500: Internal Server Error 500: Internal Server Error
PEOPLE

Bogdan Babici: „Trebuie să existe provocarea si scânteia!”

December 20th, 2010, com 21 comentarii

Pe Bogdan Babici nu l-am văzut niciodată. Am vorbit despre el şi cu el la telefon, l-am descoperit pe net şi pe stradă prin proiectele lui.

I-am admirat fotografiile, realizările şi premiile. Am tot amânat o întâlnire, ne-am răspuns greu la e-mailuri, unul altuia. Dar până la urmă am reuşit să comunicăm. Ce a ieşit puteţi citi mai jos…

În România, pentru că regu­lamentele sunt echivoce, eşti nevoit să mizezi pe bunul sim]… Lipsa de respect fa]ă de celălalt se reflectă în agresiuni vizuale de neiertat, la fel şi inabilitatea de a trăi în colecti­vitate eviden]i- indu-se prin felul în care doar propriile interese şi ego-uri primează…”

I V-aţi născut în Bucureşti şi trăiţi tot aici. Cum vă împăcaţi cu acest oraş?

  • Bine. Dacă asa a fost hotărât, să mă nasc aici… În plus, fiind o persoană optimistă, văd mereu partea bună a lucrurilor. Încă astept momentul în care se va înţelege că un oras mai bun, mai frumos, înseamnă o viaţă mai bună. Si poate fi si un element civilizator. Pe mine nu mă deranjează, îl iubesc necondiţionat. Drept urmare, desi nu-mi convin multe lucruri, încerc să mă armonizez cu el…

I Care este cea mai puternică sau frumoa­să amintire a copilăriei?

  • Sunt mai multe, dar cele mai puternice sunt legate de vacanţele la ţară, când libertatea era totală, când micile responsabilităţi pe care le primeam ne dădeau sansa de a ne simţi folositori si când, bineînţeles, simţeam bucuria fiecărei reusite. Am în familie si printre prie­teni câţiva preoţi… Iar sub comunism viaţa nu le era prea usoară si, într-o vreme, organizase­ră o biserică în sura casei, unde ne erau expli­cate pilde biblice, cu multă si nesfârsită blân­deţe… în orice vorbă puneau duh si iubire! Am, de asemenea, foarte vii în minte vacanţe­le de Crăciun în Ardeal, mersul la colindat, mosii mascaţi, plimbările cu sania trasă de cai. Conservarea si transmiterea mai departe a acestor tradiţii ar trebui să fie o preocupare a autorităţilor, acestea fiind unul dintre vectorii puternici de perpetuare a conceptului de neam si de identitate naţională.

I Dar a adolescenţei?

  • Cantonamentele si concursurile sportive la schi si yachting, petrecerea dată cu ocazia împlinirii a 18 ani, singur acasă, 60-70 liceeni dezlănţuiţi… Si acum la întâlnirile cu prietenii ne amintim cu plăcere de acele momente. Aaaa, era să uit, după o clasă a zecea în care am evitat ca prin minune neintrarea în examenul pentru treapta a doua, s-a întâmplat să fiu prin­tre primii după afisarea rezultatelor…

Intelectualul de azi trebuie să dise­mineze cunoaşte­rea şi educaţia de care beneficiază, să se dăruiască „fără rest” comuni­tăţii din care face parte în speranţa aducerii pe calea cea dreaptă a cât mai multora dintre tinerii rătăciţi în ceaţa acestei crize identitare pe care o străbate societatea românească.”

I Aţi ales arhitectura. A existat si altă ten­taţie?

  • Am avut un moment de inspiraţie în care m-am gândit ce as putea face toată viaţa fără a mă plictisi… Am realizat că trebuie să fie ceva creativ si, într-adevăr, am ales arhitectura. O alternativă era ingineria mecanică – tradiţie de familie -, pe care având în vedere contextul (începutul anilor ’90) am refuzat-o cu îndârjire. Acum pot spune că în orice domeniu îţi poţi manifesta creativitatea, important este să existe provocarea si scânteia…

I Aveţi un buchet bogat de premii? Cât valorează în zilele noastre?

