Până în momentul în care Gigi Becali a preluat Partidul Noua Generaţie, această formaţiune, înregistrată cu acte în regulă, aproape că nu exista. PNG a fost înfiinţat de un grup de 17 absolvenţi de facultate, specia­lizaţi în ştiinţe juridice şi politice, la 20 martie 1999. Partidul, care exista doar pe hârtie, a fost preluat de Becali la 10 ianuarie 2004. în perioada respectivă, „cumpărarea” de parti­de de buzunar devenise oarecum o modă, Becali nefiind singurul care a recurs la astfel de „achiziţii”. în zece luni, până la ultimele alegeri legislative, din 28 noiembrie 2004, Becali a transformat partidul celor 17 într-o formaţiune care a obţinut 2,24% din voturi! PNG nu a obţinut nici un loc în Parlament, dar a fost primul partid căzut sub linie, cum se spune, după marile alianţe (PSD şi PUR, PNL şi PD) şi UDMR şi PRM. Toate cele 225.171 de voturi date PNG-ului au fost tot atâtea date pentru Becali, candidat la preşedinţie al PNG, şi asta în condiţiile în care Becali este orice, dar numai politician nu! în aprilie 2006 Becali adaugă denumirii partidu­lui său terminaţia Creştin Democrat. în martie 2007 PNG-CD era creditat cu 18% din voturi, conform unui sondaj IMAS. în prezent lucru­rile nu stau tocmai bine pentm Becali, acesta fiind într-un evident declin de simpatie şi imagine.

George Becali a strâns aproape un sfert de milion de voturi din totalul de peste cinci milioane care au fost colectate la urne. Dacă ar mai fi reuşit să agonisească încă aproximativ 7.000 de voturi, ar fi devenit europarlamentar. N-a reuşit. îi rămâne doar consolarea că a fost destul de aproape. Cu 10-15% (din voturi) în plus, războinicul luminii s-ar fi transfor­mat, cu adevărat, într-un învingător, în această privinţă. La această veste proastă, s-a mai adăugat un eşec: pe teren pro­priu, Steaua nu a reuşit să învingă Slavia Praga, terminând la egalitate, 1-1, cu un gol primit în ultimele zece minute, situaţie în care echipa din Ghencea rămâne pe dinafara primăverii europene, iar în clasament se află cu mult în urma liderului, CFR Cluj. (M.G.)

Suportă politic efectele eşecurilor de la Steaua (echipa de fotbal cu cei mai mulţi suporteri), şi pare să le suporte cu o oarecare resemnare, fiind conştient că Steaua a fost motorul care 1-a propulsat în viata politică şi i-a netezit drumul în afaceri. Un sondaj Data- Media efectusat la finele lui septembrie, îl plasa pe Becali pe locul 13 în topul părerilor favora­bile, cu 26,8%, cu o pierdere de imagine de 6% fată de martie 2007. PNG-CD se afla în acelaşi sondaj pe locul şase după PLD-ul lui Stolojan dar, spectaculos, înaintea Partidului Conser­vator. După scandalul violent cu Gică Hagi, imaginea lui Becali s-a stricat şi mai mult, son­dajele din noiembrie plasând PNG-ul la doar 5% din opţiimi. Despre politicianul Becali merită spuse câteva lucruri. Becali însuşi înţelege că politica este exclusiv un joc al celor puternici, obligatoriu, zice el, al celor puter­nici financiar. „Dacă nu aş fi avut bani, credeţi că aş mai fi avut curaj să mă lupt cu toată  lumea? Nu, pentru că nu aveam putere!”, afirmă Becali. Analiştii politici simt de părere că PSD, PD, PRM şi PC mai au câte ceva în comun cu defunctul Partid Comunist, că PNL şi PNŢ sunt mărci interbelice, că PNG este sin­gura formaţiune desprinsă din realitatea românească de azi şi, nota bene, că Becali, ca politician, nu şi-a spus încă ultimul cuvânt.

Nu cred că mai există cineva în România ultimilor ani care să fi făcut mai multe acte de caritate decât Gigi Becali. Ce se ascunde în spatele donaţiilor şi actelor lui de milostenie? O inimă bună, nevoia permanentă de publici­tate, o foame de voturi…? Aproape că nu con­tează, odată ce mii de oameni au o viată mai bună de pe urma lui. Cred că merită reţinută consecventa gesturilor sale. Becali iubeşte să fie „creştin”. Iubeşte lăcaşurile de cult şi mănăstirile, pe care fie le-a ridicat din temelii, fie le-a renovat. Şi nu doar în România. A con­struit o biserică în SUA şi a refăcut Biserica românească de pe muntele Athos. Pe lângă generozitatea de creştin practicant, a fost un generos social. A construit 200 de case la Vadu Roşea, în judeţul Vrancea, case distruse după inundaţiile din 2005, şi alte 75 de case în comuna Arbore din Suceava, pentru oamenii lăsaţi în drum de apele revărsate în 2006. El, singur. Nici Patriciu, nici Vântu, şi nici Ţiriac, nici toţi la un loc, nu au făcut cât a făcut Becali. în acest context, parcă vezi cu alţi ochi grămada de amărâţi care îi taie calea, ba prin Ghencea, ba prin Ferentari, ca să se capete cu o bancnotă de 10 euro. Becali îşi joacă foarte bine rolul de boier, care bagă mâna în buzu­narul de la pantaloni şi scoate un teanc gros de bancnote europene. Poate este puţin tea­tral, dar mulţi oameni scapă de foame de pe urma acestui rol…

<

Numărul de telefon al lui Becali este un adevărat Zid al Plângerii, unde oamenii vin şi îşi spun ofurile. Dacă ai puţintică răbdare, să scotoceşti cum trebuie pe internet, descoperi o altfel de Românie, una schiloadă şi urâtă rău. Un blog intitulat Bătrâneţe, coa… creţe, face audientă doar pentru faptul că promite furni­zarea numărului de telefon a lui Becali. Citez: „Datorită numărului mare de utilizatori care vor mimând lui Gigi Becali, începând de azi oricine îl poate obtine. Trebuie să existe un motiv serios ca să şi-l dorească. Pentru numărul domnului Gigi Becali trebuie să lăsafi un comentariu care să cuprindă: numele, data naşterii, motivul pentru care vă trebuie numărul domnului Gigi Becali şi o adresă de mail pe care vă mm trimite informaţiile emite. Atenţie! Numai cererile serioase vor fi luate în calcul!!!!” Dramatic este că, pe acest blog, o groază de oameni amărâţi îşi spun poveştile şi dramele. Sunt atât de copleşitoare încât ar trebui studiate de către sociologi. Acesta este Becali. Un om.

Taguri: nr. 12 / decembrie 2007 Tweet

Wednesday, December 5th, 2007 at 4:45 pm, BUSINESS, RSS feed