Biserica Scientologică e una dintre cele mai deconcertante şi controversate apariţii din evantaiul eterogen al religiilor actuale, care, în ciuda contradicţiilor dintre nivelul ideatic şi cel manifest, acaparează tot mai mulţi adepţi, se află într-o continuă expansiune. Explicaţia poate fi atât în exotismul ermetic, flamboaiant, al aşa-zisei învăţături, cât şi în avantajele cât se poate de materiale, concrete, de care ipoteticul membru ar putea beneficia, cel puţin în teorie: rezolvarea problemelor personale, psihice, autodisciplinarea, autocunoaşterea sinelui, purificarea etc.
Pseudo-doctrina
Biserica Scientologică a fost întemeiată în anii ’50, în California, de către un prolix autor de romane science fiction, pe nume Lafayette Ronald Hubbard (1911–1986). Principiile acestei religii au fost pentru prima oară enunţate de Hubbard într-o carte care a devenit ulterior un fel de biblie a scientologilor: Dianetica: ştiinţa modernă a sănătăţii mentale (unde se susţine că sursa bolilor fizice şi mentale este reprezentată de urme ale unor experienţe din vieţile anterioare şi care au rămas în subconştient), din vânzarea căreia autorul a devenit multimilionar. Conform cinicului moto „dacă vrei să devii milionar repede, întemeiază o religie“, Hubbard îşi reorganizează ideologia şi o înregistrează, în 1953, ca religie „ştiinţifică“. O simplă enumerare a datelor pe care scientologii le livrează surprinde amploarea pe care a căpătat-o această mişcare pseudoreligioasă, pseudoştiinţifică: ei susţin că posedă peste 500 de centre în 65 de ţări şi în jur de 10 milioane de adepţi. Vizibilitatea ei este asigurată de propaganda mass-media, uneori agresivă, de care beneficiază din partea unor celebrităţi ca Tom Cruise, John Travolta, jazzman-ul Chick Corea, Lisa Marie Presley ori Kirstie Alley. Tom Cruise, un fel de nou Hristos pentru scientologi şi, din câte se pare, aproape de vârful piramidei ierarhice, s-a erijat într-un propovăduitor al acestei religii, putând fi admirat, într-un rol de anvergura celui din filmul Magnolia, rostind răspicat: „E timpul să curăţăm această lume de impurităţi“. Până şi excentrica şi talentata cântăreaţă Amy Winehouse a declarat că îşi doreşte să întărească rândurile scientologilor, pentru a se elibera, prin intermediul tehnicilor purificatoare, de variile dependenţe toxicomanice. Densitatea de vedete i-a adus acestei organizaţii supranumele de Biserica Celebrităţilor.
Religia banului
În mod evident, teoriile care stau la baza scientologiei, şi care au fost definite şi redefinite de Hubbard în numeroase studii, nu formează un sistem ideatic coerent, fiind, mai mult, rodul unei imaginaţii debordante şi al unui colaj cultural inventiv şi îndeajuns de obscur, încifrat, pentru a părea, unora, credibil. Ideile acestei religii sunt preluate şi reordonate abracadabrant din varii domenii: filosofia orientală (budism, hinduim, taoism), practicile gnostice, ideile lui Freud şi Jung, UFO-ologie (credinţa în OZN-uri, extratereştri), darwinism, iudaism şi ideile „ştiinţifice“ ale lui Hubbard însuşi, care remarca, modest, că: „scientologia a atins ţelul religiei din toată istoria scrisă a Omului, eliberarea sufletului prin intermediul înţelepciunii“.
Scopul declarat al scientologiei este purificarea omului de reziduurile pe care suferinţa, traumele le stratifică în noi (de-a lungul succesivelor vieţi – e vorba de o viziune care acceptă reîncarnarea) şi care ne fac să uităm adevărata noastră natură eternă. Fiecare om este, de fapt, un thetan, care şi-a uitat propria identitate originară. Thetanii, chipurile, sunt un fel de extratereştri-demiurgi, de acum foarte multe milioane de ani, care îşi controlează la modul absolut corpurile şi care au creat lumea printr-un joc mental şi au fost atât de absorbiţi de acest joc încât au uitat cine sunt, s-au lăsat infestaţi de propriile lumi închipuite. Însă apelând la tehnicile (evident, „ştiinţifice“) pe care scientologia le-a „perfecţionat“, omul îşi poate recupera starea de thetan, poate redobândi perfecţiunea, eternitatea, nu va mai fi condiţionat de spaţiu, timp, materie. Însă, în mod contradictoriu, mijlocul prin care se produce aşa-zisa „curăţire“ propus de Hubbard este un aparat, un fel de detector de minciuni, denumit un E-meter (un dispozitiv electric capabil să înlăture aluviunile nethetanice), căruia specialiştii nescientologi nu i-au identificat nici o funcţie miraculoasă. Şedinţele de purificare („audierile“) pot dura ani de zile, iar costul unei şedinţe poate ajunge la câteva mii de euro (pentru a redeveni thetan este, se pare, nevoie de un buget de aproximativ 200.000 de euro), însă, odată „iluminat“, poţi accede la o treaptă superioară a existenţei, poţi avea control total asupra trupului şi sinelui, cel puţin în teorie. Mântuirea pe care o propune scientologia, cât şi urcarea pe scara ierarhică sunt direct condiţionate de sumele de bani pe care neofitul este dispus să le verse în conturile bisericii.
