- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Bogdan Teodorescu: Am trăit cu iluzia

Am trăit cu iluzia, probabil conforta­bilă, a victoriei spiritului asupra sistemu­lui, a ideii asupra cenzurii, a individului asupra birocraţiei. Victoria a venit, însă, în general foarte târziu pentru acel spirit, acea idee şi mai ales acel individ, şi nu a servit decât la progresul sistemului, la triumful birocraţiei, la perpetuarea cenzurii.

omenirii este cunoscut. Prin însăşi natu­ra ei, manipularea nu are pionieri, ci doar un şir lung de practicanţi care au dezvol­tat în tăcere şi discreţie singura metodă prin care indivizii au putut fi puşi laolaltă într-o construcţie socială şi apoi au putut

După 5.000 de ani de organizare socială nu trăim într-o lume fără manipu­lare şi nici într-o societate fără cenzură. Nici măcar nu putem afirma că există o curbă descendentă a acestor două feno­mene. Tehnologia superioară a dezvoltat o cenzură bine echipată tehnologic şi mereu adecvată – inclusiv din punctul de vedere al justificării sale – noilor rea­lităţi. Modernizarea individului a dus mimetic la modernizarea manipulării apli­cate lui, astfel încât raportul dintre el şi sistem să rămână, în fapt, mereu acelaşi. Primul om al majorităţii traseelor fi ţinuţi acolo.(…)

Mulţimea manipulată a generat cele mai cumplite momente ale existenţei omeneşti, fiind practic autoarea oricărei monstruozităţi a istoriei. în acelaşi timp, însă, trebuie să acceptăm că tot mulţimea manipulată este autoarea majorităţii fapte­lor colective ce au dus la progresul uman. Mulţimea manipulată a comis pogro­murile şi distrugerile vio­lente, dar tot ea este la baza întregii existenţe a producţiei de masă, a revoluţiei industriale şi, de asemenea, este cea care a comis şi faptele eroice pe care noi, ca membri ai diverselor naţiuni ce şi-au câştigat independenţa, teritoriul sau măreţia pe câmpurile de luptă ale tre­cutului, le învăţăm cuminţi în şcoli şi, ca masă ma­nipulată ce suntem, le venerăm din când în când, în contexte mai mult sau mai puţin festive.

Bogdan Teodorescu în biroul meu

Întâi am primit un telefon de la o autoare de-a noastră: Nu v-ar interesa un volum des­pre manipulare, semnat de Bogdan Teodorescu? Am răspuns: Cum să nu! Apoi am vorbit împreună la telefon. Oficial, elegant. Am stabilit de comun acord o întâlnire. La noi la sediu.

A sosit. Ne-am strâns mâinile. I-am oferit un loc pe canapea şi un pahar cu apă. Am înce­put să discutăm. Vreo două ore. Cărţi, călătorii, gastronomie… CINCI MILENII DE MANIPU­LARE, Cape Town şi Africa în general, romanul SPADA, volume cu amintiri din locuri speciale, contractul de editare, idei de copertă, din nou despre manipulare şi apoi reţete culinare…

Vi se pare haotic?

Greşit! O conversaţie plăcută, coerentă, elegantă şi eficientă.

Ne-am strâns mâinile din nou şi a plecat.

Peste trei zile am semnat contractul. După încă zece, volumul a plecat la tipar. Îl găsiţi în librării din 15 noiembrie. Lectură plăcută.

Apropo, am zis lectură plăcută, nu şi uşoară! CINCI MILENII DE MANIPULARE e o carte grea. La propriu şi la figurat! Asta-i… (Bogdan Hrib)