Pe mâna cui îmi las copilul? – e o întrebare pe care şi-o pune orice tânără mamă care îşi împarte viaţa între familie şi carieră. Povestea bonelor românce a stârnit mereu discuţii. Ba că nu sunt pregătite, ba că tratează urât copiii. Acesta este unul dintre motivele pentru care s-a gândit statutarea acestei profesii şi la noi.
Proiectul se adresează femeilor tinere şomere sau celor cu şanse mici de angajare, dar şi mamelor care lucrează sau care îşi continuă studiile.
Şcoala de bone va deveni în curând realitate. Femeile care vor fi pregătite pentru această meserie, vor trece nişte teste, vor urma cursuri specializate şi vor obţine, în final, o diplomă acreditată. Programul naţional de calificare şi acreditare a femeilor în ocupaţia de bonă (baby sitter) este un proiect iniţiat de Fundaţia Romanian Angel Appeal, în parteneriat cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale – Direcţia Generală Protecţia Copilului. Directoarea Fundaţiei, dr. Silvia Asandi, ne-a răspuns la mai multe întrebări legate de acest proiect: „Programul se desfăşoară la nivel naţional, fiind unul dintre proiectele naţionale strategice care beneficiază de cofinanţare din partea Fondului Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS- DRU). Contribuţia financiară a Fundaţiei Romanian Angel Appeal se ridică la peste 2 milioane lei, iar valoarea totală a proiectului este de 19 milioane lei. Partenerul nostru în proiect este Direcţia Generală Protecţia Copilului din Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.”
La design-ul proiectului au contribuit mai mulţi factori: „Pe de-o parte, am analizat situaţia sutelor de mii de copii rămaşi anual în afara sistemului de creşe şi grădiniţe, ajungând, astfel, să fie expuşi accidentelor, abandonului şi neglijării. De asemenea, am analizat situaţia actuală a femeilor şomere sau fără şanse de angajare/reangajare în muncă după perioade mai lungi dedicate creşterii copiilor sau îngrijirii membrilor familiei. În plus, am fost motivaţi în înscrierea şi demararea acestui proiect şi de experienţele personale ale membrelor echipei proiectului, care s-au confruntat cu numeroase dificultăţi în accesarea unui serviciu profesionist pentru îngrijirea şi supravegherea copiilor.”
În prezent, pe piaţa românească există mai multe agenţii de recrutare, plasare şi calificare a bonelor. Ce aduce nou acest proiect în România? „Prezentul proiect urmăreşte realizarea unui model standardizat de formare profesională, în vederea construcţiei reţelei publice de bone/baby sit- ters acreditate şi calificate să ofere servicii de îngrijire şi educare a copiilor pe timpul zilei, completată de o reţea de monitorizare pentru asigurarea calităţii serviciilor furnizate de bone.” Proiectul este inovator şi prin integrarea în sistemul public de îngrijire a copiilor a conceptului de bonă care lucrează atât la domiciliul copilului, cât şi la domiciliul propriu, îngrijind mai mulţi copii. “Acest tip de îngrijire a copiilor la domiciliul bonelor calificate (tages- mutter) este dezvoltat într-o serie de ţări din UE ca serviciu complementar cost-eficient la îngrijirea copiilor în sistem instituţional (prin creşe şi grădiniţe). În plus, bonele calificate prin proiect vor putea lucra şi la domiciliul copilului, în centre de zi şi la domiciliul familiilor cu copii cu nevoi speciale, constituind o importantă resursă de personal feminin calificat.”
„Fiecare dintre noi a avut probleme, la un moment dat, fie în a găsi un loc la creşă sau grădiniţă de stat, fie în angajarea unei bone calificate. Unele dintre noi au schimbat câte 4-5 bone recrutate prin agenţii…”
Iată şi câteva cifre. „Acest proiect va produce 2.000 baby sitters autorizate, care vor putea lua în îngrijire, fiecare, un număr de maximum şase copii. Aproximativ 9.000 de copii, pentru care ar fi trebuit înfiinţate un număr ridicat de creşe şi grădiniţe sau servicii de after- school, vor putea fi îngrijiţi şi educaţi de către bone/ baby sit- ters. Astfel, cel puţin 7.000 de femei cu unul sau mai mulţi copii, care riscă să-şi întrerupă serviciul sau studiile din cauza numărului insuficient de locuri disponibile în instituţiile publice de îngrijire şi educare a copiilor (creşe, grădiniţe, after- school) sau costurilor în general ridicate ale celor din sectorul privat îşi vor putea continua viaţa profesională sau studiile fără a renunţa la serviciu pentru îngrjirea sau supravegherea copiilor şi îşi vor reconcilia viaţa de familie cu viaţa profesională. Aceste femei vor avea, astfel, siguranţa unui sistem public standardizat şi acreditat de îngrijire a copiilor pe timpul zilei, ce oferă garanţii în privinţa siguranţei, dezvoltării şi educaţiei copiilor şi care le dă femeilor posibilitatea de a se reîntoarce mai repede la serviciu din concediul de creştere a copilului.”