  • Nu am un buchet de premii. Am câştigat de două ori premiul Anualei de arhitectură, am avut alte câteva nominalizări si participări la concursuri unde m-am clasat pe locuri frunta­şe… Însă toate acestea nu sunt nişte premii indi­viduale, dacă acceptaţi termenul, sunt obţinute cu participarea colegilor, care s-au implicat cu entuziasm alături de mine… Valoarea lor cea mai mare e aceea de a da sens participării emo­ţionale în proiecte de lungă şi medie durată care se derulează pe o piaţă şi într-un context în care nevoia de frumos, de armonie, de estetică este prea puţin conştientizată şi apreciată. Eu cred că, în ţara asta, singura şansă este de a coa­gula energiile creatoare astfel încât oamenii care au potenţial, dar sunt maltrataţi de siste­mul educaţional, şi apoi de societate, să-şi reca­pete încrederea în sine şi să devină vectori activi în demersul de repoziţionare a societăţii româneşti pe scena europeană.

I Aţi lucrat în America la firma lui Cesare Pelli. Ce ar trebui să stie cititorii nostri despre acest mare arhitect?

  • Am lucrat acolo pentru o scurtă perioadă de timp, însă, în America intensitatea şi frec­venţa evenimentelor este mult mai mare decât aici, motiv pentru care, cel puţin profesional vorbind, chiar şi într-o perioadă scurtă, am străbătut o mulţime de întâmplări ce au contri­buit substanţial la bagajul meu de cunoştinţe. Cesare Pelli face parte din categoria marilor arhitecţi postmoderni, punte de legătură şi de transmitere a informaţiilor (şi prin poziţia sa de decan al Facultăţii de arhitectură Yale, la acea vreme) de la generaţia marilor modernişti ai primei jumătăţi a secolului 20 – Mies van der Rohe, LeCorbousier, Louis Kahn (al cărui disci­pol a fost, lucrând cu el până în apropierea vârstei de 45 de ani), prin generaţia sa, a post- modernilor, la generaţiile high-tech ale anilor de după 1990, în care tehnologiile deschid ori­zonturi nebănuite creaţiei de arhitectură. Una dintre specializările sale şi ale birourilor de proiectare pe care le coordona este proiectarea zgârie-norilor, dintre acestea reprezentative fiind turnurile Petronas, din Kuala Lumpur, Malaysia (1992-1997), care multă vreme au fost de neegalat ca înălţime, apoi International Finance Center, Hong-Kong (2000-2004), care până anul acesta a fost cea mai înaltă clădire din Hong-Kong, celebrele World Financial Center din New York şi Aria Resort-casino Las Vegas. Alături de multitudinea de clădiri înal­te răspândite în toate marile oraşe ale lumii, Pelli are un portofoliu impresionant de lucrări de infrastructură de transporturi (Aeroportul Haneda Tokyo, Aeroportul naţional Reagan din Washington), muzee (Muzeul de artă contem­porană Osaka, MOMA New York), edificii cul­turale, spitale, instituţii de învăţământ univer­sitar şi multe altele, fiind unul dintre arhitecţii cu cele mai multe materializări ale propriilor gânduri.

I Cum a fost fiecare zi într-o companie atât de celebră? L-aţi cunoscut personal? V-a inspirat în munca de mai târziu?

