Satul Glod a devenit faimos pentru un film care a contrariat o lume întreagă. Şi i-a enervat la culme pe români. E vorba de „Borat”, în care a jucat actorul britanic Sacha Baron Cohen.
„Mi-a plăcut la film, am mâncat şi din porc, ne-a dat şi bere”
Am ajuns în Moroieni, comuna de care aparţine vestitul sat, pe la ora 8.00 dimineaţa. Oprim maşina şi întrebăm un localnic unde-i Glodul. Aproape, la vreo doi kilometri mai încolo, spune acesta. O să-l recunoaşteţi, strecoară el o şopârlă. Adică?, întreb eu, inocent. Dar nu-mi mai răspunde, doar zâmbeşte şi îşi vede de treabă. Pesemne, moroienii şi glodenii nu mor unii de dragul altora. Cei doi kilometri sunt, de fapt, vreo zece. Ori omul nu ştie să aprecieze bine distanţele, ori îi percepe prea aproape, ceea ce, în condiţiile discuţiei avute, poate însemna un sentiment de disconfort. Gânduri răzleţe îmi zboară prin minte îndată ce ajungem într-o zonă cu o geografie stranie. Mai sunt vreo 30 de kilometri până la Sinaia, iar dealurile se înalţă mândre de-o parte şi de alta a drumului, ca o promisiune că, în curând, vei putea admira natura în toată splendoarea ei. Dar, deodată, simţi că te ia ameţeala. Drumul începe să şerpuiască ciudat, dealurile parcă-s nişte cocoaşe pe care s-a dat dracul de-a berbeleacul, de pretutindeni ies fumuri.
Am intrat în Glod, satul unde s-a filmat Borat. Şoseaua pe care înaintăm tot mai încet se îngustează, iar la marginea ei apar bărbaţi, femei, copii, animale…
Am ajuns la Glod, mă trezeşte din reverie colegul meu, Octavian Tibăr, dintr-un gând care o luase razna din cine ştie ce spaime, pe care ar trebui să le rezolv, clar, în altă parte, nu făcând literatură în Flacăra. Coborâm din maşină când întâlnim un grup de bărbaţi care stau la marginea drumului. Spunem cine suntem şi întrebăm de Borat. Sunt obişnuiţi, i-au mai întrebat şi alţii. Îndoielile mele de mai devreme devin derizorii, oamenii sunt sociabili şi ne răspund amabil. Sunt şi acum nemulţumiţi că presa a exagerat în descrieri la adresa lor atunci când s-a turnat filmul şi mai ales faptul că actorul britanic i-a făcut de râs, furându-le identitatea europeană. Cum adică din Kazahstan? Ei sunt români! În rest. numai de bine.
Sacha Baron Cohen a venit cu o caravană întreagă de la Castel Film, s-a vorbit la primărie, totul a fost aranjat, organizat. De aici, strâmbele se mută în interiorul comunităţii. „Am auzit că Borat a dat şi nişte calculatoare pe la primărie”, intervine un bărbat din grup. „Dar cine le-a văzut?…”, continuă el, sceptic. Nu se pun de acord nici asupra banilor pe care i-au oferit producătorii filmului figuranţilor. „15 lei”, anunţă primul bărbat. „Mie mi-a dat 25″, râde altul. „Eh, eu am auzit că s-au dat şi 30, 40, dar s-au mai oprit la traducători”, oftează al treilea, care ne arată unde s-a filmat. „Pe strada asta. Când în sus, când în jos. Ne plimba de colo-colo. A mai filmat pe uliţă şi în casa aia mare, roşie. Acolo au băgat vaca. 200 de lei i-au dat proprietarului!”. „Vedeţi casa asta? Aici a tăiat porcul”, mai spune el. „Mie mi-a plăcut Borat”, intervine în discuţie un alt bărbat, un bătrânel cu o figură jovială. „Am mâncat şi eu din porc. Ne-a dat şi bere”.
În timp ce vorbim, se întâmplă o mulţime de lucruri în fundal. Maşinile trec vâjâind pe la ureche, pe şoseaua îngustă din Glod. Sătenii se opresc din drum şi ne scrutează curioşi sau încruntaţi, o haită de câini s-a năpustit asupra unui câine în trecere, iar deodată, de nicăieri, apar câţiva cai de un alb incredibil, ce se preling pe lângă noi că nu ştii dacă a fost aievea sau doar un vis. „Nu, mamă, eu n-am jucat în film. Ce, eu am nevoie de banii lor? N-am!”, ne spune o femeie bătrână pe care o întâlnim în cale, după ce i-am lăsat pe cei trei bărbaţi. „Mie mi-a murit băiatul de tânăr”, începe ea să se tânguiască, dar nu o las să povestească, nu vreau să o las să mă înhaţe în capcana confesiunii, ştiu că mi-ar fi greu să mă pot desprinde. Găsesc o vorbă de retragere şi dau să plec.
„Dar nu-mi dai şi mie nişte bani?”, mă întreabă ea, scurt, iar solicitarea mă contrariază. Bine-ai venit în satul unde s-a filmatBorat! – îmi spun în gând şi mă binedispun, trezit de această realitate insolită. Caut în portofel, îi întind doi lei şi dispar pe drumul şerpuitor din Glod, unde este o dimineaţă splendidă, cu un soare minunat.
Cu timpul, înverşunarea glodenilor s-a mutat de la Borat, în sânul comunităţii. Unii dintre săteni au convingerea că au fost traşi pe sfoară chiar de către ai lor. Miza? Evident, banii pe care i-au primit la filmări.
Printre casele şi acareturile înaintând ameninţător spre şosea – ca o ultimă redută simbolizând spaţiul public -, gata s-o cucerească, Tibi se opreşte în dreptul uneia. Îndreaptă obiectivul spre peretele dinspre stradă, unde sunt întinse rufe la uscat. „Ce faci, dom’le? De ce faci poze? Nu ai voie să faci poze!”, se răţoieşte o femeie, iar colegul meu încearcă să-i explice calm că se află într-un spaţiu public şi poate să facă liber poze. Apar grupuri-grupuri, din senin. Câte doi, câte trei, sătenii din Glod se adună în jurul nostru şi ne privesc. Eu bat în retragere, încerc să calmez spiritele, le spun că suntem bine intenţionaţi, că nu vrem să facem rău nimănui, că dacă nu vor să facem poze, renunţăm. Dimpotrivă, plusez eu, suntem în aceeaşi oală, filmul ăsta ne-a făcut rău tuturor românilor, că doar şi noi suntem români. Luaţi în aceeaşi barcă, oamenii se destind. Dar e nevoie de timp ca să le câştigi încrederea, iar noi mai avem alte misiuni de îndeplinit. Aşa că ne retragem frumuşel spre maşină şi pe aici ţi-e drumul.
Borat este un reporter fictiv din Kazahstan, inventat si interpretat de comediantul britanic Sacha Baron Cohen. Actorul intervievează oameni care cred că el este într-adevăr un jurnalist de televiziune din Kazahstan. Filmul a fost turnat parţial în România, în satul Glod, unde se află o comunitate de rromi. La câţiva ani după scandalul iscat de acest film, rromii nu l-au uitat pe actorul care i-a făcut de râs în lume.
