5 secret hotel hurghada soma bay buy soma online purchase soma Augusta

valium dose adults buy valium online valium and weight training

phentermine gaining weight after stopping buy adipex doctors who prescribe phentermine in cleveland ohio

liquid tramadol for cats buy tramadol para que sirve el clonixinato de lisina tramadol

valium ne iŸe yarar valium online no prescription diflucan and valium interaction

mix flexeril tramadol tramadol 50 mg tramadol side effects pins and needles

ambien dose in pregnancy buy ambien groggy after taking ambien

can you get high off ambien ambien pill mixing wellbutrin and ambien

u94 xanax high buy xanax online no prescription purchase alprazolam Garden Grove

xanax withdrawal long term symptoms order xanax online cose lo xanax

PEOPLE

Bianca Brad: „Sprijin mămicile de îngeri!“

January 15th, 2009, com 2 comentarii

Când la emisiunea 6, Vine Presa – B1 TV, când la Oameni de seamă – Antena 2, aci la O dată în viaţă, Jurnalul de seară, Gala UNICEF sau Dănutz SRL – TVR 1, aci la E dimineaţă, naţiune – Naţional TV, Bianca Brad este o apariţie frumoasă, plăcută şi în acelaşi timp discretă. Actriţă, cântăreaţă, prezentatoare tv, Bianca  este îndrăgită de publicul român, iar drama prin care a trecut în 2007, când a pierdut-o pe micuţa Emma chiar înainte de a se naşte, a apropiat-o şi mai mult de sufletele multor români. Pierderea micuţei Emma a determinat-o pe Bianca Brad să militeze în favoarea mamelor cărora le-au murit bebeluşii înainte de a vedea lumina zilei. Ea a iniţiat în acest scop campania Mame pentru îngeri şi a creat organizaţia EMMA pentru a sprijini moral femeile care au trecut printr-o asemenea traumă.


– Întrucât am citit cam tot ceea ce era pe site-ul dv., aş vrea ca în afară de acele date să ne vorbiţi un pic despre proiectele pentru anul 2009 în muzică, film sau televiziune.

– Pe plan muzical: de Crăciun, împreună cu Bis Music, am lansat albumul Clipe de poveste, o combinaţie originală, de poezioare şi cântecele de iarnă pentru cei mici, şi, pentru că are mare succes, am hotărât să mai facem încă un CD cu muzică pentru copii, proiect la care vom începe să lucrăm cât de curând. În plan actoricesc: în curând, va fi difuzat, în cadrul serialului Doctori de mame, difuzat pe Acasă TV, episodul 16, în care interpretez rolul unei femei însărcinate, un rol care mi-a fost, în acelaşi timp, foarte uşor, dar şi foarte greu să-l joc, răscolindu-mi amintiri foarte dureroase… De asemenea, mi s-au propus câteva proiecte de televiziune, însă neconvingătoare. Pe plan personal/umanitar: am foarte mult de lucru cu Organizaţia EMMA, pe care am înfiinţat-o în primăvara anului trecut şi care, fiind la început, necesită un volum foarte mare de muncă, energie, timp şi bani, pentru a fi pusă pe picioare. Merită cu prisosinţă, fiind prima şi singura organizaţie din România care vine în sprijinul celor care au pierdut un copil, necesitatea existenţei ei devenind, într-un timp extrem de scurt, foarte evidentă! Îmi doresc să devină foarte cunoscută, pentru că, prin intermediul organizaţiei, vreau să elaborez un plan prin care să poată fi prevenite astfel de cazuri şi pentru că este absolut esenţial ca aceia care trec printr-o asemenea dramă, să primească suportul emoţional de care au nevoie. Despre toate obiectivele EMMA şi despre cum pot fi ajutaţi părinţii de îngeri, se poate afla de pe site-ul: www.organizatiaemma.ro.

– Privind la 2008, ce aţi trece la capitolul realizări şi ce anume la capitolul „obiective neatinse, eşecuri“?