  • A fost o experienţă de integrare, de coa­gulare cu o mulţime de colegi proveniţi din toate colţurile globului, o provocare, o acumu­lare. Programul nu era prea flexibil… Începea dimineaţa la 8.30 şi se termina dimineaţa la 3-4, fără prea multe week-end-uri, vacanţe, dar cu deplasări pe şantiere, de care, la acea vreme, eram fascinat. Pe Cesare Pelli l-am întâlnit încă din primele zile de lucru în companie. M-a invitat la el în birou pentru a mă cunoaşte şi pentru a mă încuraja; îşi dorea să mă simt con­fortabil în noua familie. Sfaturile lui mi-au folo­sit atât în modelarea unei perspective corecte asupra meseriei de arhitect, cât şi în abordările ulterioare cărora le-am dat curs în dezvoltarea propriului birou de proiectare din ţară. Ulterior am mai interacţionat la şedinţele tehnice pe care le făcea în mod regulat cu echipele de design şi proiectare. Eu făceam parte dintr-o echipă care studia dezvoltarea urbanistică si concepte arhitecturale pentru zona Canary Wharf – Londra, si lucra la ansamblul Inter­national Finance Center Hong-Kong, ocazie cu care am avut prilejul să fac parte de mai multe ori din echipa de prezentare a proiectelor către investitori si, de asemenea, să fac deplasări la şantier pentru şedinţele tehnice cu celelalte specialităţi. Atunci aveam 26 de ani şi eram impresionat total de anvergura lucrurilor, de faptul că eram implicat direct în aceste activi­tăţi şi, cu toate că eram stagiar, am simţit justa apreciere a societăţii pentru cei care au studii de specialitate. Referitor la inspiraţia în activi­tatea profesională pot spune că multe dintre deciziile privind modul de organizare în biroul meu de proiectare, precum şi multe dintre con­ceptele organizatorice, le-am preluat de acolo şi apoi le-am aplicat în ţară. Imaginea pe care Pelli a promovat-o mereu referitor la rolul edu­cativ pe care un arhitect, prin produsul muncii sale, îl joacă mai mult sau mai puţin activ la educarea societăţii respective, m-a marcat şi pe mine… La rândul meu încerc să o prezint cât mai des, mai ales foarte tinerilor arhitecţi.

I Ce poate face un arhitect azi într-o societate atât de urâtă?

  • Se poate scrie un îndrumar despre asta… În primul rând implicare, pe măsura puterilor sale, în procesul de înfrumuseţare a cadrului construit ca o componentă determinantă a societăţii… Pierderea vechilor principii structu- rante, lipsa sau neaplicarea noilor regulamen­te, conjugate cu dispariţia bunului simţ şi nive­lul slab cultural al noii societăţi au ca rezultat actualul context urbanistic şi social în care ne trăim vieţile. E foarte important ca orice dez­voltare, reabilitare, intervenţie, să se facă numai în temeiul unor reglementări, proiecte, documentaţii urbanistice coerente întocmite de specialişti. Aici apare rolul arhitectului, urba­nistului, designerului, creatorului de armonii; să arate în primul rând el respectul cuvenit contextului în care se integrează lucrarea sa, încercând să aibă o contribuţie pozitivă la ele- varea şi educarea societăţii.

I Care este rolul intelectualului în zilele noastre?

  • Să reziste şi să lupte, ca-ntr-o guerilla, pe baricadele ridicate împotriva inculturii, super­ficialităţii, lipsei de angajament, a tuturor vec­torilor de acest fel, care, datorită slabei perfor­manţe a sistemului de învăţământ, s-au gene­ralizat asupra unor segmente importante de popul aţie, şi mă refer mai ales la cea tânără, să-şi conştientizeze şi să-şi manifeste rolul de bastion.

I Cu ce proiecte vă lăudaţi? Realizări? Eşecuri?

