Totul a început în urmă cu un an – „Berestroika” a aniversat în noiembrie 2010 un an de la înfiinţare –, când Florin Gugiu s-a hotărât să investească într-o afacere care să fie altceva decât exista la acea vreme în România. Berea a devenit aliatul principal în această afacere, Florin fiind un experimentat consumator de bere. Si unde există pasiune…
Berestroika, o afacere de familie
Investiţia, care a reprezentat un efort de familie, business-ul fiind început cu vărul lui Florin, Florin Stoian, n-a pornit fără opinteli.
Pe măsură ce înainta, investiţia cerea rezolvarea unor noi detalii, găsirea altor resurse. „A contat fiecare bănuţ”, spune Florin, absolvent de ASE, alintat AZI N-AM de foştii colegi de la revista Playboy, unde a fost, la un moment dat, director financiar. „Cum vindeam două beri, cum mai comandam un scaun sau cumpăram o nouă faţă de masă. Aşa am reuşit să mobilăm şi crama şi s-o facem funcţională, luând de ici şi punând dincolo, am deschis în vara anului trecut şi terasa”, spune şi soţia lui Florin, Mariana Gugiu. Printre preparatele făcute la Berestroika se numără şi pâinea de casă cu nucă. „N-o să crezi, dar câteodată nucile sunt culese de Maricica de pe marginea drumului. Cel mai mic efort este important pentru noi. De aceea sunt dezamăgită când văd uneori că sunt privită cu dispreţ, chiar de către propriii angajaţi. «Ia uite-o, mă, şi pe asta, culege nuci de pe marginea şanţului!», se confesează, amar, Mariana. „Munca este dispreţuită!” Fiind adepţii unor reţete cât mai naturale, acum, cei doi soţi se gândesc şi la un certificat de producător pentru mâncare home made.
Ceea ce dă notă aparte acestei afaceri este implicarea celor trei în activităţile restaurantului, loc unde îşi petrec majoritatea timpului. Că aşa e la români: Ochiul stăpânului îngraşă vita. Şi nu e doar asta. Mariana are trusa de scule în spatele uşii. E probabil atipic cum o afacere de câteva sute de mii de euro, în buricul târgului, poate avea aşa stăpâni. „Explicaţia e simplă, însă. Nu întotdeauna ai timp să aştepţi meşterul şi atunci pui mâna şi repari”, povesteşte Mariana, care pleacă de la restaurant deseori după 12.00, 1.00 noaptea. „În drum spre casă apucăm să mai vorbim şi noi de ale noastre, de familie, de părinţi, de prieteni… ” Dacă personajul principal şi investiţia cea mai valoroasă a cuplului Gugiu nu apare prea des în aceste discuţii, este poate de înţeles. Dar în acest caz, zicala românească e cum nu se poate mai potrivită: Aşchia nu sare departe de trunchi. Tudor, băieţelul în vârstă de şapte ani al celor doi, e umbra lor la Berestroika, fiind mai tot timpul cu ei.
„E mascota cârciumii”, glumesc Mariana şi Florin, dar, prins în noianul de activităţi, Tudor a învăţat fără să-şi dea seama multe despre meserie. Mare le-a fost surpriza părinţilor când Tudor le-a propus unor clienţi să le vândă nişte clătite, după, atenţie!, o reţetă proprie. „Doar” cu… 25 de ron. „Scump!”, au răspuns aceştia. „Nu e scumpă, că e făcută cu ouă de ţară!”, a introdus el repede un cuvânt care face azi diferenţa. Înţelegi astfel de ce are astfel de dorinţe. „Mamă, dacă voi sunteţi şefi, eu pot fi şeful copiilor care vin aici?”, le-a spus, într-o zi, of-ul său, Tudor.
