Prin Poarta de jos a Curţii Domneşti (intrarea dinspre str. Smârdan), după ce îşi lasă trăsura, caleaşca sau orice alt mijloc de locomoţie la barieră (a se citi automobilul personal sau taxiul), boierii îmbrăcaţi în „caftane”, cum e moda azi, trag la Crama Domnească. Boierii de acum, ca şi boierii de altădată în hrubele şi pivniţele domneşti ridicate aici, în Curtea Domnească din Bucureşti, de Mircea Ciobanu în secolul al XVI-lea, vin să se cinstească cu vinuri alese de la cramă şi bucate tradiţionale, încălzindu-şi inimile pe muzica tarafului Restaurantului Voievodal Crama Domnească.
Fiecare masă începe cu o gustare boierească ori un platou voievodal stropit cu un păhărel de ţuică Zetea sau palincă din Ardeal şi continuă, eventual, cu o ciorbă de fasole în castron de pâine, iar apoi cu un piept de raţă cu varză călită, o coastă afumată şi trasă la sabie sau nişte cocoşei pitici cu usturoi şi mămăliguţă. Lista de vinuri degustate fie jos în cramă, fie într-unul dintre celelalte două saloane ale localului, este una lungă, cu 200 de sortimente de vinuri roşii şi albe, toate româneşti, fiindcă boierii de azi, ca şi cei de ieri, vor să soarbă licori coapte şi învechite sub soarele valah. Şi apoi, nici oaspeţii din Apus nu doresc să bea altceva decât un vin neaoş, românesc.
Crama Domnească aşa cum o ştim astăzi, s-a născut în anii ’68-’71 ai secolului trecut, când regimul comunist a dorit o revigorare a turismului românesc şi a făcut din acest loc un punct de interes turistic, accentul căzând pe degustarea de vinuri. În anii ’80, însă, odată cu degradarea situaţiei economice şi sociale din România, Crama Domnească a cunoscut decăderea, iar după 1989 a fost chiar închisă o perioadă de zece ani, între 1998 şi 2008. Un nou proprietar a însemnat salvarea Cramei Domneşti şi transformarea ei în ceea ce este astăzi, păstrând ceva din parfumul epocilor traversate şi înscriindu-se perfect în ceea ce se numeşte Centrul Vechi al Bucureştiului.
Jupânese, jupâniţe şi jupâni, când v-aţi săturat să mâncaţi brânzeturi franţuzeşti, sosuri italieneşti, garnituri nemţeşti şi alte minunăţii din Apus, veniţi de gustaţi bucate ca pe la noi. Poftiţi, boieri dumneavoastră, în „Restaurant Voievodal Crama Domnească“ din centrul vechi al Capitalei şi vă ostoiţi dorul după bucatele tradiţionale româneşti!
Povestea localului (restaurantul actual se ridică parţial pe vechile hrube şi pivniţe domneşti), se pierde undeva în secolul al XVI-lea, şi trece apoi prin vremea lui Şerban Cantacuziono, Constantin Brâncoveanu şi a domniilor fanariote din veacul al XVII-lea.
text Alice-Claudia Gherman, foto Octavian Tibăr şi arhiva