  • Proiectele care au fost premiate sunt reprezentative pentru modul în care văd eu lucrurile. După ducerea la bun sfârşit a mai multor proiecte care au interacţionat pozitiv cu locul în care au fost realizate şi chiar au încer­cat să dea un exemplu de urmat în dezvoltarea zonelor respective, am avut bucuria lucrului bine făcut, atât cât am putut la acel moment, dar şi mulţumire profesională. Clădirea din Eminescu 238, premiată la Anuala de arhitec­tură din 2007, fiind prima dintr-un prognozat şir de dezvoltări de-a lungul străzii Eminescu, încearcă integrarea discretă în acea zonă istori­că, protejată a oraşului, îndulcind o relaţie de indiferenţă între clădirea existentă a Salvării (anii 1960) şi zona de case vechi specifice zonei, totul dintr-o preocupare firească pentru esteti­ca zonei. Din păcate, semnalul pe care noi am încercat să-l transmitem, pe fondul regulamen­telor echivoce invocate mai devreme, a fost de neînţeles pentru ulterioarele dezvoltări ce au răspuns prioritar presiunii imobiliare din anii 2005-2007, strivind speranţa de a integra armo­nios viitoarea dezvoltare a străzii Eminescu în ţesutul urban al zonei. Echipa biroului pe care-l conduc s-a implicat şi în programe de dezvol­tare a zonelor rurale şi mic urbane, pe proiecte de infrastructură sportivă, culturală, conlu­crând cu autorităţi locale pentru obţinerea unor finanţări. Multe dintre proiecte sunt încă în faze de execuţie şi până nu se încheie nu ne putem lăuda cu ele. (râde!) Ansamblul reziden­ţial Swan Lakedin Pantelimon, fiind prima dez­voltare din acea zonă, este un alt exemplu pe care-l consider bun, în care cu ceva efort am reuşit să determinăm investitori interesaţi în primul rând de profitul economic să accepte o utilizare mai puţin intensivă a terenului, ase­menea suburbiilor elegante ale altor mari oraşe din lume, oferind astfel un reper pentru evolu­ţia ulterioară a localităţii. Din păcate, aceleaşi regulamente instabile sunt interpretate aşa încât pot compromite perspectiva iniţială şi pot determina aceeaşi lipsă de armonie şi coerenţă specifică actualei societăţi româneşti.

Când vreau să fug de toate mă refugiez în cărţi, pe cana­pea în sufragerie sau, dacă timpul permite, mai ales iarna, în munţi la schi, sau în alte oraşe în care nevoia de frumos a fost identificată acum 5-6 secole şi a fost satisfăcută prin dezvoltări urbanistice de geniu şi prin edificii remarcabile care astăzi constituie patrimoniul acestui muzeu numit Europa.”‘

I Aveţi şi o viaţă personală sau munca vă ocupa tot timpul?

  • Munca îmi ocupă cea mai mare parte a vieţii şi de aceea, când mi-am ales profesia, m-am gândit la acea meserie pe care aş putea-o desfăşura zilnic fără plictiseală sau rutină. Dincolo de orele de birou, încerc să-mi petrec cât mai mult timp în activităţi formatoare şi educative atât pentru mine, dar mai ales pen­tru copiii mei (sporturi, muzee, concerte…). În al treilea plan sunt prietenii, unii vechi de când mă ştiu, relaţii pe care le menţinem prin întâl­niri ocazionale şi discuţii aprinse pe marginea subiectelor zilei… De pildă, zilele trecute ne-am amuzat, eu şi o gaşcă de adulţi şi juniori de felul în care abilităţile de căţărare în copaci au fost etalate în public, pe trasee amenajate într-o pădure de la marginea Bucureştilor.

I Aţi mai dat interviuri? Ce întrebare v-a sâcâit cel mai des?

  • Am mai participat de câteva ori la inter­viuri, însă nu am o experienţă deosebită în acest domeniu. Nu îmi amintesc întrebări sâcâitoare!

I Ce întrebare nu v-a fost adresată nicio­dată?

  • Habar n-am! Îmi vine în minte Holderlin: „La ce bun poeţii în vremuri de secetă?”

I Care ar fi următorul pas în viaţa dum­neavoastră?

  • Un pas mic pentru mine, un pas mare pentru umanitate… Ehe, ar fi bine să stea lucru­rile astfel! Nu mi-e foarte clar… din păcate! Sau din fericire…

Taguri:

Comentarii

  1. Rory Stach says:

    I don’t usually comment but I gotta say appreciate it for the post on this amazing one : D.