– Cu certitudine, cea mai mare realizare a fost înfiinţarea Organizaţiei EMMA şi, în mod special, realizarea sitului şi a forumului acesteia, care oferă informaţii menite să ajute la înţelegerea şi acceptarea unei asemenea pierderi, respectiv posibilitatea Mamelor de îngeri de a-şi exterioriza durerea, fără teamă de a fi judecate sau privite ciudat şi de a primi sprijinul emoţional şi alinarea de care au atâta nevoie! Dovada acestor beneficii stă în mărturiile mamelor care au scris despre asta pe site-ul organizaţiei. Cât despre nerealizări, am constatat o dată în plus că în România încă nu există cultura voluntariatului şi a donaţiei, fără de care o organizaţie non-profit, cum este EMMA, nu poate supravieţui. Cred însă că acest lucru se va schimba, dovadă că până acum s-au mobilizat câteva mămici, care voluntariază pentru EMMA, şi am primit sprijinul unor oameni care au înţeles necesităţile organizaţiei şi doresc să mulţumesc, prin intermediul acestui interviu, tuturor celor care se implică în tot ceea ce înseamnă EMMA! Sunt conştientă că este un proces de lungă durată, dar cred foarte mult în această cauză şi, fiind vorba de natalitatea României, cred că ar trebui să devină o prioritate pentru statul român. Vreau să cred că, în 2009, voi obţine sprijinul Ministerului Sănătăţii, al Ministerului Învăţământului şi al Patriarhiei Române, pentru a reuşi acest lucru. Pe de altă parte, fiind o cauză profund umanitară, sunt convinsă că voi fi sprijinită de Dumnezeu în demersurile mele, ceea ce am simţit deja, în tot ceea ce am făcut până acum.

– În cursul carierei am văzut că, pentru zona televiziunii cel puţin, aţi avut doar colaborări, nu proiecte ceva mai stabile, de ce?

– Pe lângă faptul că mi-au lipsit tupeul şi vanitatea exacerbată, necesare evoluţiei şi menţinerii permanente în showbiz, nu am vrut să fiu angajata vreunui post anume, dorind să am independenţă, ceea ce a avut avantaje, dar şi dezavantaje. Am avut mereu libertatea de a face ce am dorit şi când am dorit, totuşi neavând susţinerea financiară şi promovarea asigurată de un trust media, nu am avut şi nu am vizibilitatea sau continuitatea pe care le au cei care sunt angajaţii unui post de televiziune. Cu toate astea, am remarcat faptul că, deşi nu apar cu regularitate la televizor, lumea nu m-a uitat şi că, în loc să-i plictisesc, le e dor de mine, spunându-mi de multe ori că e păcat că nu apar mai des!

– Ce înseamnă filmul şi lumea care o presupune el pentru dv.?

– O posibilitate de a mă redescoperi  şi de a-mi descoperi resurse nebănuite, dar şi o transpunere, o dedublare, o evadare, o provocare… şi, în cele din urmă, deşi presupune  multă muncă… este de fapt  o joacă pentru copilul din mine. O joacă, de altfel constructivă, din care mereu am ceva de învăţat şi prin intermediul căreia pot să-i învăţ şi pe alţii.

– Aş dori să ne povestiţi o întâmplare haioasă pe care aţi trăit-o în cursul anului trecut. Sau, dacă nu, o întâmplare care v-a marcat cumva anul 2008, v-a impresionat etc.

– Am avut parte de tot felul de întâmplări haioase… dar nu în 2008, care a fost presărat bogat cu întâmplări care m-au impresionat foarte mult şi întâlniri cu persoane deosebite. Însă cel mai mul, m-a marcat conferinţa din Phoenix, Arizona, organizată de Fundaţia MISS, la care am participat în luna septembrie. A fost o desfăşurare impresionantă de forţe şi sper să-mi dea Dumnezeu putere şi să reuşesc să organizez şi eu, în România, ceva asemănător, în cadrul Organizaţiei EMMA.

