Fabricat din ingrediente aduse din întreaga lume, printre care şi coriandru românesc, acest gin rămâne astăzi singurul cu adevărat londonez. Legătura sa cu istoria acestui loc este strânsă: numele este inspirat de paznicii din London Tower, ca să nu mai vorbim de tradiţie, istorie şi nobleţe. Puţini dintre cei care astăzi folosesc această băutură pentru cocktail-uri ştiu asta. Oricum, e foarte bun servit dintr-un pahar cu picior înalt, cu ceva decoraţiuni….

Chiar dacă astăzi ne dorim să vizităm locuri îndepărtate, plaje exotice sau metropole a căror arhitectură este dominată de zgârie-nori, Londra, alături de alte câteva oraşe europene, rămâne unul dintre locurile care nu trebuie ratate. Rafinament, bun gust, nobleţe, măreţie, echilibru, sobrietate, istorie, toate acestea se întâlnesc în acest oraş. Unul dintre cele mai importante obiective turistice este Turnul Londrei despre care am citit în atâtea romane şi care şi-a pus amprenta asupra tuturor locuitorilor de aici, dar mai ales asupra destinului unor personaje care au făcut istorie. Palatul şi fortăreaţa Maiestăţii sale Regale, cunoscut sub numele de Tower of London, este un monument istoric situat în centrul oraşului, pe malul nordic al Tamisei. Turnul Londrei este adesea identificat cu The White Tower, prima fortăreaţă construită de William Cuceritorul în 1078. Totuşi, Turnul Londrei, per total, este un ansamblu de mai multe construcţii asemănătoare cu două cercuri concentrice formate din ziduri de apărare şi o mlaştină. Prima dată a fost folosit drept fortăreaţă, apoi palat regal şi închisoare. Această din urmă funcţionalitate a dat naştere în limbă expresiei sent to the Tower care însemna trimis la închisoare. De asemenea, a servit ca loc de execuţie şi tortură, armurărie, grădină zoo, trezorerie, iar din 1303 este locul unde sunt depozitate bijuteriile coroanei.

Loc de execuţie pentru Thomas Becket şi Ann Boleyn

William Cuceritorul a fost cel care a construit White Tower pentru a-i proteja pe normanzi de londonezi şi pentru a apăra oraşul de invadatori. William a ordonat ca turnul să fie construit din piatră de Caen pe care a importat-o din Franţa şi l-a numit pe Gundulf, episcop de Rochester, ca arhitect. Unii scriitori, printre care şi William Shakespeare în piesa Richard al III-lea, au sugerat că însuşi împăratul roman Iulius Cezar ar fi fost ctitorul. Presupusa sa origine romană este un mit ca şi ideea că mortarul folosit la construcţie ar fi fost stins cu sânge de animale.

În secolul al XII-lea, regele Richard Inimă de Leu a înconjurat White Tower cu un zid pe lângă care a dispus crearea unei mlaştini. Un secol mai târziu, Henric al III-lea a spart zidul dinspre est pentru a crea o cale de comunicaţie cu oraşul şi a transformat fortăreaţa în reşedinţă regală care a avut acest statut până în vremea lui Oliver Cromwell.

Totuşi, cea mai cunoscută parte a acestei fortăreţe medievale este închisoarea – în subteranele sale petrecându-şi zilele de temniţă sau ultimele clipe reprezentanţii familiilor engleze ori străine sau chiar înalte feţe bisericeşti căzute în dizgraţia regelui. Aici au fost întemniţaţi David al II-lea al Scoţiei, Carol I de Valois, duce de Orleans, Margaret de Anjou, consoarta lui Henric al VI-lea, Edward Seymour, primul duce de Somerset. Tot aici şi-a pierdut viaţa arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Becket, şi a avut loc şi execuţia Annei Boleyn, a doua soţie a regelui Henric al VIII-lea. De aceea, se crede că Turnul este locul cel mai adesea bântuit de spirite. Noaptea, pe coridoarele şi prin încăperile Turnului bântuie spiritele celor întemniţaţi şi condamnaţi la moarte pe nedrept.

