Bucureştiul, cu o octavă mai sus

October 10th, 2009, Cristina Sarbu

Este un Festival fantastic, uimitor, poate cel mai impresionant din întreaga lume! Nu am mai găsit adunate o astfel de calitate dar şi o asemenea cantitate, atâtea orchestre excepţionale, muzicieni minunaţi, mari dirijori, artişti fenomenali perindându-se într-o singură lună în acelaşi oraş !!! Nu am mai întîlnit aşa ceva! Sunt uimit de ceea ce au reuşit aceşti oameni să realizeze aici! – sunt cuvintele violonistului Julian Rachlin rostite pe postul naţional de radio şi care cuprind în ele esenţa bine percepută a mesajului pe care, prin această aproape demonstrativă desfăşurare de forţe muzicale, România încearcă să îl transmită lumii întregi.

Desfăşurat în prima săptămână, şi Concursul a fost parcă mai spectaculos ca oricând. Marii câştigători la cele trei secţiuni, vioară, pian şi compoziţie (partituri simfonice şi partituri camerale, separat) au fost violonistul polonez Jaroslaw Nadrzycki, pianistul kazah Amir Tebenikhin şi compozitorii chinezi Lan-Cheen Lam (Hong Kong) şi Qian Shen-Yin.I-am putut asculta într-o gală minunată la Ateneul Român.

În aproape o lună, festivalul a desfăşurat în Bucureşti în jur de 175 de evenimente diverse, de la apariţiile timide dar pline de farmec ale tinerilor muzicieni pe scena din Piaţa Festivalului până la concertele simfonice cu participarea unor orchestre, ansambluri camerale, solişti şi dirijori de primă mărime. Încerc o sinteză fără pretenţie de ierarhie valorică absolută. Un singur om nu poate fi peste tot, iar memoria păstrează selectiv, după repere numai de ea ştiute, impresiile cele mai puternice. La Sala Mare a Palatului am ascultat cu încântare Royal Philharmonic Orchestra avându-i la pupitru, pe rând, pe Charles Dutoit (splendide Tablourile dintr-o expoziţie) şi pe Horia Andreescu (impresionant în Simfonia nr. 3 de Saint Saëns), orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg condusă de Yuri Temirkanov (nu am mai auzit o Patetica ceaikovskiană de acelaşi nivel!) şi Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam (Am auzit parcă prima oară Eroica de Beethoven, mărturisea criticul muzical Elena Zottoviceanu!). Numai cei care au fost în sala Ateneului Român la concertele de la miezul nopţii vor putea păstra în memorie frumuseţea cu totul aparte a evoluţiilor formaţiilor Il Giardino Armonico, Les Arts Florissants, Orchestra de cameră din Lausanne cu pianistul Christian Zacharias în dubla ipostază de solist şi dirijor. Am regretat nespus renunţarea Marthei Argerich la concertul de la Bucureşti, ne-am bucurat însă la fel de mult de revenirea în Sala Mare a Palatului a violonistului-minune Nigel Kennedy într-un concert de Beethoven ce va rămâne de legendă. Impecabil stilistic a fost şi americanul Joshua Bell cu versiunea sa atât de franceză a Simfoniei spaniole de Lalo şi dacă vorbim despre puritate stilistică nu trebuie să îl uităm pe pianistul Nikolai Luganski cu „al său“ Concert nr. 4 de acelaşi Ludwig van. Cu drag l-am aplaudat pe „al nostru“ Aurelian Octav Popa în Concertul pentru clarinet de Coopland şi, cu acelaşi drag, îl aşteptam pe „al nostru“ Marin Cazacu, în ultima zi de festival (încă în desfăşurare la data încheierii acestei ediţii a revistei), alături de orchestra de cameră a Filarmonicii din München condusă de un alt român, Lorenz Năsturică Herschcowici.

Dintre spectacolele de operă şi balet am fost sincer impresionată de Oedip-ul enescian care a deschis sobru Festivalul într-o coproducţie Théâtre du Capitole de Toulouse – Opera Naţională Bucureşti, cu Oleg Caetani la pupitru şi Franck Ferrari în rolul titular. Unic, Baletul din Monte Carlo cu La Belle în coregrafia lui J.Ch. Maillot! Impresionant şi salutar demersul artistic social din proiectul Pasărea de foc. Cât despre serile de jazz (şi nu numai), adunate sub ideea teme clasice în prelucrări moderne, specialiştii spun că Uri Caine a fost, până acum, cel mai bun. Iar după demonstraţia din Sinphonia de Beriot, aşteptăm cu nerăbdare seara Swingle Singers. Ne pregătim palmele pentru Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze condusă de Mariss Jansons şi pentru Orchestre de la Suisse Romande cu Marek Janowski la pupitru, care au închis festivalul, sâmbătă, 26 septembrie.