– Viaţa v-a pus în faţa unor încercări grele, dar aţi avut şi şansa de a gusta din bucuriile ei. Care este lecţia pe care aţi învăţat-o de la viaţă?

– Trebuie să ai încredere în Dumnezeu, în faptul că El ştie ce este mai bun pentru tine şi ce nu. Nu sunt bisericoasă, cu atât mai puţin habotnică, dar încercarea cea mai grea la care am fost (su)pusă mi-a schimbat în bine, relaţia cu Dumnezeu! Toată viaţa avem lecţii de învăţat mai mici sau mai mari, important este să înveţi să citeşti semnele trimise de Cel de Sus şi să te laşi călăuzit(ă) de El.

– Ce vă motivează să mergeţi înainte?

– Iubirea pentru băieţelul meu de pe Pământ – Luca – şi pentru fetiţa mea din Ceruri – Emma – şi gândul că, prin ceea ce fac acum, moartea fetiţei mele a căpătat un sens! Încă de la prima mea declaraţie în public am primit un semn că este bine ceea ce fac, de la o mămică de înger care mi-a spus cu lacrimi în ochi că era în pragul sinuciderii, chiar înainte de mărturisirile mele. Regăsindu-se însă în povestea mea, a reuşit să depăşească acel moment de cruntă deznădejde, pe care de altfel l-am trăit şi eu şi aproape toate Mamele de îngeri. Printre miile de mesaje primite, care mi-au confirmat că sunt pe drumul cel bun, este şi unul trimis de către o mamă care mi-a mulţumit, spunând că datorită informaţiilor de pe site, băieţelul ei trăieşte! Toate astea îmi dau o putere şi un curaj care mă surprind, deşi, tot analizându-mi alegerile pe care le-am făcut în viaţă, am realizat că întotdeauna am fost preocupată să înţeleg care este rostul meu şi că mi-am dorit să realizez ceva pentru cei din jur. Abia acum, cred că mi-am găsit drumul…

– Vă rog să ne vorbiţi puţin despre cum s-a închegat relaţia dv. cu dl Aurel Frăţilă? Ce v-a atras la domnia sa?

– Offff, aşa nu-mi place să vorbesc despre relaţiile mele personale… Pe Aurel l-am cunoscut la o sală de fitness, pe care o frecventam amândoi de ceva vreme. Relaţia s-a înfiripat la mult timp după ce ne-am tot intersectat pe acolo, nici unul dintre noi nefiind genul care să facă avansuri. M-a atras tocmai seriozitatea lui şi mai ales faptul că este un om care îşi asumă responsabilităţile, o calitate din ce în ce mai greu de găsit…

– Aţi fost căsătorită cu ceva timp în urmă, dar acel mariaj s-a încheiat, aţi avea curajul să vă căsătoriţi din nou, cu ce ochi priviţi căsătoria acum?

– Trecând amândoi printr-un divorţ şi ştiind că un certificat de căsătorie nu reprezintă nici o garanţie pentru o căsnicie fericită, nu am acordat prioritate acestei rânduiri, deşi suntem împreună de şase ani şi avem un copil. Poate doar din punct de vedere religios să avem un motiv, să mergem la un moment dat în faţa altarului!

– Care sunt ingredientele unei relaţii trainice între un bărbat şi o femeie, în opinia dv.?

– Pentru mine, căsătoria înseamnă iubire, dăruire, respect, încredere, devotament, altruism, loialitate, responsabilitate, puterea de sacrificiu, puterea de a ierta, toleranţă, umor, prietenie, stabilitate. Apoi mai sunt chimia dintre ei, comunicarea şi capacitatea de a te reîndrăgosti mereu şi mereu de partenerul de viaţă şi de a-l face să simtă acest lucru.

