Deşi par inofensivi, prietenii necuvântători ţinuţi pe lângă casă sau chiarîn apartamente pot reprezenta un pericol deopotrivă pentru copii şi adulţi. Există o serie de boli parazitare deosebit de grave pe care le putem contracta atât de la pisicile şi câinii vagabonzi cât şi de la animăluţele de apartament. Bolile parazitare care pot fi contractate de la animalele de apartament sunt hidatidoza, toxocaroza şi giardioza (la câini) respectiv toxocaroza, toxoplasmoza (la pisici). Spre exemplu, câinele este cea mai importantă gazdă definitivă pentru hidati- doză. Cei mai expuşi infecţiei cu Echinococcus granulosus (responsabil de hidatidoza) sunt câinii care frecventează abatoarele, stânile şi fermele, deci în special animalele din mediul rural. Din păcate, se observă o urbanizare a bolii în momentul de faţă, explicabilă prin numărul mare de câini comunitari infectaţi. Persoanele care deţin câini de apartament scot câinii în parcuri, iar aceştia, deşi sunt ţinuţi în condiţii igienice şi sunt controlaţi, iau boala de la câinii vagabonzi.
Elementele cheie în prevenirea infecţiei sunt: evitarea contactului cu pisicile, spălarea fructelor, zarzavaturilor şi a mâinilor după manipularea cărnii, fructelor etc. care pot fi contaminate cu oochişti, prelucrarea termică a cărnii (carne prăjită la temperatura de cel puţin 60° C sau congelată la -20° C sau fiartă in apă la 100° C). în prezent se studiază posibilitatea creării unui vaccin care să prevină infecţia cu toxoplasma gondi.
Câinii îşi pot contamina stăpânii în următoarele modalităţi: poluează solul, apa, iarba, legumele din mediul înconjurător cu fecale care conţin ouăle parazitului Echinococcus granulosus (o formă de tenie care nu stă însă în intestin precum stau Tenia solium sau Tenia sagita- ta), rezistente la variaţii mari ale factorilor fizici din mediu; dacă se culcă pe pardoseală, covor vor polua locul cu ouăle parazitului; din cauza mâncărimii provocată de ouăle de tenie care se elimină, câinii se lingîn regiunea anală şi iau pe limbă aceste ouă pe care le transmit stăpânului dacă îl ling pe mâini, pe faţă. Odată cu apa, legumele nespălate sau prin intermediul mâinilor nespălate, ouăle ajung în organismul uman, mai exact în partea superioară a intestinului subţire, unde sub acţiunea bilei, membrana care înveleşte oul este topită şi se eliberează embrionul de tenie. Acesta străbate mucoasa intestinală şi este antrenat în circulaţia sanguină. Embrionii se localizează în diferite organe (60%în ficat, 30%în plămâni, 10% în restul organismului) formând chisturi hidatice. Hidatidoza este o afecţiune foarte gravă, pentru că poate îmbolnăvi oamenii indiferent de vârstă, se diseminează în toate organele, este recidivantă şi provoacă deficienţe funcţionale organului unde se localizează. Toxocaroza – boală care poate fi luată de la câine/pisică provoacă sindromul larva migrans visceralis (larvele migrează în diferite organe şi ţesuturi). Infecţia este mai frecventă la copii, mai ales că micuţii au obiceiul să introducă în gură pietricele, pământ care pot fi poluate cu dejecţii de câine, pisică (de pildă, în parcuri, unde câinii vagabonzi sunt prezenţi adesea). Manifestările clinice sunt variate, mai frecvente sunt cele de tip alergic (erupţii urticariene) sau respirator (simulează un astm bronşic), există şi localizări foarte grave cum sunt cele oculare sau cerebrale. Măsurile de prevenţie sunt, ca şi în cazul hidatidozei: identificarea sursei ouălelor de toxocara, igiena personală, tratarea câinilor şi pisicilor purtătoare a ouălelor acestor paraziţi, evitarea accesului copiilor în zonele cu solul contaminat cu fecalele animalelor. Toxoplasmoza este o altă boală, răspândită în special de pisici.
Boala, provocată de către protozoarul Toxoplasma gondi, parazitează orice animal cu sânge cald, dar cu precădere pisicile. Infecţia poate fi transmisă pe cale digestivă, transplacentară sau prin transfuzii de sânge. Transmiterea pe cale digestivă se realizează prin consumul de alimente infectate cu oochiştii eliminaţi de pisică, a laptelui nefiert care conţine oochişti sau prin consumul cărnii de porc, oaie, vacă, pasăre contaminată cu chisturi de Toxoplasma gondi. Transmiterea transplacentară are loc în cazul în care femeia gravidă se infectează în decursul sarcinii respective. Transplantul de organe sau transfuzia de sânge favorizează transmiterea parazitului. în toxoplasmoza dobândită infecţia evoluează de cele mai multe ori asimpto- matic la organismele competente imuno- logic, fiind descoperită întâmplător cu prilejul unor examine serologice ocazionale. Caracterul latent nu elimină posibilitatea de activare a infecţiei atunci când este alterată capacitatea de apărare a organismului. Manifestări nespecifice sunt: febra care apare ca simptom unic sau în asociaţie cu alte simptome – cefalee, dureri musculare sau arteriale. Dintre manifestările specifice, avem umflări ale ganglionilor, prurit, urticarie, eritem etc., afectări oculare – retinocoroidită. Boala dă forme grave la persoanele cu HIV sau care au suferit transplanturi. La aceste persoane dă febră, frisoane, hepatită, miocardită, meningoencefalită. Netratată, infecţia este fatală acestor bolnavi. 1/3 dintre adulţii din Europa şi SUA au anticorpi pentru Toxoplasma gondi, însă, două categorii de persoane sunt mai expuse to- xoplasmozei: femeile gravide (la care transmiterea transplacentară la făt poate da avort spontan sau malformaţii) şi persoanele imunodeficiente.
text Alice-Claudia Gherman
