totul pentru mine. Nevasta mea este stăpână în casă, dar nu se bagă în treburile mele. Asta este legea la macedoneni. Ştie însă că dacă vrea lima de pe cer, eu sunt în stare să fac orice ca să i-o aduc!”, se confesează Gigi.

Gigi Becali a devenit un nume cu noto­rietate după ce omul de afaceri Viorel Păunescu 1-a cooptat în conducerea clubului Steaua. în 1998, F.C. Steaua Bucureşti era echi­pa de casă a familiei Păunescu. Şi cum nu-i mergea deloc bine din punct de vedere financiar, Viorel Păunescu 1-a făcut pe Becali vicepreşedinte al clubului, în schimbul pro­misiunii că va investi bani în club. Descurcăreţ din fire, lui Gigi i-au trebuit patru ani pentru ca să ajungă să deţină majo­ritatea acţiunilor la F.C. Steaua. Au fost patru ani în care marca „Becali” s-a consolidat, odată cu averea. Indiferent în ce context ar vorbi despre el, Gigi Becali va începe mereu cu Steaua. Şi tot cu Steaua va termina. Statutul de preşedinte al Consiliului de Administraţie al F.C. Steaua Bucureşti şi poziţia de acţionar majoritar sunt în biogra­fia lui Becali un fel de blazon de onoare sau echivalentul unui titlu de nobleţe. Steaua, echipa de fotbal, şi Becali, omul, sunt într-o simbioză perfectă. Ar fi imposibil să imagi­nezi Steaua fără Becali sau pe Becali fără Steaua. Suferă şi se bucură împreună, deodată. Este evident că Steaua a făcut din Becali o instituţie, şi invers.

Grosul banilor i-au venit şi îi vin în conti­nuare din investiţiile imobiliare. Afaceri grele înseamnă uneori şi scandaluri de răsunet. Cine nu a auzit de afacerea cu Ministerul Apărării? Un schimb de terenuri, bine şi foar­te bine cotate, vânzări a căror legalitate a fost pusă sub semnul întrebării, miniştri implicaţi indirect… Una peste alta, un dosar vechi, foar­te vechi, chiar şi foarte plictisitor, care nu mai convinge şi nici nu mai sperie pe nimeni. Oricum, indiferent cât scandal ar aduce şi lăsa în urmă afacerile cu terenuri ale lui Gigi, ce este al lui, este al lui! Este autorul celor mai mari tranzacţii imobiliare din România, depăşind cu mult concurenta. Becali învârte terenuri pe degete nu numai în Bucureşti, Pipera şi Băneasa, dar şi la Popeşti-Leordeni sau Timişoara. De asemenea, vizează şi peri­feriile Iaşiului sau Braşovului. întreprinzător înnăscut, Gigi a sărit uşor de la imobiliare, la… găini! Un pariu cu sine însuşi, zice el, de pe urma căruia vrea să-şi dovedească şi să dove­dească scepticilor că reuşeşte, indiferent ce s-ar apuca să facă. Avicola Iaşi, o companie muribundă în 2004, a fost luată sub aripă de

Supărat sunt, Boamne, supărat…

L-am sunat pe Gigi Becali pe telefonul lui privat. Evident, nu mi-a răspuns. Am insistat. Seara, târziu, m-a sunat el pe mine. Nu s-a prezentat, doar a mormăit ceva. l-am spus repede cine sunt şi ce vreau. Mi-a închis înainte să-mi termin vorba, darii smulsesem, deja, promisiunea unei întâlniri. Recunosc că gestul lui de a suna înapoi, la un număr necu­noscut, m-a mirat şi, pe undeva, mi-a schimbat părerea despre el. în bine. După alte câteva zile, când am vorbit din nou, mi-a spus: „Sunt supărat, foarte supărat! Nu mai vreau să vor­besc cu nimeni despre nimic! Sunt mai supărat decât am fost vreodată! Nu vezi?!” Mă gândesc că între timp şi-a mai revenit. Măcar pentru locul doi din Top 300!

Becali, iar acum galinaceele fac ouă de… aur, afacerea dovedindu-se profitabilă. Pentru că este extrem de ocupat, Gigi a lăsat afacerea de la Avicola Iaşi în grija unui nepot de văr, Cristi Becali. Familia şi rudenia de sânge simt sfinte la macedoneni. Reguli nescrise, de fier, le guvernează familia. Niciodată nepotul, vărul sau fratele, nu este lăsat deoparte, iar străinii nu simt acceptaţi. Afacerile simt doar ale familiei.

Intâmplător sau nu, tot în vara lui 2004, Gigi Becali cumpără pachetul majoritar de acţiuni de la Uzina Mecanică Drăgăşani, des­prinsă din Ramam, împreună cu Asociaţia Salariaţilor. Valoarea tranzacţiei a fost de 139 de miliarde de lei vechi. Aceasta a fost a doua mare investiţie făcută de Becali în ajunul ulti­melor alegeri, cele din 2004, şi, cu siguranţă, momentul ales pentru dezvoltarea afacerilor sale nu a fost întâmplător. Dacă investiţia în găinile ieşene dă semne că s-a pus pe picioare şi merge bine, cu fabrica de arme de la Drăgăşan, Gigi are încă probleme. Totul s-a afundat într-un proces sec cu AVAS, în care Gigi este acuzat că nu a investit aşa cum s-a angajat la preluarea pachetului majoritar de acţiuni. Pe de altă parte, Becali susţine că orice ban investit ar fi fost automat luat de fisc în contul datoriilor istorice ale fabricii, a căror reeşalonare i-a fost refuzată. Oricum, Becali şi-a cam pierdut interesul fată de afacerile cu armament, şi pare să fi trecut deja „experienţa Drăgăşani” la capitolul eşecuri amortizate.

Taguri: nr. 12 / decembrie 2007 Tweet

Wednesday, December 5th, 2007 at 4:45 pm, BUSINESS, RSS feed