Nu sunt de neglijat nici efectele „colaterale” pozitive. De exemplu, cele de care se va bucura statul: „Serviciile de îngrijire şi educare a copiilor, care vin să suplinească, pe termen mediu-lung, lipsa creşelor şi grădiniţelor de stat vor aduce cu sine economii cu cheltuielile de administrare şi întreţinere a unor instituţii de ocrotire a copiilor; reducerea muncii la negru în domeniul îngrijrii şi educaţiei copiilor şi creşterea bugetului de stat prin încasarea contribuţiilor şi taxelor aferente salariilor bonelor/baby sitters autorizate; creşterea productivităţii în diferite sectoare eco- no mice, datorită numărului mare de mame ce se vor reîntoarce la lucru mai repede din concediul de maternitate, având cu cine să-şi lase acum copiii etc.”
Vor avea, oare, potenţialii clienţi mai multă încredere în bonele cu şcoală? „Noi suntem siguri că da. Calificarea în această meserie va fi o carte de vizită importantă pentru absolventele noastre, care vor avea din start un avantaj faţă de bonele fără şcoală sau care au urmat doar scurte cursuri de iniţiere. Este absolut firesc ca orice părinte să îşi dorească cea mai bună îngrijire pentru copilul său. Absolventele cursurilor de calificare vor trebui să parcurgă o programă de curs complexă, cu module de teorie care însumează cel puţin 120 ore de formare, dublate de practică de minimum 240 ore. Examinarea se va realiza în condiţii foarte serioase, de către o comisie ce include obligatoriu reprezentanţii Auto rită ţii Naţio nale pentru Calificări.”
Din cauza neprofesionis- mului bonelor de pe piaţa neagră, mamele sunt nevoite să schimbe deseori bonele. Odată cu reglementarea acestei meserii, va fi stopată această tendinţă? „Nu, dar se va limita foarte mult.” Dar ce se va întâmpla cu bonele thailande- ze? – în ultima vreme e o modă să-ţi iei o astfel de bonă. „Nu ştim ce se va întâmpla cu bonele thailandeze sau filipineze. Dacă respectivele doamne îndeplinesc condiţiile legale cu privire la dreptul de muncă în România, pot profesa liniştite, în continuare, atâta timp cât există familii interesate de calitatea serviciilor lor. Dacă doresc să urmeze cursuri de calificare prin programul nostru, se pot înscrie dacă îndeplinesc criteriile de eligibilitate aplicabile tuturor cursantelor, plus cunoaşterea limbii române scris – vorbit, nivel avansat.”
Scolirea bonelor pare avantajoasă pentru toată Lumea: copii, părinţi, stat.
Evident, nu puteau lipsi discuţiile legate de cuvântul educaţie. Poate face o bonă educaţie? Poate ea să îngrijească un copil după metodele psihologiei? Conform proiectului, bonele vor avea şi un curs de psihologie a copilului. „Bona sau baby-sitter-ul nu fac educaţie în sensul educaţiei formale, care se realizează doar prin intermediul instituţiilor specializate cu profil educaţional (grădiniţa, şcoala primară, gimnaziul, liceul ş.a.m.d.) şi au la bază o curriculă aprobată de Ministerul Educaţiei. Însă „cei şapte ani de acasă” şi noţiunile de bună purtare nu sunt materii incluse în curricula şcolară şi, mai mult, trebuie însuşite încă din copilăria timpurie. În acest sens, educarea unui copil se realizează în familie, iar când aceasta nu este disponibilă, trebuie suplinită de către persoana care îngrijeşte şi supraveghează copilul – în cazul nostru bona.”