Prima femeie gardian în Turnul Londrei

Încă din secolul al XV-lea, The Tower of London este păzit de Yeomen Warders of Her Majesty’s Royal Palace and Fortress the Tower of London cunoscuţi sub numele de Beefeaters. În principiu, ei au grijă să păzească bijuteriile coroanei şi prizonierii, dar, în realitate, aceştia sunt adevăraţi ghizi şi reprezintă, ei înşişi, o atracţie turistică. Nu este cunoscută originea exactă a cuvântului, însă se ştie că aceştia păzesc turnul încă din 1485, sunt în număr de 35 plus un comandant, toţi sunt ofiţeri în retragere din armata britanică unde au servit cel puţin 22 de ani. Turnul Londrei este păzit, din luna septembrie a anului trecut, şi de o femeie. Moira Cameron a declarat că şi-a dorit dintotdeauna să îmbrace uniforma corpului de gardieni, care a fost creat în urmă cu 552 de ani, format până acum numai din bărbaţi. Moira a intrat în armată la vârsta de 16 ani lucrând aici timp de 22 de ani. În urma câştigării postului de gardian, ea va primi un salariu anual de 30.000 de lire sterline şi un apartament de serviciu în Turnul Londrei.

Temnicerii din Tower of London au dat numele unui gin

Nu ştim dacă, cât şi ce beau paznicii Turnului Londrei, însă este sigur că ei au dat numele unei băuturi, un gin, singurul cu adevărat londonez. Totul a pornit de la faptul că antreprenorul James Burrough nu era destul de mulţumit de procesul de distilare şi a dorit să experimenteze blending-ul. Aşa a descoperit că, prin amestecarea mai multor plante şi esenţe în timpul procesului de distilare, putea crea ginul perfect. Atunci când a căutat un nume pentru creaţia sa, s-a inspirat de la soldaţii temniceri, Beefeaters, care păzeau Turnul Londrei. Burrough a creat această asociere putenică între brand şi Capitala Regatului Unit, care se menţine şi astăzi. Prima distilerie a fost aşezată aproape de malul Tamisei, în Chelsea, Londra. Pe măsură ce produsele de aici au devenit tot mai populare, şi au avut succes pe piaţă, a fost nevoie de o mărire a capacităţii de producţie şi de un spaţiu mai mare găsit în Kennington. Calitatea acestei mărci este recunoscută pe toate meridianele, după ce la începutul secolului al XX-lea reputaţia sa a început să se răspândească în America, Australia şi Africa de Sud.

Cheia succesului

Desmond Payne este master distiller-ul care supervizează producţia Beefeater Gin de unsprezece ani. Definiţia sa pentru o băutură de calitate este: Un gin bun înseamnă echilibru, nu exces. Ţelul lui Desmond este un perfect blend, crucial pentru Beefeater, tocmai de accea reţeta este un secret. S-ar putea face chiar o paralelă între felul în care este păzit Turnul Londrei de către gardieni şi maniera în care este ţinut acest secret. Doar şase oameni din lume ştiu în acest moment cum se defăşoară procesul de producţie şi care sunt ingredientele. Aceste informaţii extrem de preţioase au fost păstrate cu grijă şi transmise din generaţie în generaţie doar oamenilor de încredere, loiali şi suficient de pricepuţi pentru a păstra autenticitatea Beefeater Gin. Mai trebuie adăugat că şi reţeta a rămas neschimbată încă din secolul al XIX-lea, asta pentru a înţelege că avem de-a face cu o băutură creată acum două secole, dar încă la modă. Cel mai des este folosită în zilele noastre în cocktail-uri în asociere cu Martini. Depinde de gustul dumneavoastră, însă ce poate fi mai plăcuit decât un pahar de gin tonic „asortat“ cu două feliuţe de lămâie şi cu câteva cuburi de gheaţă.

Taguri: nr. 5 / mai 2008 Tweet

Thursday, May 1st, 2008 at 2:15 pm, LIFESTYLE, RSS feed