– Povestiţi-ne un pic despre micuţul Luca.

– Luca este un copil frumos, inteligent, are simţul umorului, un Zâmbet de soare (unul dintre primele filme în care a jucat Bianca – n.r.) şi o charismă deosebită. Toate astea, pe fondul unei personalităţi foarte puternice, fac din el un copil foarte reuşit. Ştiu că sună a laudă, dar au spus şi alţii acelaşi lucru despre el! Îi plac cărţile şi muzica şi are şi ureche şi voce muzicală, ceea ce mă bucură foarte mult, muzica şi cărţile fiind cei mai buni prieteni ai omului!

– Privind la viaţa dv., aveţi ceva anume care să regretaţi că l-aţi făcut sau că nu l-aţi făcut?

– Am aflat un pic cam târziu că tot ceea ce faci, dar mai ales ceea ce nu faci, ţi se întoarce împotrivă şi, ca tot omul, am şi eu regretele mele, pe care mi le-am asumat. Dar cel mai mare regret, cu care voi trăi în fiecare zi pentru tot restul vieţii, este faptul că nu m-am putut bucura de fetiţa mea, Emma Nicole. Chiar dacă societatea mă forţează să mă comport ca şi cum nu s-a întâmplat nimic, ea este omniprezentă în gândurile mele şi mereu voi râde şi voi plânge în acelaşi timp.

– Sunteţi una dintre actriţele cele mai discrete din showbiz-ul românesc, vă consideraţi un VIP? Care sunt calităţile unui VIP adevărat?

– Am observat că toţi cei din showbiz-ul românesc sunt numiţi fie VIP, fie vedete şi, să fiu sinceră, mie încă nu mi-e clar pe ce criterii se atribuie această denumire!?! Din câte ştiu eu, VIP înseamnă o persoană foarte importantă, şi în acest caz pot spune că sunt Vădit Importantă Pentru băieţelul meu şi pentru familia mea. Altfel, mă consider o persoană publică, populară, cu o imagine bună… şi cu calităţi neexploatate de producătorii şi regizorii noştri. Cât despre termenul de vedetă, consider că este atribuit mult prea uşor şi greşit, fiind de altfel nepotrivit în contextul social din România! Calităţile unui VIP sunt: Valoare, Inteligenţă, Personalitate marcantă, integritate, prestanţă. Calităţile unei vedete (showbiz): charismă, talent real, lipici la public, personalitate, să fie intangibilă, dar populară şi să aibă un impresar foarte bun.

– Aţi locuit o vreme în Germania, dar până la urmă tot în România aţi ales să vă stabiliţi şi să vă creşteţi copilul. Ce înseamnă România pentru dv.?

– Deşi mi se întâmplă de multe ori să regret faptul că m-am întors în ţară, am rămas aici şi, după ce am pierdut-o pe Emma şi am înfiinţat Organizaţia EMMA, am ajuns să cred că poate de asta m-am întors şi că asta a fost menirea fetiţei mele: să mă determine să creez această organizaţie.

foto Dinu Lazăr


Intrarea în lumea modei i-o datorează fratelui ei Marian, care era student la seral şi lucra ca manechin, iar mai târziu a câştigat concursul Miss România în 1990. A renunţat la ASE pentru a intra la IATC devenind astfel actriţă, a prezentat Cerbul de Aur în 1992 şi 1994. A jucat în filme precum: Modigliani 2003, Bal Bomba 2003, Partitura Vie 2001, Darkness Comes 1998, Straight Shooter 1997, Pasajul 1991, Un băiat, o fată şi un trabant 1991 etc. A fost distribuită în seriale tv precum Detectiv fără voie 2001–2002 şi Căsătorie imposibilă 2000 la TVR 1, Ein Fall für zwei şi Lutz und Hardy 1997 la ZDF sau Zwei alte Hasenla 1996 la Pro 7, în Germania.


Taguri:

Comenteaza