Controverse
Cele mai acerbe critici care i-au fost aduse acestui cult se referă la marketizarea religiei. Scientologia, cum s-a mai remarcat, recurge la un transfer al sacrului în domenii care se circumscriu profanului. Valorile scientologiei nu sunt altele decât valorile lumii postindustriale: banul, piaţa, tehnica. Ea propune „tehnici“ cu scopul de „a evita jocuri iraţionale, cum ar fi grevele care perturbă producţia şi bunele raporturi sociale din întreprindere“. Acest tip de discurs este bine primit de multe companii multinaţionale. General Motors, Citroën, Mobil Oil, Volkswagen utilizează „tehnicile“ lor de studiu, iar firme precum Coca-Cola sau McDonald’s contribuie substanţial la fondurile bisericii. De fapt, prin intermediul broşurilor, cărţilor lui Hubbard, Biserica Scientologică vinde tehnici nu doar de fericire, dar şi tehnici care să satisfacă voinţa de putere. Există, conform acestui cult, „tehnici“ de a gândi, a comunica, a vinde, pentru viaţa de cuplu etc., care, logic, pot avea funcţia de a pulveriza individualitatea, de a reduce omul la un tipar, multiplicabil la infinit şi privat de propria-i specificitate. Scopul scientologiei este acela de a fabrica, de a concepe, de a vinde bunuri care să contribuie la salvarea, mântuirea individului. Cursurile la care participă „recruţii“ se axează pe „vânzarea sacră“ de obiecte destinate fericirii (în cele 17 colegii de administraţie Hubbard din SUA, Marea Britanie, Rusia etc. se învaţă „tehnica managementului“!). Comercialul şi religiosul se suprapun paradoxal, coexistă ca valori identice. Între miza declarat spirituală şi mijloacele utilizate pentru a o atinge există, în mod evident, o ruptură ireconciliabilă.
Biserica Scientologică a fost acuzată, de-a lungul timpului, de nenumărate ori de fraudă, de privare de libertate, de utilizare a informaţiilor obţinute pentru şantaj, escrocare, pentru organizarea unor sinucideri în grup etc. În Germania ea poate fi interzisă, întrucât, susţinea ministrul de Interne, e neconstituţională şi are o structură totalitară. Creştin-democratul Schauble a declarat, de asemenea, că Biserica Scientologică limitează „drepturile umane esenţiale şi de bază“. În Franţa, ea a fost acuzată de „manipulare mentală“ şi s-a cerut închiderea sediului din Paris, iar comisia parlamentară a catalogat-o drept o „sectă deosebit de periculoasă“. Încă din anii ’70, mulţi membri ai acestui cult au fost arestaţi pentru furt prin spargere, interceptarea convorbirilor telefonice. Însuşi Hubbard a fost acuzat că prin manipulare, spălarea creierului şi şantaj obţinea sume de bani din partea membrilor bisericii, dar şi pentru practici care presupuneau cruzimea, sadismul, iar în 1977 a fost condamnat la închisoare, sentinţă neexecutată din cauze… misterioase.
Amploarea pe care o înregistrează acest fenomen poate fi simptomatică pentru a cartografia criza identitară a omului din contemporaneitate, lipsa de discernământ cu care îşi selectează valorile.
Deşi Biserica Scientologică declară că este preocupată de sănătatea mintală a oamenilor şi că miza ei e spirituală şi urmăreşte armonizarea corp-suflet (lume), mulţi dintre cei care au urmat tratamentul de „purificare“ au fost traumatizaţi. S-au înregistrat, în cazul multor adepţi, manifestări de dezorientare cronică, halucinaţii, senzaţii corporale stranii, comportamente aberante, nefireşti, dar şi multe cazuri de sinucidere, puse de Hubbard pe seama utilizării incorecte a tehnicilor scientologice.