Povestea Jacobsenilor în date

• 1847 – J.C. Jacobsen (foto) fondează Carlsberg (în traducere, colina sau movila lui Carl), undeva în afara capitalei Copenhaga. Primul produs pe 10 noiembrie.

• 1868 – Primul butoi de bere este trimis la export în Edinburg.

• 1876 – Se înfiinţează Fundaţia Carlsberg.

• 1882 – Carl, fiul lui J.C. Jacobsen, deschide o nouă fabrică de bere sub numele Ny (Noul) Carlsberg. Tatăl schimbă numele fabricii sale în Gamle(Vechiul) Carlsberg.

• 1883 – Emil Christian Hansen de la Carlsberg descoperă o metodă de producere a drojdiei pure, ceea ce revoluţionează industria berii. Reţeta este oferită gratis tuturor fabricanţilor din industrie.

• 1887 – J. C. Jacobsen moare. Fundaţia preia Gamle Carlsberg.

• 1897 – Este deschisă galeria de artă Ny Carlsberg Glyptotek, una dintre principalele atracţii ale capitalei daneze.

• 1904 – Este desenat de către Thorvald Bindesboll celebrul logo Carlsberg pilsner.

• 1906 – Cele două fabrici – noul şi vechiul Carlsberg se unesc sub numele Fabricile de bere Carlsberg.

• 1939 – 55% din berea importată în Marea Britanie e Carlsberg.

• 1950 – Winston Churchill vizitează Danemarca. Cu această ocazie se lansează o nouă bere specială.

• 1957 – Regina Elisabeta II vizitează fabricile.

• 1968 – Prima fabrică peste hotare în Blantyre, Malawi.

• 1970 – Carlsberg şi rivalul danez Tuborg se asociază formând United Breweries AS.

• 1975 – Apare sloganul Probably the best beer in the world, având vocea lui Orson Wells.

• 2005 – Se deschide Berăria Jacobsen în clădirile vechii fabrici Gamle Carlsberg, din 1847 (acolo unde se pot consuma berile plătite în bilet!).

Uf, am obosit, iau o pauză înainte de a face câţiva paşi spre grajduri.

Grajdurile fabricii vechi arată ca o combinaţie de clădire veche cu bârne crăpate de lemn şi ochiuri mici de geamuri, cu arhitectură modernă – luminatoarele uriaşe de pe tavan, acoperişul supraînălţat, pardoseala din dale regulate. Caii nu sunt prea mulţi pentru că o parte dintre ei sunt la plimbare prin oraş. Înhămaţi la căruţe… de epocă ei promovează produsele lichide. E de prisos să spun că şi vizitiii sunt în ton cu vehiculele având haine şi mustăţi ascuţite ca de început de secol. Mă pozez rapid cu Louise, o iapă de vreo 6 ani, după cum scrie pe etichetă, şi citesc povestea cailor de Iutlanda, uriaşe fiinţe maro închis cu coama şi… jambierele păroase ale picioarelor de un bej deschis.

Fabricile de bere s-au bazat foarte mult în transportul butoaielor si sticlelor pe atelajele cu doi cai. În 1928, Carlsberg avea 200 de cai de Iutlanda, care deja aveau supranumele de caii berarilor. Treptat, introducerea transportului auto scade numărul cailor, dar după al Doilea Război Mondial, pe fondul lipsei de benzină, numărul lor creşte iar la 200. Apoi scad din nou ca număr, până la 35 în anii ’70. Grajdurile sunt refăcute în 1992, şi astăzi pot adăposti, estimez eu, nu mai mult de 20 de cai, dar acum aceştia sunt păstraţi doar pentru a participa la târguri şi expoziţii, pentru a fi fotografiaţi de turişti şi de multe ori pentru mângâieri!

Trec mai departe şi vizitez grădina fabricii, un fel de galerie de artă în aer liber, cu sculpturi, alei şi copaci plantaţi cu multă grijă. Un fel de loc de relaxare pentru angajaţi, la fel ca şi parcul şi sera. Încep să mă gândesc cu mult respect la capitaliştii danezi din secolul XIX care se preocupau şi de mintea şi sufletul angajaţilor. Se pare că doar aşa s-a putut naşte modelul social nordic…

La capătul micului parc o fântână arteziană în jurul unei copii uşor reduse a Micuţei Sirene. Acum aflu că sora ei mai mare a fost donată oraşului Copenhaga de Carl Jacobsen.

Nu se putea o colecţie de sticle, fără berea din România.

Plimbarea e destul de lungă şi realizez că deja au trecut aproape două ore şi nu am văzut expoziţia principală care prezintă evoluţia aproape an cu an a fabricilor. Deşi prezentată pe panouri ilustrate şi scrise şi în engleză, nu mai am răbdare să le parcurg pe toate, observ doar cum cifrele reprezentând producţia de sticle, aşezate sub fiecare an care trece, cresc exponenţial, până la zi. Sunt miliarde de sticle în zilele noastre. Şi dacă nu crezi, poţi urmări un ecran pe care un număr uriaş se tot modifică, crescând cu câteva zeci sau poate sute de unităţi pe secundă, e producţia în timp real!

Am ocazia să prind câteva minute fără ploaie în curtea fabricii şi mă regalez fotogra-fiind maşini de epocă personalizate cu Tuborg sau Carlsberg, un Ford T, sau o dubiţă Chrysler cu un butoi uriaş în loc de benă, camioane mari din anii ’50, căruţa cu sigla Jacobsen şi caii de Iutlanda şi multe altele aşezate aparent la întâmplare printre bănci şi verdeaţă.

Sunt deja obosit şi aleg să închei vizita în Berăria Jacobsen pentru a-mi valorifica cele două pahare gratuite. Spaţiul, aparţinând tot vechii fabrici din 1847, este generos şi modern amenajat. Desigur, băuturile sunt gratis, dar după o vizită atât de lungă, se simte şi o undă de foame. Sandviciurile par excelente – danezii sunt specialişti în ceea ce numesc ei smorrebrod – adică un fel de sandvici deschis, desfăcut pe felia de pâine, conţinând tot ce îţi poate trece prin cap, de la cărnuri şi fructe de mare, la legume şi sosuri – dar nu tocmai ieftine. Aşadar, e bine să aveţi bani la dumneavoastră şi destui pentru la plecare, veţi mai trece o dată prin magazin…

Taguri: nr. 8-9 / august-septembrie 2011 Tweet

Monday, August 22nd, 2011 at 5:00 pm, Reportaje, ZOOM, RSS feed