O cafenea în Centrul Vechi al Bucureştiului. După-amiază toridă de sfârşit de iunie. Bem  un frappé sub  o umbreluţă. De undeva dintr-un balcon  se  desprinde o bucată de tencuială şi  cade:  buf! Chiar  la  intrarea  clienţilor. Bine  că nu  a  fost  nimeni   în  acel moment acolo.

 

De la belle-époque la oţel şi sticlă

În Centrul Vechi sunt  multe  localuri pline de capcane. La parter e totul frumos, renovat şi aranjat,  sus clădirea stă să cadă. Mai încolo puţin, răsare  o clădire  futuristă – vezi Turnul Bucharest Financial Plaza, fost sediu  Bancorex, de  lângă   CEC-ul  mare,   o  construcţie  care strică  toată  armonia belle-époque a zonei.  Am întrebat bucureştenii,  trecători prin  Centrul Vechi, dar şi prin  alte zone, dacă sunt  mulţumiţi cu soluţia  arhitecturală dezvoltată în Capitală în ultimii  20 de  ani.  Ce le place,  ce nu  le place,  ce îi încurcă.  Am  reţinut câteva puncte de vedere.

 

 

Florina Buliga, 37 de ani, economist

„Bucureştiul  este un amestec  de contemporan şi vechi. Centrul Bucureştiului nu are o coerenţă în  dezvoltare. Pe  lângă  îmbinarea utilului cu plăcutul şi automat nevoia  de a-ţi încânta ochiul,  cred  că ar trebui mers  pe un stil arhitectural care să nu fie prea încărcat, ci unul mai  simplist. Cât  priveşte clădirile  noi care  s-au  construit în  ultimii  ani,  la acestea trebuia să se ţină  cont de arhitectura din  jur. Adică   în  Centrul Vechi  trebuia să  se  aibă grijă, să nu se amplaseze o clădire  supernouă lângă  una  veche.  Multe  dintre clădirile  noi sunt  kitsch.”

 

Cristian Izbăşanu, 52 de ani,  inginer electronist

„Nu  sunt  de  acord  cu noile  clădiri  atâta timp cât trecem  peste conservatorismul interbelic.  Nu  sunt  de  acord  cu  soluţia   arhitecturală din ultimii  20 de ani, tocmai  fiindcă  nu a ţinut  cont de perioada interbelică. Clădirile foarte  înalte  nu  au  nici  o  relevanţă pentru Bucureştiul interbelic.”

 

Diana, 23 de  ani,  studentă  anul III,  la Arhitectură

„Mă deranjează clădirile  noi, multe  dintre ele   kitsch.   Mai   ales   în   ceea   ce  priveşte clădirile  rezidenţiale, prin  care  românii care au muncit în străinătate vor acum  să-şi dovedească statutul printr-o arhitectură străină stilului românesc, ruptă  de  peisajul autohton. Clădirile de birouri sunt  O.K. – îmi place clădirea Orange de la Victoriei,  spre exemplu –  dar   adesea, clădirile   de  birouri sunt construite în locuri unde nu le stă bine să fie amplasate, cred  că asta  e o chestiune mai mult  de urbanism decât  de arhitectură.”

 

„Nu-mi plac şi nu mi se pare corectă amplasarea unor mastodonţi de N etaje, cum e ăsta de la Cathedral Plaza  sau cel care  a trecut printr-un incendiu lângă Biserica Armenească. Nu-mi plac! Sigur că în ultimii ani s-a  mai schimbat şi în bine Bucureştiul. Dar sunt  destule lucruri proaste. Nu-mi place obeliscul ăsta cu cartoful, ăsta de parcă are un ghem  de iarbă de aici din Piaţa Revoluţiei, parcă e o minge  de fotbal răsuflată.“ (Paul Grigorescu, 72 de ani, pensionar)

 

Virgil, 72 de ani, pensionar

„Bucureştiul se schimbă pe zi ce trece,  se fac  construcţii  care   nu   se  încadrează  în peisajul  arhitectural.  Îmi  place   mai   puţin acum  faţă  de  cum  îl ştiam  în tinereţea mea, fiindcă   e  foarte   aglomerat,  construcţiile nu mai   seamănă  cu  cele  care   îl  reprezentau. Nu-mi  plac   monumentele  noi   amplasate după Revoluţie.”