  2. Unless you walk out into the unknown, the odds of making a difference in your life are pretty low.

  3. clickbank says:

    What are you stating, man? I recognize everyones got their own viewpoint, but really? Listen, your weblog is awesome. I like the hard work you put into it, especially with the vids and the pics. But, come on. Theres gotta be a better way to say this, a way that doesnt make it seem like everybody here is stupid!

  4. Ronda Diede says:

    But ask questions that are not yet answered or have not been tackled yet during the interview. Your goal is for those prospective employers to easily scan your resume in search of key words.

  5. The Zune concentrates on being a Portable Media Player. Not a web browser. Not a game machine. Maybe in the future it’ll do even better in those areas, but for now it’s a fantastic way to organize and listen to your music and videos, and is without peer in that regard. The iPod’s strengths are its web browsing and apps. If those sound more compelling, perhaps it is your best choice.

  6. forex gaming says:

    Brobdingnagian post. I am cladding a one of these problems.

  7. Regards for sharing Bogdan Babici: „Trebuie să existe provocarea si scânteia!” | Revista flacara with us keep update bro love your article about Bogdan Babici: „Trebuie să existe provocarea si scânteia!” | Revista flacara .

  8. We’re always humbled by each of our wonderful group of consumers : an online community associated with intelligent, knowledgeable, imaginative as well as scrupulous folks. Consequently it’s only all-natural that will we’d think to come to you.

  9. Many thanks for making the effort to talk about this, I feel strongly about this and like learning a great deal more on this matter. If feasible, as you gain knowledge, would you mind updating your website with a great deal more info? It’s really helpful for me.

  10. math tuition says:

    I’m browsing your blog through IE and not all of the pictures is displaying correctly. Did you know about this?

  11. Great read, I simply passed this onto a friend who was doing a tiny analysis on this. And he truly bought me lunch because I discovered it for him! So let me rephrase that: Thank you for meal!

  12. I wish you in no way stop! That is among the ideal blogs Ive ever read. Youve got some insane skill here, man. I simply hope that you do not lose your style mainly because you are definitely among the hottest blog owners around. You need to keep writing mainly because the net requires someone like you getting the news out.

  13. Hung Jensrud says:

    The ‘follow’ in this context doesn’t mean following as in the ‘Twitter jargon’. Enormous amounts of money can be spent trying to build up a data base, and facebook has it, and all for free.

  14. Thank you for an additional excellent article. Exactly where else could anybody get that type of information and facts in these a perfect way of writing? I’ve a presentation subsequent week, and I am around the look for this kind of facts.

  15. These goals should be written down in order to act as a reminder of the target that one wants to achieve. Mint Tea is a popular herbal tea, frequently used to make iced tea as well as hot tea.

  16. Hey – good weblog, just looking around some blogs, seems a pretty good platform you might be using. I’m currently making use of WordPress for a few of my websites but looking to change 1 of them more than to a platform comparable to yours like a trial run. Anything in specific you’d recommend about it?

  17. Appreciate it for all your efforts that you have put in this. very interesting info .

  18. Farook says:

    Consideration All, The awful reports appropriate the following is that Obama’s Rateing was 43 endorsement, now it’s jumped to 47 or 48 yet again, Every one of us ought to Keep up The Stress All in the strategy to Nov If we are to Make it through This And Acquire, I totally agree with each of you that she’s reworking this usa inside the Socialist USA, but we have to keep powerful!!??!!!!!!!!!!!!??!

  19. Great Post…

    I really enjoyed what you had to write. I am going to make sure to check back daily!…

  20. Great Post…

    I really enjoyed what you had to write. I am going to make sure to check back daily!…

  21. Accident Videos…

    If you want a good to watch funny accident videos then check out my site….

Comenteaza