 

Moacă  Răzvan Andrei, 23 de ani, student anul IV, la Arhitectură

„Nu  există  o coeziune între  proiectanţi şi Primărie. Fiecare proiectant îşi vede  doar interesul propriu, de scurtă  durată, mai exact banul, în loc să îşi facă un nume şi o carieră, iar banii  să  vină  ca un  rezultat material apărut mai târziu. Ca simplu om se vede această lipsă de  coerenţă în arhitectură. Lipseşte  proiectul urban – a se vedea Euralille, expoziţia din Lille găzduită de clădirea nouă  Lille Grand Palais – semnat de managerul arhitect Rem Koolhaas care a avut  în echipă  specialişti din mai multe domenii:  economie, politică,   sociologie, psihologie,  arhitectură, spre a crea o gândire coerentă pentru  oraşul   Lille.    Revenind, ne lipseşte  un  proiect urban punctual care  s-ar plia pe centrul vechi.”

 

Mihail Alexia,  27 de ani, consilier juridic

„Îmi  place  arhitectura veche,  fiindcă  are stil. Sigur că sunt  şi clădiri noi, interesante din punct de vedere arhitectural, dar  nu  se compară  cu  cele  vechi,  din  perioada interbelică. Păcat  că Primăria/primăriile, în goana  după bani  acceptă   adesea să  se  pună bannere pe clădiri  – inclusiv pe cele mai noi – astfel încât, indiferent dacă  o clădire  este nouă  sau veche, din  cauza   bannerelor nu  îi  mai  poţi  vedea arhitectura ci doar  reclama agasantă, care  pe mine una oricum nu mă convinge.”

 

Mateescu Andrei, anul III, la Arhitectură

„Se construieşte bine, se construieşte şi rău în Bucureşti. Ar trebui să fie o comunicare mai bună   între  primar şi  arhitecţii care  fac  planurile clădirilor respective. De obicei, arhitectul  propune ceva,  dar  cei de  la primărie resping,   se  construieşte  haotic.   Apoi,   nu   se respectă clădirile   vechi,  nu  e  normal să  se dărâme aşa de mult,  ci ar trebui mai ales să se consolideze şi restaureze ceea ce este vechi.”

 

Harri Dumitrescu, designer, profesor asociat la catedra de Design arhitectural

„Bucureştiul nu are soluţii  arhitecturale pe termen lung,  în primul rând din  motive politice, pentru că în ultima vreme politicul s-a implicat foarte  mult  în problema administrativă şi în loc să existe un program care să aibă continuitate de-a  lungul a mai  multor mandate,  fiecare administraţie care vine, în momentul în care  ajunge  în poziţia administrativă de  primar general sau  de  membru în consiliul general  al  Bucureştiului, face  cam ceea ce o taie capul.

 

În Centrul Vechi, cât a mai  rămas din  el, pe  lângă   intervenţia politicului intervine şi comercialul care subjugă aspectul arhitectural al zonei.  E foarte  frumos că s-au  făcut  o grămadă de  restaurante în Centrul Vechi,  aşa  e normal, dar tot centrul vechi se numeşte Ciuc, Heineken, Bergenbier, pentru că toate  inserţiile publicitare de acolo sunt  făcute  în detrimentul  denumirii localului şi al faţadelor acoperite de  umbreluţe cu  reclamă la  bere. Este bună  încercarea cu restaurările, păcat  că nu   s-a   făcut   până   acum   tot,   s-au   făcut renovările numai unde a existat  interes  şi se plăteşte chirie. Adică  ai trei-patru cârciumi la rând frumos restaurate, după care urmează o ruină,   iar  mai  vin  două locaţii  O.K.,  iar  o ruină,   ca  după războiul de  la  Rovine.  Asta pentru că nu există viziune.“

Taguri: nr. 7 / iulie 2012 Tweet

Saturday, July 14th, 2012 at 11:29 pm, DOSAR, RSS feed